Femeile, gata să apere Republica Moldova. „S-au schimbat vremurile: deja băiatul aşteaptă fata din armată”

0
Publicat:
Ultima actualizare:
S-au
schimbat vremurile: deja băiatul aşteaptă fata din armată
S-au schimbat vremurile: deja băiatul aşteaptă fata din armată

Dacă până mai ieri fetele aşteptau băieţii din armată, astăzi, putem lesne afirma că se întâmplă şi viceversa. Cel puţin asta o confirmă studentele primei promoţii de fete înmatriculate la Academia Militară „Alexandru cel Bun” din Chişinău. Deşi nu e uşor să alergi zilnic sute de metri cu un rucsac de 10 kg în spate sau mai mult, să tragi cu tunul şi să renunţi la tocuri, fetele demonstrează că şi o femeie poate să aibă o carieră militară.

Emoţii mari în curtea Academiei Militare „Alexandru cel Bun”. Peste 50 de fete aşteaptă „gata de atac” startul probelor la pregătirea fizică. Cu părul strâns şi corpul încordat, viitoarele studente sunt pregătite să concureze la alergări pe distanţa de 100 de metri, la îndoirea şi dezdoirea trunchiului şi la cursele pe distanţa de 1000-3000 metri. Iar miza e mare. Cine va câştiga proba fizică şi va mai acumula un punctaj maxim la cea a inteligenţei vor fi răsplătite cu o uniformă militară, care timp de patru ani va fi noul lor cod vestimentar.

Concurs mare

Această zi toridă de iulie a rămas vie în amintirea studentelor de la specialitatea „Transmisiuni”, deoarece e ziua când la admiterea din 2012-2013 Academia Militară a înmatriculat pentru prima dată nouă fete.

Deşi au trecut trei ani de atunci, pentru Diana Chitic sentimentele nu şi-au pierdut din culoare: „Concurenţa era foarte mare. Toate domnişoarele corespundeau cerinţelor. Nu credeam că voi reuşi, dar am fost foarte norocoasă”. Studenta spune că a fost o alegere spontană. Însă, după trei ani de militărie, Dianei nu-i pare rău că a ales acestă cale.

„Nu am pe cineva din familie care să lucreze în acest domeniu. De mică îmi planificam să studiez limbile străine. În ultimul moment am auzit că Academia Militară înmatriculează fete şi am luat decizia să depun actele aici. Nu ştiu dacă e o dorinţă ascunsă, dar când eram copilă îmi plăcea să privesc filme de război cu tata. Apoi, tata a luptat în războiul de pe Nistru şi deseori îmi povestea despre acele zile. Tata nu a fost prea încântat de ideea mea, din motivul că ştie ce presupune această militărie”, explică Diana.

„Oare unde am ajuns?”

Nici pentru Nadejda Guţu, colega Dianei, Academia Militară nu a fost un scop. „Am auzit întâmplător de Academia Militară. Eram în clasa a 12-a. Nu ştiam unde să-mi urmez studiile, iar colega de bancă m-a anunţat că fratele ei face militărie şi că de anul acesta înmatriculează fete. Eram fericită, fiindcă visam să îmbrac uniformă militară. Dar când am păşit pragul instituţiei m-am speriat. Oare unde am ajuns? Clădiri înalte, totul mi se părea enorm. Am privit platoul mare şi nu-mi venea a crede că voi ţine şi eu arma în mână. Părinţii nu prea au fost de acord, însă mi-au respectat decizia. Argumentul meu era că eu vreau, pot şi nu mi-e frică”, spune zâmbind fata, care după trei ani de studii nu regretă nicio clipă din meseria pe care şi-a ales-o.

femeile armata

Dacă pentru cele două tinere ideea de a face o carieră militară a apărut spontan, atunci pentru Natalia Răileanu studiile la Academie au reprezentat o continuare a tradiţiilor familiei. „Părinţii mei sunt militari. Ei au fost pentru mine un exemplu, iar eu vreau să fiu un exemplu pentru ei. Eu nu ştiam până în ultima clipă că voi veni aici. Tata mi-a spus că această meserie e şi pentru fete. Nu credeam. La admitere erau multe fete şi nu ştiam dacă voi reuşi. După asta, mama mi-a spus că nu e nimc greu, e foarte simplu şi că o să-mi placă”, spune fata încântată.

Părul strâns, fără machiaj şi unghii lungi

Specialitatea lor e destul de intersantă şi frumoasă spun ele. „Specialitatea Transmisiuni presupune formarea legăturilor, adică noi suntem sprijinul de comunicaţie. Facem legăturile între infaterie şi superiori, informăm. Sunt diferite modalităţi de a transmite informaţia. E interesant”, specifică Diana.

Primele lucruri pe care le-au auzit în prima zi, odată ce au păşit pragul Academiei, au fost: părul strâns, unghiile tăiate, fără machiaj şi bijuterii. „Din prima zi am îmbrăcat uniforma militară şi tot din prima zi s-a început viaţa de armată: la ora 6 dimineaţa - în picioare, antrenamente, lecţii, antrenamente şi iar... antrenamente. Tot din prima zi am înţeles că trebuie foarte multă răbdare, tărie de caracter şi mult curaj. Şi să fii disciplinat, ca să nu te alegi cu pedepse. Pentru noi, cea mai groaznică e privarea de concediu”, explică studentele, care în câteva secunde montează şi demontează o armă.

Armata disciplinează

Studentele menţionează că nu s-au acomodat nici foarte uşor, dar nici foarte greu vieţii militare. „Totuşi, trebuie să faci efort: de la tocuri la bocanci, de la fuste la pantaloni, cască în cap şi... terciul. Când ni-i foame, îl mâncăm. Apoi, mai venim câteodată cu unghiile vopsite la ore şi imediat auzim: „Ai un minut să-ţi ştergi lacul”, spune zâmbind Natalia.

femeile armata

Anul întâi a fost mai greu pentru studentele militare. Nu cunoşteau nimic. Astăzi însă, s-au obişnuit. „Anii au trecut foarte repede. Totuşi, primul an nu o să-l uităm. Ne era greu la construcţia tehnicii militare şi până ne-am adaptat. Fiecare minut e calculat.  Disciplina e la ordinea zilei. Totodată, am avut momente când am plâns, dar nimeni nu a ştiut. Băieţii nu mai aşteaptă asta - să vadă slăbiciune”, zic studentele.

Fetele s-au obişnuit şi cu regimul militar: la ora 6:00 - deşteptarea, apoi antrenamente, lecţii, la 21:00 ies pe coridor şi privesc buletinul de ştiri de la postul naţional de televiziune. La 22:00 - stingerea. După această oră lumina în cameră nu ai voie să o conectezi.

La „volanul” tancului

„Mergem pe poligonul de la Bulboaca în fiecare semestru pentru câteva săptămâni. Am tras din toate tipurile de armament. Am mers pe tancuri. Curând vom avea un exerciţiu de câteva săptămâni - „Supravieţuirea în pădure”. Dar pe noi asta nu ne sperie. Un soldat trebuie să-şi iubească patria, să-i placă ceea ce face, să aibă tărie de caracter şi să fie un exemplu pentru toţi. Disciplina contează foarte mult, chiar dacă trebuie să asculţi - asta tot înseamnă disciplină.

Viaţa din cazarmă se răsfrânge asupra vieţii civile, iar de disciplină nu se despart niciodată. „Milităria te face mult mai responsabil şi disciplinat. Dacă până a veni la Academie ne comportam într-un fel - e vorba de lucruri elementare: mai arunci o haină, mai întârzii cu cinci minute la lecţii - acum acestea au dispărut. Mergeam odată pe drum şi am încercat inconştient să iau pasul cadenţat după un om care era în faţa mea. Totuşi, tocurile sunt indispensabile. Feminitatea trebuie să persisite. Noi nu uităm că suntem domnişoare”, zice Diana.

„Întocmai, mamă!”

„Am plecat acasă într-un weekend. Sora mea mai mică a venit de la şcoală şi după ce s-a dezbrăcat de haine le-a aruncat pe pat. Când am văzut asta, i-am spus că acuş te învăţ eu militărie şi i-am arătat cum se împăturesc hainele. Câteodată, mai folosesc anumite fraze din limbajul milităresc: „Întocmai”, „Am înţeles”. Eram tot acasă şi mama mă întreabă ceva, dar eu i-am spus „Întocmai”. Apoi eram gata să ridic mâna şi să salut milităreşte vecinii”, spune Nadejda.

„Altfel gândeşti. Deciziile le iei altfel. Am trecut aici prin lucruri mai dificile decât dincolo de poartă. Moral suntem mai tari. Nu oricine poate să meargă în pas de defilare jumătate de zi pe poligon sau să care un rucsac de vreo 10-15 kg”, menţionează studentele.

femeile armata

Întrebarea „Cum e să trăieşti între 400 de bărbaţi?” le irită, deoarece nu e nicio diferenţă. „Sincer, nu văd nicio diferenţă între bărbat şi femeie. Toţi avem aceeaşi misiune. Suntem camarazi de serviciu. Chiar sunt unele cazuri când bărbaţii nu sunt atât de rezistenţi ca femeile. De exemplu, la cursul de integrare. Noi, fetele, nu ne-am dat bătute şi nu am renunţat, în comparaţie cu unii băieţi, care după câteva luni de studii au plecat acasă”, povesteşte Diana.

Femeia nu poate să stea doar la bucătărie

Dacă poate o femeie să aibă o carieră militară, studentele răspund afirmativ, exemplificând prin filmul „G. I. Jane”. „Filmul este excepţional. Secvenţa cea mai tare e când Jane se rade pe cap şi vine să doarmă cu colegii ei în cazarmă. Caracterul eroinei nu se deosebeşte de al nostru: puternică şi ambiţioasă. Am înţeles că nu trebuie să lăsăm pe cineva să râdă de noi, nu trebuie unei femei să-i fie frică să demonstreze că ea tot poate să facă lucruri pe care le face bărbatul şi asta a demonstrat Jane. Nu trebuie să stăm doar la bucătărie şi să avem grijă de copii. Noi tot putem să ţinem arma în mână. Filmul a fost un exemplu pentru noi, că poţi să-ţi atingi scopul chiar şi în militărie”, explică tinerele.

„Am avut situaţia când fostul meu prieten mi-a spus că cică s-au schimbat vremurile şi deja băiatul aşteaptă fata din armată, doar că el nu va face acest lucru”, afirmă Nadejda.

Schimbări în sistem

Dacă ar fi politicieni, cele trei tinere ar atrage o atenţie mai mare acestei meserii. „Multe am schimba în acest sistem. Cred că am face o armată profesionistă, cu mai multă practică, schimb de experienţă, tehnică nouă şi cât mai mulţi militari. Trebuie să cultivăm de mic dragostea pentru armată, dar nu cum e acum - fug băieţii de serviciul militar sau fac trei luni şi sunt fericiţi”, afirmă tinerele.

În cazul în care începe un război, fetele sunt gata de luptă. „Pe noi ne învaţă să ne iubim patria şi să o apărăm cu riscul vieţii. Cu o moarte suntem datoare. Noi ştim unde am venit şi la ce am venit. În cazul unui conflict, aşteptăm comanda, am laut arma şi - la luptă”, încheie fetele.

De 8 martie, colegii le-au pregătit un concert şi flori. Iar asta e plăcut, spun ele. Totuşi, această zi au sărbătorit-o alături de mamele lor. „Fetele care vor să vină aici să nu le fie frică, doar că trebuie să aibă tărie de caracter, răbdare, dragoste de patrie, dorinţă. Le urăm femeilor să fie mereu frumoase, fericite şi multe realizări”, încheie tinerele.

Republica Moldova



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite