Femeie-temnicer într-o închisoare de bărbaţi

Proaspăt căsătorită, la vârsta de 19 ani, Victoria Şchiopu s-a angajat să lucreze supraveghetor în Penitenciarul nr. 11 din Bălţi. De atunci au trecut şase ani, perioadă în care a supravegheat sute de deţinuţi, a devenit mamă, a lipsit din familie câte 24 de ore, iar cheile de la celulele deţinuţilor i-au fost principala unealtă de muncă.

Când am mers la penitenciar, am găsit-o pe Victoria tot cu cheile în mână, deschizând o celulă de bărbaţi, ce urmau să fie duşi la plimbare de un alt colaborator. Femeia este supraveghetor la postul nr. 4 din penitenciar, unde sunt 14 celule în care se găsesc 94 de bărbaţi. Trebuie să menţionăm că Penitenciarul nr. 11 din Bălţi este un izolator de urmărire penală, în care se află peste 500 de persoane de gen masculin şi feminin.

Uniforma militară, un scop atins

Deşi nu este unica femeie şi nici cea mai tânără care activează în instituţia din Bălţi, Victoria Şchiopu a intrat de bună voie după zidurile închisorii, pentru că şi-a dorit aceasta de la 15 ani. „Acesta este primul meu serviciu şi cred că şi ultimul. Pentru mine a fost un ţel să fiu în formă militară încă de când aveam 15 ani. După ce m-am căsătorit, am venit să lucrez aici. La început, soţul a fost şocat că eu vreau să lucrez în penitenciar, după care m-a susţinut. An de an a înţeles că îmi place şi nu renunţ la ceea ce fac. Majoritatea care vor să lucreze în penitenciar ar trebui să finalizeze întâi o facultate de drept. Eu am făcut asistenţă socială, psihologie şi pedagogie. Dar nu e obligatoriu să termini o facultate de drept ca să poţi lucra aici”, ne spune Victoria. Tânăra, originară din Bălţi, spune că mereu i-a plăcut uniforma militară, iar la cei 27 de ani este mulţumită de serviciul pe care îl are.

Primele amintiri din penitenciar

Victoria Şchiopu lucrează în ture de 24 de ore, iar 72 de ore are liber. Ea ne-a povestit că începutul în spatele gratiilor a fost dificil, dar s-a obişnuit după primele ture. „Mi-a plăcut ce făceam şi cu timpul frica a dispărut. Şi alt caracter s-a format. Devii mai responsabil, ai gânduri mai reci. Acum nu am frica de la 19 ani, când am venit pentru prima dată într-o zonă interzisă. Din prima zi am intrat direct în schimbul de noapte. Pe atunci se lucrau câte 12 ore. Îmi era frică, gratii, o senzaţie incomparabilă. Apoi, după mai multe schimburi se potolea tot”, îşi aminteşte tânăra.

Postul nr. 4 unde Victoria Şchiopu este supraveghetor. FOTO Alexandru Tarlev

Cum arată o zi de muncă

Fiecare post din închisoare are un singur supraveghetor. Deşi trebuie să fie la ora 8:00 la penitenciar, ziua de muncă a Victoriei începe la ora 6:00, deoarece tinerei îi place să fie frumos aranjată şi să arate bine, chiar dacă toată ziua se află printre condamnaţi. „Primesc postul la ora 8:00. Intru împreună cu ofiţerul de serviciu, numărăm deţinuţii, îi verificăm să nu aibă leziuni corporale. După grafic, deţinuţii sunt duşi la plimbare, la întâlnirile cu avocaţii, la judecată, la baie. Funcţia mea presupune să deschid uşa celulei şi să-i dau altor colaboratori care îi însoţesc conform graficului. La întoarcere, îi primesc şi îi pun înapoi în celulă. Astfel, timp de 24 de ore sunt întotdeauna la uşa celulei. Nu este obositor, deja organismul se deprinde. Iar în următoarele 72 de ore, când ai liber, îţi revii. Fiind militari, trebuie să trecem peste tot”, zice Victoria Şchiopu.

Cum faci un deţinut să nu înjure

Răbdarea şi comportamentul uman pot face un deţinut să-şi ceară scuze pentru înjurăturile spuse. „Dacă lucrezi într-un penitenciar, în primul rând, trebuie să ai răbdare, responsabilitate în comportament, în vorbă cu deţinuţii. Ca supraveghetori, trebuie să fim calmi cu ei, să nu le înjosim demnitatea. Este nevoie şi de o gândire rece, deoarece se întâmplă să fie deţinuţi mai agresivi, aşa că trebuie să primeşti totul cu calm. Când vorbeşti cu deţinuţii, trebuie să te comporţi uman. Dacă îi atingi demnitatea, poate să devină mai agresiv şi nu ştii ce poate urma după aceasta. Sunt şi deţinuţi care înjură, însă le explic că sunt doamnă şi nu e frumos să vorbească aşa, iar de multe ori îşi cer scuze, căci înţeleg că greşesc. Rareori am avut cazuri când bărbaţii să mă înjosească”, povesteşte femeia-militar.

Chiar dacă în penitenciar sunt şi posturi unde se deţin femei, Victoria spune că nu îi este frică să fie responsabilă de un post cu celule pentru bărbaţi, pentru că şi femeile pot fi agresive. „Eu când am intrat la serviciu, erau două celule de femei, acum deja sunt vreo şase. După statistică, numărul de femei deţinute creşte. Şi în fiecare lună suntem transferate într-un alt post”, precizează femeia.

Penitenciarul nr. 11 din Bălţi. FOTO Alexandru Tarlev

Echipamentul unui supraveghetor

„Eu am doar baston de cauciuc, pe care nu l-am folosit niciodată, cheile de la celule, staţia radio şi telefonul. Şi, în caz de necesitate, la fiecare post este butonul de alarmă. Asta este tot”, ne informează Victoria Şchiopu. Întrebată dacă îşi aminteşte careva cazuri amuzante, ea a spus că „Nu am avut aşa ceva. Aici totul e mai sever, nu există ceva amuzant”. Tot ea precizează că, pe timp de noapte, sunt mai puţine mişcări la post, deţinuţii se culcă, uşile nu sunt deschise şi nu se face gălăgie, astfel că noaptea e mai liniştit şi mai uşor de lucrat. „Eu stau în picioare aproape 24 de ore. Doar noaptea mai stăm câteodată pe scaunul care îl avem la post, dar rareori, pentru că acuş se aud zgomote din celule, trebuie să deschid şi să verific”, aminteşte Victoria.

Cum se comportă un lucrător din penitenciar în afara zidurilor

„Când se termină orele de muncă, ies pe poartă, dar nu înseamnă că uit de lucru. Se formează un caracter pe care îl manifeşti şi în afara serviciului. Chiar şi în timpul liber tot te gândeşti la lucru, că poate să fie o alarmă. Soţul uneori îmi zice că sunt prea rece. Cele 72 de ore libere le petrec cu soţul, copilul de patru ani şi părinţii”, ne povesteşte femeia. Când am discutat cu ea, Victoria era foarte aranjată şi machiată. „Îmi place machiajul, coafurile şi nu uit de asta. Dar în penitenciar nu se permit multe bijuterii, cu excepţia inelelor de căsătorie, a cerceilor, iar părul trebuie să fie strâns tot timpul”.

Victoria Şchiopu. FOTO Alexandru Tarlev

Mamă acasă şi militar în penitenciar

Înainte de a pleca la serviciu, Victoria pregăteşte mâncarea pentru copil şi soţ. „Lor le rămâne să o încălzească. Le las totul gata, numai să mănânce. Când ajung acasă băiatul mă întreabă unde am fost, ce am făcut. Timp de doi ani, cât am fost în concediu de maternitate, întotdeauna mă întâlneam cu colaboratorii, îmi era dor de serviciu. Acum, când lipsesc de acasă, copilul stă cu părinţii, cu soţul, merge la grădiniţă. Încă e mic şi nu prea înţelege. Dar oricum, când aduc forma acasă el îmbracă chipiul şi îi place. Poate va fi şi el militar”, se gândeşte Victoria Şchiopu.

Vizetă deschisă pe uşa unei celule. FOTO Alexandru Tarlev