Diabolizarea preşedintelui Iohannis

Nu încape nici cea mai mică îndoială. În cei doi ani care s-au scurs de la instalarea la Cotroceni a preşedintelui Klaus Iohannis nu s-a abătut peste România nici un fel de miracol. Nu s-au produs minuni, nu a curs lapte şi miere, nu am intrat în spaţiul Schengen, nu am fost scutiţi de vize pentru Statele Unite.

Dl. Iohannis a avut un comportament contradictoriu, nu a fost defel consecvent, cu atât mai puţin riguros în privinţa stilisticii apariţiilor sale publice. Este cam molatic. Nu e un mare comunicator, dar nici nu s-a dovedit extrem de interesant să aibă alături un autentic profesionist în domeniu. Doamna Mădălina Puşcalău-Dobrovolschi, fata nouă, vorba Irinei Radu, este un fel de uite-o, nu e!, iar când apare în fine public mai curând le încurcă decât le lămureşte.

Dl. Iohannis nu este ceea ce se cheamă un hiper-activ, de unde şi crasa dezamăgire a celor ce îşi doreau să aibă la Cotroceni un nou tătuc. De genul Iliescu. Ori un guraliv certăreţ precum neastâmpăratul, neobosita muscă-n lapte Traian Băsescu.

Nu doar populaţia, nu numai presa cârtitoare, cea de altă categorie decât cea aservită, aşa cum e, fără doar şi poate, cea ce practică jurnalismul de cloacă practicat de oficinele lui Ghiţă (România tv) sau Dan Voiculescu (Antena 3, fireşte), ci preşedintele Iohannis însuşi nu are prea multe motive să fie mulţumit de propriile izbânzi din cei doi ani de mandat. Nu şi-a văzut realizată dorinţa arzătoare de a avea la Cotroceni guvernul lui. Electoratul sau, mă rog, electorii care au făcut efortul de a ieşi din casă spre a-şi exprima, pe 11 decembrie, liber votul au vrut, iată, altceva.

Drept pentru care preşedintele Iohannis se răzbună pe români. Nu le numeşte prim-ministru, nu le acordă ori le întârzie ca să îi exaspereze şi să le facă-n ciudă reducerile de taxe altminteri aprobate de Parlament, nu le semnează măriri de pensii şi salarii, le vrea doar răul. Ce mai? Iohannis este anti-român!

Acesta este mesajul iresponsabil pus în circulaţie şi întărit în ultimele zile, chiar în acelea ale Sărbătorilor de Crăciun, de posturile de televiziune sus-amintite, dar şi de gazeta Cotidianul a irespirabilului Cornel Nistorescu. Gazetă de două parale, reapărută în ediţie - simple coincidenţe, nu-i aşa? - chiar înainte de alegeri. Însuşi numitul Nistorescu a fost readus - tot simple coincidenţe? - în emisiunile TVR de sărmanul Ionuţ Cristache, până mai ieri mercenar la Antena 3. Dat afară de acolo, Ionuţ Cristache a fost cules de pe stradă, cadorisit cu emisiune in prime time şi o leafă de 12.000 de lei pe lună de pdg-ul TVR, Irina Radu, şi de cea care îi suflă pesedistic în spate, o insă pe nume Doina Gradea. Care nu e doar membră în CA, desigur din partea PSD, motiv pentru care are fir direct cu Liviu Dragnea, ci şi proaspăt angajată nu se prea ştie bine pe ce post tot în TVR.

Toate aceste oficine, lor alăturîndu-li-se marea conştiinţă Ion Cristoiu, s-au înhămat voiniceşte la ducerea la bun sfârşit a diabolizării preşedintelui Klaus Iohannis. Dar şi a acelor comentatori şi ziarişti care nu îl atacă pe preşedinte şi cred că acesta este îndreptăţit să aibă informaţii cât mai complete legate de viitorul premier înainte de a-l desemna. Oameni care, dacă nu gândesc şi nu scriu precum vor Ghiţă, Voiculescu, Nistorescu, Gâdea, Cristoiu sunt fără doar şi poate agenţi ai serviciilor secrete. Oamenii Sistemului, ai lui Coldea şi ai Laurei Codruţa Kövesi.

În această categorie s-ar încadra, desigur, cei care scriu la Adevărul. Acolo unde până nu demult s-a manifestat săptămânal şi Ion Cristoiu. Ziar căruia, după mai vechiu-i şi deja clasicizatu-i obicei, îi dă numai copite, îndată după plecarea de aici.

În ceea ce mă priveşte, ştiu un singur lucru. Nimeni, niciodată, în cei patru ani de când scriu la adevărul.ro nu mi-a spus vreodată despre ce şi cum să scriu.