Guvernul Ponta criticat pentru măsuri sociale

Prin măsurile anunţate de ieri de către premierul Victor Ponta la finalul discuţiei cu delegaţia FMI, CE şi BM, s-a bătut de fapt ultimul cui în coşciugul unei filosofii de guvernare care a făcut foarte mult rău românilor şi României.

Taxată ca niciodată de către electorat în istoria noastră democratică, această filozofie n-a însemnat doar tăieri de venituri pentru cei mai defavorizaţi – pensionari, salariaţi, mici întreprinzători – sau creşteri de taxe. Ea a însemnat o frână majoră pusă economiei, o îngropare a potenţialului nostru de creştere economică.

După mai 2012, schimbarea felului de a guverna nu era doar o soluţie politică menită să preîntâmpine revărsarea acumulărilor de tensiune din societate, dar şi cel mai bun mod de a redinamiza creşterea veniturilor populaţiei şi crearea de locuri de muncă. Aşa cum observa premierul, dar aşa cum arată şi statisticile, ce s-a întâmplat după 2005 a avut efecte profund nedrepte în societatea românească.

Beneficiile economice ale guvernării de după 2005 s-au distribuit profund inechitabil, cu cei de la vârf luând mare parte din „plăcintă”, în timp ce costurile crizei de după 2008 le-au suportat în principal cei cu venituri mici. Tăierile de venituri şi creşterile de taxe au omorât bruma de clasă de mijloc, trimiţând înapoi în sărăcie pe mulţi dintre cei care reuşiseră totuşi să scoată capul la suprafaţă după nouă ani de creştere economică succesivă.

Dacă un lucru s-a reproşat guvernărilor Boc, dincolo de corupţie şi incompetenţă care i-au devenit „valori” identitare, acesta este lipsa oricărui curaj de a aborda frontal problemele economice, în avantajul populaţiei. Degeaba scriau ziarele economice despre măsurile, poate neortodoxe, luate în regiunea noastră pentru a-i ajuta pe cei loviţi de criză, că Guvernul Boc tăcea şi mai trântea câte un parc prin pădure.

După măririle de salarii în sectorul bugetar, după creşterea salariului minim, după scăderea TVA la pâine, după ajutorul suplimentar pentru medicii rezidenţi şi profesorii debutanţi, după creşterea de pensii peste rata inflaţiei, după anunţarea reducerii CAS de la 1 iulie, Guvernul Ponta vine să arate încă o dată că este decis să o rupă definitiv cu austeritatea de dragul austerităţii, cu austeritatea pentru cei de la baza piramidei veniturilor. Dreptate până la capăt, ca să citez sloganul rămas în memorie după campania electorală din 2012.

Măsura anunţată ieri de Guvern devine un sprijin pentru toţi aceia care se se chinuie cu plata ratelor. Sunt oameni de bună credinţă, nu ţepari de profesie: vor fi eligibili pentru programul guvernamental doar cei care au datorii mai mici de 90 zile. Sunt oameni care dintr-un motiv sau altul nu mai pot face faţă obligaţiilor pe care le au către bănci. Guvernul înţelege dificultatea în care se află aceşti oameni şi vrea să îi ajute, pentru o perioadă determinată. Nu este doar un ajutor pentru aceşti români, ci şi o modalitate de a stimula economia, de a lăsa mai mulţi bani pentru consum.

Astfel, Guvernul va adopta, printr-o Ordonanţă de Urgenţă, sprijinirea tuturor persoanelor fizice care au credite la bănci, un venit lunar de maxim 1600 lei şi care nu au restanţe mai mari de 90 zile. Acestea vor putea beneficia de reducerea ratei lunare la bancă la jumătate, dar nu mai mult de 500 lei, pentru o perioadă de doi ani.

După aceşti doi ani, vor plăti diferenţa redusă, dar statul le va oferi un credit fiscal de 200 lei lunar, pentru a-i ajuta. Banca nu va putea creşte dobânda, iar maturitatea creditului se va extinde cu perioada în care a fost aplicată reducerea ratei. Măsura – opţională, nu obligatorie – este gândită de Guvern împreună cu cei cei de la BNR, iar de ea vor putea beneficia aproape un milion de români (907.000), fie ei salariaţi sau pensionari.

Pentru economie, efectul este unul evident: aproximativ patru miliarde de lei vor fi astfel injectaţi în piaţă, ceea ce va putea stimula creşterea economică şi crearea de locuri de muncă.

Iată, deci, o măsură cu impact semnificativ - nu sunt doar un milion de oameni care pot fi atinşi, ci, îndrăznesc să spun, un milion de familii - o măsură socială şi o măsură care va stimula economia. Trei obiective dintr-o lovitură.

S-a discutat mult în Europa despre ce înseamnă sfârşitul austerităţii şi despre ce presupune stimularea economiei. A existat multă reticenţă faţă de schimbarea de paradigmă. În România, totuşi, nimeni nu se poate îndoi de această schimbare. Măsuri precum cea de ieri fac diferenţa nu doar dintre guvernarea USL şi guvernarea Băsescu – Boc, ci dintre eşecul sau succesul economic şi social al unei ţări.