Şcoala, agenţii secreţi, războiul

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

„A zis mama că vine la şcoală şi o bate pe profa de mate. Că fizic şterge cu ea pe jos. O desfigurează! O să fie grav! Că nu-şi permite ea să-mi dea aşa o notă ca să-mi strice media. Îţi spun, o să fie grav!“.

Fata are vreo 15 ani şi este îmbrăcată ca Rihanna. Tramvaiul 36 se hurducăie în întuneric, au terminat orele elevii care au cursuri după-amiaza. Fata îi vorbeşte unui băiat de-o seamă cu ea, îmbrăcat ca un copil de 15 ani, care totuşi o ascultă cu interes şi, din când în când, pare că încearcă să o facă să vorbească un pic mai încet.

„Păi da, a zis şi diriga că lasă, să stăm noi liniştiţi că ne trece ea la mate dacă va fi cazul. Dar oricum mama o să facă scandal. Aşa a şi zis: că o să fie grav! Auzi ce zice profesoara, că i-am lezat eu orgoliul de profesoară, dragă! Că ea a zis că va declara război elevilor proşti, ştii, iar eu nu m-am putut abţine şi i-am bătut obrazul, dar cu bun-simţ. I-am zis: «Doamna profesoară, dacă noi suntem proşti, iar dumneavoastră ne-aţi învăţat carte, dumneavoastră ce sunteţi?»“. Fata face o pauză, aşteptând aprobarea. Băiatul îngână ceva, dă din cap pe jumătate convins, în timp ce se uită cu un zâmbet jenat de jur-împrejur.

„Îţi place bluza mea? Ei, bine, mor de frig în ea! Şi am pătat-o, am dat fond de ten pe ea! E fond ca al lu` Nancy. Îţi place fondul meu de ten? Dar tu la geogra ce notă ai luat? Cum ai scăpat? Nu cred, bă, deci nu cred, nu eşti sănătos, eşti neeebun, eşti redus la cap, nu eşti întreg la minte, handicapatule!“. Fata râde şi îi dă coate, băiatul râde şi el, a reuşit totuşi să o impresioneze cumva. Se uită din nou în stânga şi în dreapta, apoi râde mai tare şi pune mâna în jurul gâtului fetei cu un gest stângaci, fără să se lipească de tot de ea, ca şi cum s-ar fi aşteptat să o încaseze în orice secundă. Fata îşi aranjează mai bine bentiţa din material cu animal-print.

Mă holbez mai bine la ei şi îmi aduc aminte că pe băiat l-am mai văzut într-o altă seară, în acelaşi tramvai, dar însoţit de un coleg. Vorbeau despre tot felul de nedumeriri de-ale lor. Unul din ei remarcase un poliţist rutier la o intersecţie, iar celălalt întrebase: „Tu ştiai că mai există poliţişti pe stradă?“. „Cum adică?“. „Adică ştii ce zic! I-ai mai văzut, ştiai că mai ies, că mai fac din astea? Că mai dirijează circulaţia?“. „Uhhhm, nu ştiu sigur. Nu îmi aduc aminte exact, dar cred că i-am văzut o singură dată. Era un meci cu Dinamo şi Steaua sau ceva, ştii?“. „Aha. Păi da. Uită-te la el. Cum stă el acolo frumos, în centru, cum arată pe unde trebuie să meargă fiecare, stă acolo în uniformă şi cu maşina de Poliţie parcată în apropiere. Ce chestie!“. „Da, chiar aşa“. „Dar oare agenţii secreţi sunt şi poliţişti?“.

De unde am tras concluzia că fetele sunt mereu de vină, că şcoala nu mai e ce-a fost (şi multe clişee din aceeaşi serie), că „mai puneţi mâna pe o carte“, că vine războiul, că vin alegerile şi că nu vă fie frică!, agenţii secreţi umblă pe toate străzile. Chiar şi pe strada voastră.  
 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite