Ghiţă împroaşcă cu… Ghiţă

Ceea ce mă impresionează maxim la asaltul lui Sebastian Ghiţă asupra imaginii şefei DNA este tactica. Ghiţă se luptă să demoleze statura publică a Laurei Kovesi insinuând că ar fi avut relaţii de amiciţie cu el însuşi. Cu Ghiţă, carevasăzică. Practic, e suspectă de ghiţofilie mascată.

Găsesc că e o probă de cinism şi de lipsă de scrupule remarcabilă, să-ţi acuzi adversarul că a tolerat în anturajul lui pe unul de teapa ta! Tot un fel de autodenunţ, în care Sebastian Ghiţă admite implicit că este o persoană detestabilă pentru tipologia susţinătorilor şefei DNA, în marea lor majoritate oameni care susţin lupta anticorupţie.

Culmea, o tactică eficientă şi coerentă din partea lui Ghiţă. Amicul lui Ponta exploatează perfect una din tarele societăţii româneşti, construită pe modelul „cine nu-i cu noi, e împotriva noastră”. Sigur că, pentru publicul anti-Kovesi de genul A3 sau RTV, acuzaţiile neînsoţite de dovezi proferate de Ghiţă sunt adevăruri absolute, dar oamenii ăştia nu contează în ecuaţie, întrucât pentru ei Kovesi oricum e întruparea Diavolului. Lovitura măiastră a lui Ghiţă e dată tocmai în rândurile susţinătorilor Laurei Kovesi, în mintea cărora, în pofida lipsei de dovezi, se insinuează idea că o fi ceva putred şi-n Danemarca şefei DNA.

Un caz clasic de aria calomniei. Perdele de fum peste perdele de fum, ca să nu mai pricepi nimic. Şi dacă nimic nu mai e sigur, atunci e bine. Scopul a fost atins. În fond, nu-i puţin lucru să ai, pe lângă mailul de serviciu şi unul personal (mărturisesc că am şi eu unul)! Sau să ai un doctorat, care a fost confirmat la prima reverificare. Pentru că asta e cel mai greu de distins în ploaia de vorbe pe care secta „Martorii lui Ghiţă” au pogorât-o asupra lui Kovesi în spaţiul public – ce e faptă şi ce e speculaţie. Să refacem puţin firul evenimentelor:

27 septembrie - Deputatul Sebastian Ghiţă depune un autodenunţ la Parchetul General prin care susţine că, în 2012, ca membru într-o Comisie a Consiliului Naţional de Etică, a falsificat un raport care arăta că teza de doctorat a Laurei Kovesi nu este un plagiat. Totodată, Ghiţă susţine că are probe care să susţină falsul, dar nu le aduce cu el la Parchet ca să-şi susţină acuzaţia. „Redactarea în fals a raportului s-a făcut cu implicarea unor înalţi demnitari ai statului şi cu ştiinţa Laurei Codruţa Kovesi”, susţinea Ghiţă în autodenunţul depus la Parchetul General.

29 septembrie – Ghiţă revine la Parchetul General, în calitate de martor în ancheta declanşată de autodenunţul său. Uită iar să aducă probe, dar la ieşire dă declaraţii potrivit cărora a avut o tovărăşie apropiată cu şefa DNA. Bine-nţeles, a doua zi, Kovesi afirmă răspicat că nu a avut, nu are şi nici nu intenţionează să aibă vreodată relaţii de prietenie cu Ghiţă.

4 octombrie – Ghiţă se duce iar la Parchetul General pentru a-şi susţine cu probe autodenunţul. Ghiţă le-a dus anchetatorilor un plic în care, spune el, erau documente care probează afirmaţiile sale de săptămâna trecută. Plicul conţine nişte articole de pe Internet şi tăieturi din ziare despre plagiat.

10 octombrie – Ghiţă se prezintă, de această dată, la DIICOT. La ieşire, spune că a dat declaraţii în calitate de martor în Dosarul Black Cube (al israelienilor tocmiţi s-o spioneze pe Kovesi) şi că procurorii investighează presupusa adresă personală de mail a şefei DNA, cucuveauamov@gmail.com, care ar fi fost una dintre ţintele detectivilor israelieni. DIICOT emite un comunicat în care afirmă: „Domnul Ghiţă nu a dat astăzi declaraţii, iar adresa de email pe care o invocă, până la acest moment, nu face obiectul dosarului nostru”. Mai mult, DIICOT precizează că NU l-a audiat pe Ghiţă.

M-am rezumat doar la contactele oficiale ale lui Ghiţă cu instituţiile statului, pentru că un timeline cu toate vorbele slobozite pe la emisiuni tv ar transforma acest text într-un roman fluviu. Concluziile trebuie să le tragem fiecare, dar atenţie la vorbele goale care însoţesc subiectul. Pentru că găunoşenia pseudo-argumentelor lui Ghiţă nu ţine loc de garanţie că Laura Kovesi n-ar fi plagiat, dar nici dovadă nu-i.