Se închide ţara?

Fără măsură este mărinimia guvernului condus de dl. Sorin Grindeanu. Atât de darnic este Executivul încât am ajuns la concluzia că principalul punct al programului de guvernare pe care se pare că preşedintele PSD, dl. Liviu Dragnea, l-a împărtăşit şi membrilor Executivului este lozinca Ziua şi vestea bună.

Veste bună însemnând nu doar că, graţie Legii unitare a salarizării prin 2021 sau 2022 noi, bugetarii, vom avea salariile triplate, ci şi că creşterea economică pe primele luni din anul 2017 s-a situat la mai mult de 5%. Nu prea ştim noi cum stă Guvernul cu  eficienţa colectării bugetare, dar de ce să întunecăm perspectiva cu astfel de probleme absolut secundare!

Veste bună mai înseamnă şi că studenţii vor primi burse de studiu chiar şi atunci când nu studiază. Adică în vacanţă. E drept, genul acesta de veşti bune sunt câteodată cam prea costisitoare. Dar nu-i nimic! Guvernul are în dotare şi veşti bune care nu costă. Din contră. Ni se spune că ele ar avea drept consecinţă încasări bugetare suplimentare.

În consecinţă, plouă cu minivacanţe peste cetăţenii României.  Iată! Nici nu am izbutit să ne odihnim bine după vacanţa de Sfintele sărbători pascale că a urmat minivacanţa de 1 mai. Iar în şedinţa de miercuri, 17 mai, dl. Grindeanu şi asociaţii au mai decis o bucurie. Iar tragem oblonul peste ţară, iar ne ducem la munte sau la mare ori facem shopping în malluri în minivacanţa de Rusalii. Cum ziua de 1 iunie a devenit şi ea zi nelucrătoare închidem totul din 1 până în 6 iunie. Sigur, nu înainte de a stabili planuri de recuperare a zilelor de 2 şi 3 iunie  făcute libere cadou- mă rog, teoretic, ar fi vorba despre un cadou cu restituire- planuri care vor rămâne doar pe hârtie.

În Universităţi, de pildă, nimeni nu se amăgeşte cu ideea că în sâmbetele imediat următoare  studenţii vor putea fi găsiţi în sălile de cursuri. Această fiindcă dl. Dragnea &co le-au dat liber pe calea ferată printr-o prevedere înscrisă chiar în programul de guvernare. Şi doar alianţa PSD –ALDE îţi ţine promisiunile!

A fost vorba, fără doar şi poate, despre o măsură cu eficienţă maximă. Măcar aşa trenurile noastre, în fapt, nişte hârburi care, în cel mai bun caz, pot să circule cu 60 de km pe oră sunt iarăşi luate cu asalt de călători. Astfel ieşind la iveală, îndeosebi în aceste minivacanţe foarte des repetate, că nu mai prea avem vagoane şi că multe dintre ele nu mai există decât scriptic.

E însă vorba despre efecte secundare. Ale unuia şi aceluiaşi fenomen. Şi anume că periodic se închide ţara. Nimeni nu ştie de ce şi cu ce costuri