Republica Moldova: Bolnavii de SIDA sunt izgoniţi din azilurile sociale în baza unui ordin vechi de un deceniu

Extras din instrucţiunea Ministerului Muncii pentru instituţiile sociale

Oamenii infectaţi cu HIV nu pot fi internați în instituţiile sociale, potrivit unui regulament al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale. Şefii de internate şi aziluri se conduc de un ordin ce interzice cazarea celor care suferă de maladii sexual-transmisibile.

Florin G. A luat HIV acum şapte ani de la o femeie din sat cu care a întreţinut relaţii intime. Şi cum un necaz nu vine niciodată singur, peste ceva timp bărbatul, în vârstă de 39 de ani, şi-a pierdut mâinile şi picioarele, care i-au fost amputate după o noapte petrecută iarna afară. Astfel, Florin a ajuns la azilul de bătrâni de lângă Sângerei.

„Când angajaţii au aflat că el are SIDA, l-au alungat din azil pe el şi pe mama sa. Motivul invocat este că nu pot controla cu cine acesta face sex, existând astfel riscul să-i infecteze şi pe alţi oameni cazaţi acolo. De asemenea, ei susţin că nu ar putea să-i acorde asistenţă medicală paliativă în fazele terminale ale bolii", a spus Natalia Mardari, avocat al Institutului pentru Drepturile Omului (IDOM), care se ocupă de acest caz.
Conducerea azilului de bătrâni a invocat un regulament din anul 2000, emis de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, care spune că cei infectaţi cu HIV au „contraindicaţie la cazarea în instituţiile sociale".

Asta chiar dacă există Legea cu privire la profilaxia HIV/SIDA, care stipulează că aceste persoane au aceleaşi drepturi ca şi restul oamenilor.
La solicitarea autorităţilor, Florin a fost reprimit la azil. Alte persoane însă, se pot pomeni oricând în situaţia lui, întrucât regulamentul este în vigoare şi astăzi. IDOM a cerut să fie operate modificările care ar permite persoanelor cu HIV să fie internate în instituţiile sociale, însă, după nouă luni de la solicitare, grupul de lucru creat nu a întreprins nimic.

Nemulţumiţi de viteza cu care se mişcă lucrurile, Florin, cu suportul IDOM, a atacat în judecată Ministerul Muncii. „Nu avem nicio garanţie că funcţionarii vor revizui instrucţiunea cum ne dorim noi sau că nu vor introduce interpretări nedorite", a declarat avocatul Andrei Lungu.

Foto: În timp ce autorităţile tărăgănează adoptarea Legii Antidiscriminare, cei pe care aceasta i-ar proteja au de suferit

În aşteptarea legii anti-discriminare
Potrivit juriştilor, dacă ar exista o lege antidiscriminare, această categorie de populaţie ar fi mai protejată. „Ar exista un consiliu care ar recepţiona plângeri direct de la persoanele discriminate şi, ulterior, ar putea atenţiona ministerele despre imperfecţiunea legislaţiei", a explicat Iulia Marcinschi, secretar al Coaliţiei Nediscriminare.

Proiectul de lege cu privire la combaterea discriminării, propus în februarie, a fost retras pentru consultări, după ce mai mulţi cetăţeni s-au exprimat împotriva lui. Dirk Schuebel, şeful delegaţiei Uniunii Europene la Chişinău, dar şi Comitetul ONU privind drepturile economice şi sociale a recomandat Republicii Moldova să adopte această lege, întrucât este o condiţie impusă de UE pentru eliminarea vizelor de călătorie în ţările europene.

Oleg Efrim, ministrul Justiţiei, a declarat că în proiectul legii vor fi introduse mai multe modificări, însă a refuzat să precizeze când actul va fi înaintat iarăşi Parlamentului. „Îl vom completa şi totodată vom comunica mai multe despre acest proiect, pentru ca societatea să înţeleagă care este necesitatea lui şi adevăratele prevederi, nu cele pe care au fost canalizate discuţiile", a spus Efrim. ;

Jumătate de an pentru o modificare
Instrucţiunea care interzice cazarea persoanelor cu HIV/SIDA în instituţiile sociale ar putea fi modificată. Ministerul Muncii și Protecţiei Sociale a creat, în ianuarie 2011, un grup de lucru interministerial în comun cu Ministerul Sănătăţii în vederea ajustării cadrului normativ ce reglementează activitatea instituţiilor rezidenţiale de asistenţă socială subordonate. „Grupul de lucru este la etapa de definitivare a unui nou act normativ privind modul de includere şi excludere a beneficiarilor în şi din serviciul rezidenţial de asistenţă socială", a declarat Elena Căpăţână, şefa Serviciului de presă de la Ministerul Muncii și Protecţiei Sociale.

„Oamenii ne cred nebuni şi ne condamnă"

Nu i-au plăcut niciodată maşinuţele, jocurile violente şi filmele cu bătăi. Nu era ca ceilalţi băieţi de vârsta lui. Mai târziu a înţeles că este o femeie în corp de bărbat, adică un transsexual. Acum luptă să fie acceptat de comunitate şi să schimbe percepţia oamenilor asupra celor ca el. Victoria C., transgender din Moldova, susţine că ea şi alţi circa 30 de semeni ai săi au nevoie de legea antidiscriminare deoarece sunt permanent victime ale prejudecăţilor din societate.

„Adevărul": Când ai conştientizat că eşti, de fapt, femeie?
Victoria C.: De pe la trei ani părinţii au observat anumite stranietăţi. Mie îmi plăcea să mă fac mireasă şi să mă joc cu păpuşile. La fel ca o fată, îmi era ruşine să mă dezbrac de faţă cu băieţii. În adolescenţă, mă deranjau schimbările din corpul meu.

Când ai decis să devii femeie?
Am cunoscut succesul pe plan profesional fiind profesor la o instituţie din Capitală, însă în viaţa personală nu aveam noroc. Am înţeles că nu am nimic de pierdut dacă aş deveni ceea ce sunt de fapt. La 29 de ani mi-am administrat prima injecţie hormonală, fără supravegherea medicilor.

Cum au reacţionat cei din jur?
Directoarea şcolii m-a chemat şi mi-a spus că nu mai pot continua munca acolo. Şi părinţii au acceptat foarte greu schimbarea.
Până la urmă ai reuşit să-ţi faci operaţie de corecţie a sexului?

Nu, pentru că este foarte costisitoare şi se face tocmai în Tailanda. Corpul meu acum este feminin. Datorită tratamentului hormonal, sânii mi-au crescut, iar organele masculine s-au atrofiat.

A fost greu să-ţi schimbi numele?
Am profitat de imperfecţiunea legii, care nu prevede că e necesar să fac intervenţie chirurgicală pentru a-mi schimba sexul în acte.

Cum sunt percepuţi transsexualii în societatea moldovenească?
Suntem văzuţi ca sunt nişte persoane amorale, ieşite din minţi, care îşi bat joc de viaţa lor. De aceea, deseori nu sunt acceptate la serviciu, sunt ofensate. Dacă aş fi putut alege, nu aş fi ales soarta asta. Vreau o viaţă normală. Nu trebuie să fim confundaţi cu travestiţii, persoane care adoptă vestimentaţia sexului opus în scopuri artistice.

Click aici ca să citiţi interviul integral:

INTERVIU CU UN TRANSSEXUAL: „Oamenii ne cred nebuni şi ne condamnă"