FOTO „Să ne revedem mai des“ - peste 100 de oameni de cultură din Generaţia de Aur, împreună la un eveniment organizat de Fundaţia „Ajută un om“

Peste o sută de personalităţi din domeniul culturii s-au reîntâlnit, marţi, la o serată de suflet, organizată de Fundaţia „Ajută un Om“. Jurnalista Doina Cernavca, cea care a iniţiat proiectul, povesteşte pentru „Adevărul“ ce emoţii i-a trezit revederea acestor oameni din Generaţia de Aur.

Parcă intenţionat am lăsat să treacă o noapte, o zi şi apoi încă o noapte, ca să mă apuc de acest text. Eu şi acum încurc şi amestec cuvintele, la câte emoţii mai am, dar dacă aş fi fost nevoită să povestesc imediat după eveniment, cu siguranţă că aş fi scris doar atât: „Mulţumesc, Doamne, pentru că m-ai ajutat să cunosc aceşti OAMENI!“.

Ideea mi-a venit demult. O vedeam, ştiam cum trebuie realizată, doar că nu credeam în succesul ei. Pentru că, aşa cum mi-a şi zis unul dintre invitaţi, „nu este uşor să convingi atâţia artişti mari, când fiecare are orgoliul şi mândria anilor acumulaţi“.

O iniţiativă ce devine tradiţie

În seara de 17 decembrie, Fundaţia „Ajută un Om“ a dat startul unei iniţiative pe care deja am transformat-o în tradiţie. „Să ne revedem mai des“ este genericul evenimentului şi am zis tradiţie pentru că, aşa cum am anunţat în deschidere, de Crăciun şi de Paşte, sărbători când toţi ar trebui să fie împreună cu familia sau cu cei dragi, fundaţia va invita la o întâlnire de suflet 100 de oameni de artă din Generaţia de Aur a culturii noastre.

„Au plâns, s-au îmbrăţişat, au dansat şi cântat, au recitat poezii, au ciocnit pahare cu şampanie şi şi-au urat sănătate - doar sănătate, că restul nu mai contează“

Multe aş avea de povestit. Despre cum, timp de două luni, m-am văzut cu zeci de directori, şefi, manageri de bugete, pe care am încercat să-i conving să susţină financiar acest eveniment. Scuza cea mai frecventă a fost: „E sfârşit de an, s-a terminat bugetul“. În ultimele zile deja, când sunam pe cineva, îi povesteam ideea şi deodată întrebam, ironic: „Dar intuiesc că răspunsul dumneavoastră este negativ, pentru că vi s-a terminat bugetul…“. Şi ei doar îmi confirmau... Astfel am descoperit că, pentru a avea parteneri şi sponsori la evenimente, trebuie să trăieşti bine cu toată lumea şi să ai cunoştinţe peste tot. Pentru că, în multe cazuri, dacă directorul te cunoaşte personal sau, cu atât mai mult, eşti cumătru cu cumătrul lui, contractul se semnează cumva mai uşor… 

FOTO: Doi mari actori ai scenei moldoveneşti, împreună la aceeaşi masă: Gheorghe Urschi şi Gheorghe Pârlea

Nu mă plâng însă, deloc nu mă plâng. Pur şi simplu am ajuns la concluzia că e tare greu să faci ceva, atunci când oamenii nu văd - sau nu vor să vadă - rezultatul acestui eveniment.

Iar rezultatul pe care contam era evident din start: să reuşesc să-i conving pe aceşti 100 de oameni din Generaţia de Aur a culturii Republicii Moldova să iasă din case, ca să petreacă nişte ore împreună, cu colegi pe care nu i-au văzut, poate, de ani de zile.

Bucuria revederii

Timp de câteva ore m-au încercat tot felul de emoţii. Stăteam cu Cristina, colega mea, şi priveam cum fiecare invitat urca scările localului: unii drepţi, străduindu-se să-şi păstreze ţinuta, alţii sprijinindu-se în baston, dar toţi cu feţele senine şi ochii blânzi. Apoi s-au aşezat la mese.

Habar n-am cum „s-au ales“ ei între ei, dar până la urmă am avut: masa Teatrului de Operă şi Balet, masa Şcolii de Arte „Valeriu Poleacov“, masa Teatrului Naţional „Mihai Eminescu“, masa Teatrului Dramatic Rus „A. P. Cehov“, masa Televiziunii Naţionale, masa interpreţilor, masa scriitorilor, masa profesorilor de muzică… şi aici am pierdut firul.

„M-am străduit să vorbesc cu fiecare şi să-i întreb de sănătate. În ochi - cei mai calzi ochi pe care i-am văzut vreodată - le-am citit bucuria revederii“

De-aici au apărut emoţiile cele mai mari, dar şi cele mai ruşinoase. Pentru că aceşti oameni ţineau să se apropie de noi, organizatorii, şi să ne sărute, în semn de mulţumire pentru seara caldă şi tot ce au simţit şi trăit. Au plâns, s-au îmbrăţişat, au dansat şi cântat, au recitat poezii, au ciocnit pahare cu şampanie şi
şi-au urat sănătate - doar sănătate, că restul nu mai contează. Şi toţi şi-au promis că vor învinge iarna şi se vor revedea şi la primăvară.

Eu ştiu că încă mult timp nu voi putea vorbi altfel decât cu emoţii despre acest eveniment. Şi acum îmi este destul de greu să descriu prin cuvinte ce-am simţit şi ce am trăit în seara de marţi. Oameni pe care i-am admirat pe scene, cu care am crescut văzându-i la televizor, despre care am citit în ziare şi reviste - pe toţi i-am cunoscut alt-fel. Sunt cei mai mari artişti ai neamului nostru, maeştri care au cutreierat întreaga lume, au păşit pe cele mai mari scene şi au cunoscut tot succesul vieţii.

Cei mai calzi ochi

M-am străduit să vorbesc cu fiecare şi să-i întreb de sănătate. În ochi - cei mai calzi ochi pe care i-am văzut vreodată - le-am citit bucuria revederii. M-am topit în cei doi ochi albaştri ai maestrului Gheorghe Urschi, când i-am mulţumit pentru prezenţă şi m-am lăudat că acum trei ani l-am sunat şi ne-am întâlnit pentru că aveam nevoie de o fotografie de-a dumnealui. Şi aici, maestrul, arătând literele din alfabet şi fiica Laura vociferând cele arătate, mi-a spus: „Da, şi aveai maşină roşie...“.

Foto

Nu am plâns, deşi de mai multe ori, pe parcursul  serii, am crezut că o să-mi sară inima din piept, cu câtă putere bătea. Pentru că, în ciuda tuturor greutăţilor de organizare, evenimentul a avut loc şi astăzi îl pot considera cel mai drag şi valoros dintre toate pe care l-am desfăşurat, în toţi anii mei de când mă ocup cu organizare şi PR.

Astăzi, nu mă sfiesc să spun că, dacă aş putea şi dacă aş găsi mai mulţi oameni care ar susţine astfel de acţiuni, le-aş organiza pe parcursul întregului an. Doar pentru bucuria revederii acestor mari personalităţi. Şi pentru a-i lăsa să povestească la microfon întâmplări trăite pe scenă sau în viaţa reală, iar toţi ceilalţi să râdă cu poftă şi să aplaude îndelung…

Fiţi generoşi şi buni

Mulţumirile Fundaţiei „Ajută un Om“ merg către restaurantul Sala de Aur - gazda evenimentului „Să ne revedem mai des“. Reţeaua de magazine Linella, Centrul de Sănătate Publică, compania vinicolă Mimi şi compania Efes-Vitanta. Mulţumim mult pentru cadourile oferite acestor mari personalităţi.

Ţin să mulţumesc din tot sufletul serviciului de taxi 14428, care a avut grijă şi a transportat spre sală şi înapoi acasă aproape pe toţi invitaţii serii. S-a servit cea mai gustoasă cafea, „Kimbo“, şi cel mai savuros ceai, „Aldermann“, iar compania Glorinal, Forul Organizaţiilor de Femei din Republica Moldova şi compania de organizare „Art Bis“ s-au alăturat listei de parteneri, fără de care acest eveniment nu ar fi fost posibil.

Nu în ultimul rând, aş vrea să mulţumesc celor 100 de personalităţi care au venit la eveniment. În numele tuturor admiratorilor, spectatorilor şi cititorilor, le doresc cât mai multă sănătate, nopţi liniştite şi zile frumoase. Sunteţi o parte din mândria neamului nostru, fără de care noi, tânăra generaţie, n-am putea creşte...

(de Doina Cernavca, preşedinta Fundaţiei )