Mîlul de azi. Despre excluderile din USR

Comisia a decis, pe unii i-a păstrat prin nesfîrşita-i indulgenţă, pe alţii i-a mustrat, iar pe alţii i-a exclus. Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere îşi face treaba, nu glumă.

De ceva vreme, urmăresc cu îngrijorare şi tristeţe ceea ce se întîmplă cu Nicolae Manolescu. În anii studenţiei mele, era un autor lîngă care nu puteam trece. Şi astăzi încă citesc Arca lui Noe cu mare plăcere. Sau aş citi-o dacă nu ar trebui să mă atenţionez mereu: acest Manolescu de azi n-are nimic în comun cu cel de ieri.

N-ar trebui să fiu perplex. În definitiv, Ion Caramitru sau Florin Zamfirescu au făcut „cariere” asemănătoare. Oameni cu talent, actorii revoluţiei, astăzi inşi care se agaţă de fotolii. Revoluţia îşi devorează fiii. Enunţul nu e nou; trist e că trebuie să-l trăim de fiecare dată personal, şi că este demonstrat de modelele noastre din trecut.

Încă un singur nume doar: Mircea Mihăieş. Eseistul superb, anglistul excelent care bombăne de cîte ori poate împotriva comunismului, face, iată, exact ceea ce comunismul a făcut: exclude, taie şi spînzură. Şi comisiile de atunci au o scuză serioasă: astăzi nu e dictatură.

Despre „argumente”, ce să mai vorbim. „Găzduire de comentarii antisemite” de Paul Cernat?! Doamne Dumnezeule! Păi cum să-i opreşti pe nişte indivizi să fie antisemiţi? Eu, unul, n-am văzut nimic antisemit în textele lui Paul Cernat însuşi. 

Nu vreau să continui, mi-e lehamite de toată treaba asta. La 26 de ani de la Revoluţie mai ţopăim în mîlul ăsta nenorocit.