„Îmi imaginez că maşina, care va pluti la nesfârşit prin spaţiu, va fi descoperită de o rasă extraterestră peste nişte milioane de ani, în viitor”, a spus Iron/Elon Musk. „Am încredere din nou în ţara mea!” „Suntem nişte zei!” „Vom cuceri stelele”, i-au ţinut isonul comentatorii isterici.

Un stunt de marketing, ok. Unul costisitor, dar care va creşte, probabil, şi mai mult numărul de comenzi pentru maşinile Tesla, pentru care câteva sute de mii de oameni stau la coadă (şi alţi zeci de mii de oameni şi-au anulat comenzile pe care liniile de producţie Tesla se pare că nu le pot onora). Însă ce nevoie ai de un astfel de stunt de marketing când ai deja câteva sute de mii de comenzi neonorate? Nu, în spate trebuie să fie altceva – în spate trebuie să fie o idee.

Şi această idee transpare din declaraţiile lui Musk, dar şi din comentariile exaltate ale fanilor: noi suntem în fruntea progresului, vom cuceri stelele, suntem nişte zei sau, cel puţin, nişte semi-zei. Ne îndreptăm cu paşi repezi către o civilizaţie de Tip 1 pe scara Kardashev, vom eradica războaiele, ne vom uni în statul global, şi toate celelalte mituri ale futurismului (link la scara de civilizaţii Kardashev). Între timp, însă, suntem încă foarte departe de a împărţi surplusul de mâncare cu fraţii noştri care mor de foame – aşa cum arată analiza de aici. Foarte departe de a ne înţelege vecinul – şi (aproape) imposibil de departe de a ne iubi vecinul. Cât de departe? Cam la fel pe cât de departe pare a fi deocamdată Elon Musk de onorarea comenzilor pentru care stau sutele de mii de oameni la coadă.

P.S. Iar maşina, conform acestei analize de pe CNN, nu va zbura curajoasă prin spaţiu până se va întâlni cu o rasă evoluată de extratereştri – maşina sport roşie va orbita la nesfârşit în jurul soarelui, pe o orbită care o va duce, probabil, doar până la planeta Marte.