Ce facem în caz de accident. Curs practic

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Bucureşti. Vineri, la ora 10:44, o maşină mă lovea în timp ce mă deplasam cu bicicleta. Astăzi, înainte de a scrie aceste rânduri, m-am uitat peste înregistrări pentru a retrăi momentele care au urmat accidentului.

Vineri, la ora 10:43, intram cu bicicleta pe strada Agricultori. Era prima zi cu soare după mai bine de o lună de vreme mohorâtă. Strada era liberă… eu, pe bicicletă şi o maşină care venea din faţă. Eram în intersecţia cu strada Orzari pe semnalul verde al semaforului. Atunci am văzut cum maşina virează şi se îndreaptă spre traiectoria mea.

Totul s-a petrecut foarte repede. Am încercat să evit spre dreapta, sperând ca şoferul să frâneze în timp util. Iar în timpul acesta încercam să evaluez intenţia şoferului. În maşină erau două doamne care discutau foarte relaxate. Însă niciuna nu se uita în faţă. Am înţeles că nu are cine să frâneze.

M-am pregătit de impact.

În urmă cu un an şi jumătate, cu sprijinul mai multor voluntari, am adunat mai multe sfaturi într-un document: Ghidul Biciclistului. Acolo o să găsiţi capitolul ”Urmările unui accident”. Dar nu o să găsiţi nimic care să vă pregătească pentru accident.

În iarna anului 2001, eram cu fiul meu la săniuş. Înainte de a-l învăţa cum să se dea singur cu sania, l-am învăţat cum să se ferească de urmările unui accident grav la impactul cu un copac.

Vineri, la ora 10:44, două doamne discutau într-o maşină în mişcare fără să vadă că în faţă aveau un om.

Poc ! Apoi… frână.

Înainte de impact am reuşit să ridic suficient de mult piciorul încât lovitura să nu fie directă. Mai departe, inerţia şi-a făcut treaba. M-am rostogolit pe capotă iar frîna m-a aruncat iar în faţa maşinii, peste bicicletă.

Ora 10:45. Încerc să fiu calm.

Sun la 112.

Filmez locul accidentului, numărul maşinii, bicicleta, persoanele din maşină, martorii. În timpul acesta explic persoanei de la telefon că încă nu ştiu dacă sunt rănit. Abia m-am dat jos de pe capota maşinii şi încă nu m-am evaluat. La un control sumar, nu simt nicio durere.

”Nu v-am văzut. Vorbeam cu colega mea şi n-am fost atentă. Dar voi plăti toate daunele.”

”Am văzut că vorbeaţi cu colega. Şi sunt sigur că veţi plăti toate daunele.”

 După ce am terminat apelul la 112, doamna m-a întrebat dacă am nevoie de ceva, dacă mă simt rău, pentru a chema Salvarea. I-am spus că am chemat-o deja.

Acesta era momentul în care discutam cu o persoană onorabilă.

Ce îi face pe oameni să se schimbe ? Nu ştiu… Dar ştiu multe cazuri în care, după accident, cei vinovaţi şi-au schimbat declaraţiile iar nevinovaţii au umbat mult prin Tribunale din cauza asta.

Nu voi intra prea mult în detalii. Voi descrie doar transformările prin care a trecut o persoană onorabilă.

Prima transformare

A sosit un echipaj de poliţie. Ne întreabă ce s-a întâmplat. Persoana onorabilă susţine că e primul accident. De aceea, crede că dă o declaraţie.

”L-am văzut direct în faţa maşinii. Deci, eu nu cred că dânsul venea pe stradă.”

Mda… Aşa cum am spus: fără detalii.

Poliţiştii ne explică faptul că există posibilitatea unei înţelegeri amiabile sau putem merge sa declarăm accidentul la secţia ”accidente uşoare”. Îi spun doamnei că o consider foarte norocoasă pentru că nu sunt lovit şi de aceea sunt de acord să ajungem la o înţelegere.

Mergem împreună la magazinul Bikexpert unde mecanicul face reparaţia bicicletei: mai puţin de 250 de lei (înlocuire jantă, butuc şi spiţe la roata din faţă).

A doua transformare

În timp ce bicicleta este în atelier, persoana onorabilă scrie înţelegerea. O citesc. Persoana onorabilă tocmai a scris că mergeam pe bicicletă pe trecerea de pietoni. Îi amintesc faptul că am filmarea. Vrea s-o vadă. Ne uităm împreună. Bicicleta, în urma impactului, a ajuns pe trecerea de pietoni. Nu şi maşina. Îi explic că imaginea este foarte clară. Există o dinamică a accidentelor pe care nu o poate nega. Susţine în continuare că eram pe trecerea de pietoni. Zâmbet amar. Trotuarul respectiv era blocat de oamenii care aşteptau mâncarea la ghişeul Cantinei de ajutor social Bucur. Nu stau să ne uităm şi la filmarea respectivă pentru a-i explica faptul că nu poate minţi.

O întreb dacă mai ţine minte ce mi-a spus prima dată când a ieşit din maşină. Spune că nu mai ţine minte.

”Nu v-am văzut. Vorbeam cu colega mea şi n-am fost atentă.”

Nu insist. Plătesc reparaţia şi ies din magazin.

A treia transformare

Persoana onorabilă iese după mine. Îmi spune că a vorbit cu avocatul şi că nu am ce să-i fac.

Îi reamintesc faptul că există zeci de martori. Acolo, de la coada de la ghişeul Cantinei de ajutor social Bucur, oamenii care aşteptau mâncarea văzuseră accidentul. Răspunsul nu a fost al unei persoane onorabile.

”Cine o să-i creadă pe sărmanii ăia ?”

I-am întors spatele şi am plecat. Pe bicicletă.

Am ajuns la timp la întâlnirea de la ora 14. Apoi, la cea de la ora 16. Am repornit telefonul după ora 17:00. 

A patra transformare

M-a sunat persoana onorabilă.

Mi-a spus că a aflat cine sunt. Îşi cere scuze. Îmi spune că a fost sfătuită prost şi de aceea s-a comportat aşa. Am întrebat-o dacă-şi aduce aminte ce mi-a spus ultima oară când ne-am văzut. 

Îi reamintesc. Afirmă că ea n-ar fi spus niciodată aşa ceva.

După mai multe discuţii, stabilim să ne întâlnim.

Vineri, la 20:30, am semnat o înţelegere amiabilă. Mi-a plătit pagubele pentru reparaţia bicicletei. În plus, pentru că a înţeles cât de importantă este siguranţa în trafic şi pentru că este o persoană onorabilă, a făcut o donaţie on-line (de 500 de lei) pentru proiectul Biciclistul inVizibil.

Ceea ce vă recomand şi dumneavoastră. 

UPDATE - Dacă până la miezul nopţii n-aş fi ajuns la o înţelegere, urma să merg la poliţie pentru a declara accidentul, în limita celor 24 de ore prevăzută de lege.

Întrebări şi răspunsuri

  • Ce trebuie să facem în timpul unui accident ?

Pe mine m-a ajutat că nu am intrat în panică. Aşa am putut să ”transform” un impact frontal într-o rostogolire. Exact ca atunci când eşti pe o sanie în viteză. Nu aştepţi să te loveşti frontal de un copac, te rostogoleşti în lateral înainte de impact.

  • Ce facem după accident ?

Primul lucru important este asigurarea zonei. Restul o să le aflaţi după ce citiţi Ghidul Biciclistului. Trebuie să ştiţi că apelurile la 112 se înregistrează. De aceea, atunci când daţi detalii despre accident, vorbiţi clar. Nu uitaţi să spuneţi numărul maşinii, mai ales dacă nu aveţi nimic de notat sau înregistrat.

  • Ce şanse sunt să ne accidenteze o persoană onorabilă ?

În urmă cu 6 ani am avut un accident rutier. Un şofer beat, speriat de apariţia unui poliţist, a frânat brusc. Conduceam prea aproape şi cele două autoturisme s-au lovit. Ştiam că sunt vinovat. Când am fost să declar accidentul, poliţistul m-a întrebat:
”Cine a fost de vină ?”
”Eu.”
S-a uitat lung la mine şi mi-a spus:
”Eşti primul care recunoaşte, anul ăsta.”

Aşadar, şansele să fiţi accidentat(ă) de o persoană onorabilă sunt foarte mici. Nu vă bazaţi pe primele declaraţii. Fotografiaţi, notaţi nume, numere de telefon, numere de maşini. Vreţi să vă spun numărul maşinii SMURD care m-a consultat ? Îl am în agendă. Vreţi datele de contact ale persoanei care ne-a ajutat să băgăm bicicleta în maşină ? Îl am în agendă. Vreţi numele poliţiştilor ? Notaţi tot ceea ce vă poate ajuta mai târziu.

Vreme senină. Fără oase rupte. Mulţi martori. Înregistrări audio-video. Persoană onorabilă. Pagube mici. Accidentul de vineri a fost banal. Dar am vrut să vă povestesc ce s-a întâmplat pentru că ştiu că vine întrebarea opresciană.

  • Ai văzut de ce nu vrea primarul ca oamenii să circule cu bicicleta prin Bucureşti ?

Accidentul în care am fost implicat s-a petrecut tocmai pentru că numărul bicicliştilor din trafic este prea mic.

Experţii ştiu că atenţia şoferilor este mai mare atunci când bicicliştii sunt o prezenţă obişnuită în trafic. Oprescu nu ştie. A recunoscut că nu se pricepe.

Dacă traficul nu era aşa lejer, persoana onorabilă nu şi-ar fi permis să ia ochii de la stradă atâtea secunde. Fiind obişnuită să vadă în trafic doar maşini de 2-3 metri lăţime, persoana onorabilă a ”ignorat” posibilitatea ca în trafic să existe şi vehicule mai înguste, mai puţin vizibile. Acesta este motivul pentru care atenţia ei a scăzut. Dacă drumul ar fi fost presărat cu gropi, biciclişti sau alte obstacole care ar fi obligat-o să fie atentă la drum, accidentul de vineri, ora 10:44, nu s-ar fi întâmplat.

Alte întrebări ?

UPDATE

Marian Ivan
membru fondator al OPTAR


Dacă locuieşti în Bucureşti şi vrei să militezi pentru drepturile bicicliştilor şi cele ale pietonilor izgoniţi de pe trotuare, te poţi înscrie în grupul Facebook.

Daca nu locuieşti în Bucureşti dar vrei să susţii demersurile bicicliştilor şi pietonilor bucureşteni, te poţi înscrie pe pagina Facebook.

Indiferent de localitatea în care trăieşti, dacă susţii munca noastră, te poţi înscrie ca membru simpatizant al OPTAR. Nu durează mai mult de un minut !

Despre realizările asociaţiei noastre sau ale partenerilor noştri poţi afla dacă te înscrii pe pagina Facebook a OPTAR

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite