Satul în care copiii luptă pentru educaţie
0
Copiii de etnie romă din Schinoasa sunt nevoiţi să lupte zi de zi pentru a-şi depăşi condiţia. Cu puţină încurajare, unii ajung să termine şcoala, alţii însă trăiesc viaţa unor adulţi, muncind alături de părinţi.
Satul Schinoasa, din raionul Călăraşi, este parcă uitat de lume. Din cei peste 300 de locuitori de etnie romă care nu au un loc de muncă stabil, toamna abia dacă mai zăreşti pe uliţe câte un sătean. Majoritatea lucrează prin satele vecine sau peste hotare. Cu 68 de case sărăcăcioase, drumuri spălate de ploi, fără o biserică, o şcoală sau un magazin, localnicii se mândresc cu o singură instituţie - un centru comunitar pentru preşcolari, deschis în 2011.
Totuşi, din cei 16 pici care ar trebui să frecventeze centrul, doar câţiva îi trec pragul. „Unii vin în fiecare zi. Pe ceilalţi părinţii nu-i aduc, deoarece activăm doar între orele 8.00 şi 12.00. De cele mai multe ori, sunt şase copii. Iarna, când e frig, vin mai mulţi. Desenăm, modelăm, ne jucăm, ne uităm la desene animate. Îi obişnuim cu un alt regim, ca să le fie mai uşor la şcoală“, spune Valentina Andronic (28 de ani), educatoarea micuţilor.
FOTO: Centrul comunitar se află într-o casă închiriată de la un localnic
Cunosc doar o culoare
Nicoleta (5 ani) este printre puţinii pici care ajung aproape în fiecare zi la centru. Uşor timidă, copila ne spune că ştie o poezie. O recită în grabă şi se repede la cutia cu lego. „Vreau să construiesc o casă mai mare ca a mea“, îmi spune ea alegând piesele potrivite. Ar vrea să aibă o casă roşie, pentru că e culoare ei preferată şi singura pe care o cunoaşte. Şi colegul ei de joacă Valeriu (4 ani) ştie o singură culoare – neagră. Poate număra până la patru şi-i place să deseneze.
La centrul de zi, picii învăţa literele, cifrele şi alte noţiuni de bază pe care ar trebui să le ştie înainte de a merge la şcoală. O fac însă doar cei care sunt aduşi de părinţi. Ceilalţi le prind din mers, la liceul din Ţibirica, care se află la o distanţă de 7 kilometri de satul lor. Instituţia este frecventată de 300 de copii, dintre care 48 de etnie romă. „Sunt elevi mediocri. Pentru că nu merg la grădiniţă, mulţi nu ştiu lucruri elementare. Totuşi, unii sunt foarte muncitori şi ar putea să-i ajungă pe ceilalţi, dacă părinţii ar lucra cu ei acasă“, susţine profesoara Ludmila Prodan.
Unii copii sunt foarte muncitori şi i-ar putea ajunge pe ceilalţi, dacă părinţii ar lucra cu ei acasă. Ludmila Prodan, profesoară
De datoria părinţilor
Elevii romi visează să devină profesionişti şi să-şi scoată familiile din sărăcie. Învaţă din greşelile colegilor care au abandonat şcoala fie pentru a pleca la muncă în străinătate, fie pentru că s-au căsătorit şi au făcut copii până la majorat. Succesul lor depinde însă, în primul rând, de părinţi, care trebuie să-i încurajeze să meargă la ore.
FOTO: Aliona (stânga) visează să devină avocată
Aliona Cozma (15 ani) este cel mai bun exemplu. „Am ajuns la şcoală datorită părinţilor mei. Chiar dacă nu mă pot ajuta la teme, îmi spun mereu că trebuie să învăţ. Vreau să devin avocată, să ajut oamenii, să le arăt că au drepturi, dar şi obligaţii“, mărturiseşte adolescenta. „Părinţii trebuie să înţeleagă că, dacă vor avea studii, copiii lor ar putea avea un alt viitor. Trebuie să-i ghideze, pentru că de altfel vor creşte oameni fără carte şi vor munci cu ziua“, adaugă Ana Cozma, mama fetei.
Sunt sigură că educaţia îi va schimba viaţa fiicei mele, îi va oferi un alt viitor. Îi voi fi alături. Ana Cozma, mamă
Au nevoie de doctor şi poliţist de sector
Mediatorul comunitar Ala Popcov spune că satul are nevoie de o grădiniţă, iar problema copiilor care muncesc de mici ar dispărea odată ce părinţii lor vor avea un serviciu stabil. „O grădiniţă le-ar permite să-şi lase copiii toată ziua acolo, iar un job le-ar asigura venituri permanente. Uneori micuţii nu au cu ce să se îmbrace ca să meargă la şcoală“, afirmă femeia. Nu sunt singurele probleme ale localnicilor. „Avem nevoie de un magazin, de un poliţist de sector, de un centru de sănătate. Mamele cu copii mici trebuie să facă 7 kilometri până în satul vecin ca să meargă la medic“, se plânge Ala Popcov.
Se mărită devreme şi lasă şcoala
Mariajul timpuriu este motivul principal al limitării drepturilor copiilor romi la educaţie. Cel mai mult au de suferit fetele. Odată căsătorite, ele rămân însărcinate la o vârstă fragedă. Este şi cazul Mariei Cozma, care la doar 15 ani are un soţ de 18 ani şi un prunc de trei luni. Chiar dacă era printre cei mai buni elevi din Schinoasa, a fost nevoită să renunţe la învăţătură. „E o fată bună, dar s-a grăbit la măritat. Sper să revină la şcoală“, regretă Violeta Oleinic, diriginta tinerei. Conform recensământului din 2004, în Moldova sunt peste 12.000 de romi. Potrivit datelor neoficiale, numărul ar fi mai mare.
Se încarcă comentariile...
