Mă ridic din pat şi deschid larg ferestrele. Privesc cerul, dar stelele nu prea se mai văd în Bucureşti, oraşul e prea poluat. Mă uit la vecini: aproape toate luminile sînt stinse. Majoritatea oamenilor sînt în vacanţă. Doar pe la ultimele etaje mai sînt două apartamente insomniace. O cameră e albăstruie, semn că cineva încă se uită la televizor. Sau poate că a adormit, pur şi simplu, în faţa lui. Dacă aş avea televizor, acum ar fi momentul să-l aprind şi eu, să mă aşez pe canapea şi să văd ce emisiuni mai sînt. Probabil nu s-a schimbat mare lucru. Mă uit la celălalt apartament: o femeie se dezbracă de halat şi-şi usucă părul cu un prosop, complet goală, apoi trage perdeaua şi stinge lumina. Îmi amintesc cum mama îmi spunea să nu mă mai dezbrac în faţa ferestrei şi n-am ascultat-o niciodată.

Parola computerului meu chiar asta e: „insomnia”. Cel mai des mi se întîmplă vara. Cîteodată, e productivă: vine cu tot felul de idei, pe care le notez în telefon, ca să nu le uit pînă dimineaţă. Studiile afirmă, însă, că insomnia e deseori asociată cu stresul, anxietatea şi depresia. Prieteni vechi, îi cunoaşteţi. Oamenii mărturisesc că remediile naturiste recomandate pe toate site-urile nu prea dau rezultate. Un anticearcăn de calitate e mai eficient în salvarea aparenţelor.

Cel mai des, insomnia mea vine la pachet cu anxietăţi şi nesiguranţe de tot felul, dialoguri care ar fi putut lua altă turnură, analize ale unor gesturi, proiecţii apocaliptice în viitor. Şi chiar dacă reuşesc să adorm, mă trezeşte, invariabil, pe la trei-patru dimineaţa. Asta e ora ei. Nu ai cum s-o învingi. Poţi, cel mult, s-o îmblînzeşti. Sau chiar să te bucuri de ea. Doar vă petreceţi nopţile împreună.

Ca să scap, cobor uneori în parcul de lîngă bloc. Vara e frumos să te plimbi pe străduţe, noaptea. E linişte şi răcoare. Nu se-aud decît greierii şi miroase a cearşafuri proaspăt spălate, întinse la uscat. Ascult Cigarettes After Sex în căşti, urmăresc vocea hipnotică a lui Greg Gonzalez şi luminile palide ale oraşului, umbrele copacilor încă plini de frunze.

Intru la nonstop să-mi iau îngheţată. În magazin mai sînt doar nişte puşti care-şi cumpără bere. E vineri seară, vînzătoarea îi priveşte înţelegătoare şi nu le cere nici un act de identitate. La benzinăria de lîngă parc opreşte o maşină, un cuplu între două vîrste, în drum spre mare, probabil. El pune benzină, iar ea se întoarce cu două pungi de chipsuri.

În parc e încă agitaţie. Mai multe puştoaice în pantaloni scurţi şi strîmţi...

Citiţi continuarea pe dilemaveche.ro.