INTERVIU Ion Dron: Republica Moldova, ca stat, este unul capturat. Sper ca măcar ţara să fie încă liberă
0
Preşedintele Centrului de Iniţiative şi Monitorizare a Autorităţilor Publice, Ion Dron, vorbeşte, pentru Adevarul.md, despre procesul lui Vlad Filat şi reţinerea lui Ilan Shor, despre justiţia din Republica Moldova, dar şi despre alegerile prezidenţiale din 30 octombrie.
Multe evenimente de anvergură s-au produs în ultimul timp la Chişinău, cum ar fi condamnarea lui Vlad Filat şi reţinerea lui Ilan Shor. Cum comentaţi procesul de judecată al lui Filat? Unii s-au plâns că nu ar fi echitabil, deoarece nu era public, alţii că ar fi o răzbunare a lui Plahotniuc.
Dron: În cazul fostului prim-ministru nu avem o sentinţă definitivă. Urmează calea de apel, după care putem vorbi sau nu despre o condamnare definitivă a lui Vlad Filat. Primarul de Orhei, Ilan Shor, se află în arest preventiv, iar dosarul nu a fost încă trimis de procurori în judecată.
Şedinţa de judecată în cazul Filat s-a petrecut cu uşile închise. Legea procesuală penală admite limitarea accesului presei sau publicului în sala de judecată, pe parcursul întregului proces sau al unei părţi din proces. Instanţa poate fac acest lucru în interesul respectării moralităţii, ordinii publice sau securităţii naţionale, când protecţia vieţii private a părţilor în proces o cer sau când, datorită unor împrejurări speciale, publicitatea ar putea să prejudicieze interesele justiţiei.
Încheierea de judecare a cazului în şedinţă închisă se adoptă în şedinţa preliminară de numire a cauzei spre ascultare, şedinţă de altfel publică. Procurorul de caz nu a pledat convingător, cel puţin pentru mine, atunci când a făcut publice motivele cereriipentru un proces secret. Noi nu cunoaştem nici acum dacă a cerut numai procurorul ca sedinţa să fie una închisă sau dacă a solicitat asta şi partea apărării.
Eu bănuiesc că desfăşurarea procesului cu uşile închise a fost o tranzacţie chiar între inculpat şi procuror. După un proces cu uşile închise ai şansa să te victimizezi şi practic nu ai această şansă atunci când procesul este unul la vedere (la această tentativă de victimizare asistăm din plin astăzi).
În una dintre ţările Americii Latine, Ecuador sau Guatemala, nu am reţinut exact, fiul unui înalt demnitar de stat a fost trimis în judecată pentru omor. Iniţial instanţa a decis să judece cazul cu uşile închise. La sugestia unui consilier străin, judecătorul a hotărât să desfăşoare procesul în regim public. După pronunţarea sentinţei credibilitatea instantelor de judecată a crescut brusc.
La noi, după cum vedeţi, s-a procedat exact invers. Cetăţenii au rămas cu un sentiment de frustrare, iar justiţia, autorităţile statului, au ratat şansa de a mai recupera ceva din credibilitatea pierdută.
Cât despre ultima parte a întrebării, dacă este acest proces o răzbunare a lui Plahotniuc? Nu mai contează, cel puţin pentru mine. Atâta timp cât ei se ceartă, scotocesc unul la altul prin buzunare, noi avem şanse. Ei devin mai vulnerabili, mai slabi unul câte unul. Mai prost stau lucrurile pentru noi când ei se împacă. Atunci când ei se împacă şi acţionează conjugat dispare câte un miliard de dolari din ţară.
Prin condamnarea lui Filat şi reţinerea lui Shor înseamnă că Justiţia din Moldova dă semne că începe să funcţioneze? Credeţi că Shor va urma calea lui Filat?
Dron: Nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece după un început de proces, chiar şi al unui fost prim-ministru. Da, este o premieră pentru Republica Moldova când un personaj de aşa rang, după aflarea la putere, trece pragul puşcăriei. Dar atât. Că sistemul dă semne de viaţă sănătoasă este mai degrabă un deziderat al oamenilor de bună credinţă decât o realitate.
Sunt în sistemul de justiţie mai bine de 25 de ani. Cunosc hibele şi diagnoza exactă de astăzi a sistemului. Sistemul este deocamdată conectat destul de etanş la evenimentele politice (acţionează în consecinţă), iar reflexele de lucru la comandă nu sunt anihilate. Mai mult, aceste reflexe sunt cultivate în continuare chiar prin noile legi de reformă anunţată a Procuraturii (afirmaţie care poate fi demonstrată, dar cu altă ocazie).
Cât despre dosarul Shor, în condiţiile în care vor fi probe suficiente, se pare că Ilan Shor va urma calea fostului prim-ministru. Nu mă bucur atunci când cineva trebuie să ia calea puşcăriei, dar pe de altă parte trebuie să fie încurajate şi autorităţile statului în lupta cu infractorii.
Ilan Shor trebuie să aibă parte (dacă va fi) de un proces deschis. El trebuie încurajat de noi să facă declaraţii cât mai multe. Să dea tot din casă ce ştie despre furtul miliardului în schimbul unei pedepse minime. Declaraţiile lui pot fi de un mare folos pentru viitorul acestei ţări. El îi cunoaşte pe mulţi, care alimentaţi din miliardului furat continuă sa facă jocuri murdare în politică aici, în culisele afacerilor murdare cu banii publici şi nu numai. Ilan Shor, prin câteva declaraţii de substanţă, poate arunca scena politică de astăzi în aer şi, cel mai important, o poate curăţa de cei care au privatizat acest spaţiu, deschizând calea pentru o generaţie de politicieni nepătaţi. Cel puţin aşa vreau să cred eu.
Credeti că până la urmă vor fi condamnaţi toţi cei implicaţi în fraudarea sistemului bancar?
Dron: Furtul unui miliard de dolari nu poate fi realizat decât în complicitate. Infracţiunea comisă prin complicitate are instigatorul său, organizatorul, autorul şi benificiarul schemei infracţionale.
Eu sunt sceptic. Nu cred că toţi cei implicaţi în furtul miliardului vor fi aduşi pe banca acuzaţilor. Din declaraţiile procurorului de caz şi articolele penale imputate lui Vlad Filat, eu desprind că el este judecat pentru calitatea de beneficiar al banilor furaţi de la BEM.
După Filat vor mai fi trimişi în judecată câţiva dintre executori şi dintre beneficiari, dar asta se va face selectiv. Vor face ceva ca să ne mânjească ochii şi atât. Noi nu vom cunoaşte niciodată, cu adevărat, cine au fost autorii, instigatorii şi organizatorii autentici ai acestui jaf. Chiar şi identificaţi de către procuror aceşti actori vor rămâne în afara procesului penal.
Acest furt este mai mult decât un furt. Este eşecul celor construite de noi în 25 ani aici: un stat cu o formă de guvernământ nedefinită încă, fără un centru de putere puternic, un sistem bancar precar, un sistem de justiţie (mai degrabă de scriitori) în care toţi scriu nu ştiu cui, dar nimeni nu investighează şi nu judecă, un sistem electoral valabil numai pentru cei cu mulţi bani şi tot aşa. Dincolo de eşecul colectiv, furtul acestui miliard este şi un eşec personal pentru fiecare dintre noi (dacă avem curajul să înfruntăm acest adevăr). Prostia de a face din politicieni sfinţii lui Dumnezeu, lenea socială, lenea de a gândi, lehamitea activismului civic şi politic au făcut ca să aducem în aceşti ani atâţia hoţi pe metru pătrat la putere.
Acest miliard dispărut este pentru noi toţi un test de maturitate socială. Dacă reuşim să realizăm o investigaţie în acest caz ca la carte: toţi identificaţi, toţi trimişi în judecată şi sancţionaţi penal pe măsură, exemplar, asta înseamnă că avem vocaţia de tămăduire. Dacă nu se reuşeşte, atunci rămânem fără şansă cel puţin încă 25 de ani.
Tot mai aproape sunt alegerile prezidenţiale. Pe cine îl vedeţi favorit şi cum se vor derula lucrurile după alegeri? Căci oamenii de rând au aşteptări mari, la fel ca unii politicieni.
Dron: Ca termen, 30 octombrie, alegerile sunt aproape, dar la câtă linişte este în spaţiul public se pare că mai sunt încă 2 ani.
Despre şansele unui candidat sau altul este prematur să lansăm ipoteze în spaţiul public atâta timp cât nu avem o listă definitivată în acest sens. Să mai aşteptăm. Dacă ţâşneşte cineva în toamnă, pe ultima sută de metri, şi răstoarnă toate pronosticurile noastre de vară?
Marele Cioran spunea că norocul sau nenorocul nostru este că nu ne-am născut fără iluzii. Cei care promovează iluzia unui viitor luminos după alegerea preşedintelui de către popor nu fac altceva decât să cultive în mintea cetăţeanului simplu o iluzie deşartă.
Să o luam pe rând. Statul este unul capturat. Practic, suntem de acord şi cu ideea că până nu scăpăm de cel sau de cei care au capturat statul nu-si are rostul nimic din cele ce facem la locul de muncă sau în viaţa de zi cu zi. Care autoritate în stat dispune de instrumentele valabile pentru investigarea şi trimiterea spre condamnare a hoţului? Preşedintele sau Procurorul General? Preşedintele dispune de unele instrumente, dar ele pot provoca mai mult zgomot decât treabă. Pe când Procurorul General este cel care dispune de arme efective de luptă împotriva celor care au capturat statul.
Miza răbufnirii sociale din toamna anului 2015 trebuia să fie funcţia de Procuror General, nu alegerile anticipate sau alegerea preşedintelui de către popor. Această greşeală ne costă azi şi ne va costa încă ceva timp. În locul unor alegeri fără miză de viitor mai înţelept ar fi să organizăm pe 30 octombrie un referendum de alegere directă a Procurorului General în stat.
Cum comentaţi dorinţa dreptei din opoziţie (PLDM, PPEM, PPDA şi PAS) de a merge cu un candidat comun la prezidenţiale? Vor reusi să-l identifice?
Dron: Eu nu cred că partidele numite au această dorinţă. Aşa-zisa dorinţă nu este altceva decât o petardă aruncată de ei nouă, aşa, ca să fie. Or orice zgomot public este o şansă de a te face vizibil în compania preelectorală, omniprezent în platourile TV şi în spaţiul presei electronice.
Cine credeţi că va fi candidatul lor comun?
Dron: Partidele la noi nu sunt instituţii obşteşti democratice. Sunt produsul unor grupuri de interese care folosesc partidele drept instrumente de accedere la putere pentru valorificarea intereselor de grup oligarho-partinice. Un grup urmăreşte să controleze afacerile cu medicamente, altul cu energia electrică, celălalt afacerile din transport, să aibă acces la fondurile europene sau banii publici şi tot aşa. Din motivul că nu sunt dominaţi de un scop comun, de interes naţional, public sau comunitar, fiecare urmăreşte să-şi promoveze cât mai sus propriul candidat. Din aceste motive nu au cum să reuşească să identifice un candidat comun.
Fără a da nume de partide sau de persoane, puteţi sugera alegătorilor cam cum trebuie să arate preşedintele pe care îl vor alege? Un portret.
Dron: Nu ştiu dacă eu sunt cel mai îndreptăţit să vin cu astfel de sugestii pentru alegătorul nostru. Folosind această ocazie pot să spun în public ce îmi doresc eu mai degrabă. Vreau un preşedinte cu viziuni de viitor pentru această ţară şi cu mult suflet. Un om pentu care nenorocirile şi fericirile acestei ţări să fie trăite ca fericiri şi nenorociri personale. Patetic? Nu. Pur şi simplu noi nu mai credem în lucruri normale, în lucruri fireşti.
În caz că partidele de stânga vor câştigă alegerile sau opoziţia de dreapta, credeţi că sunt posibile alegeri anticipate? Căci ambele părţi au declarat că alegerea preşedintelui va fi un instrument de a provoca alegeri anticipate.
Dron: În 25 de ani noi nu am rezolvat (într-o manieră cu legiclare şi fără ambiguităţi) o problemă fundamentală: forma de guvernământ a statului. Din această cauză conflictele dintre Preşedinte şi Parlament au periclitat permanent principiul separţiei puterilor în stat şi, în consecinţă, activitatea autorităţilor şi instituţiilor statului.
La felul cum în legile noastre este proiectată forma de guvernământ a statului, instituţia preşedinţiei este o zonă din care pot pleca multe conflicte, de ordin instituţional şi chiar din ambiţii personale.
Hotărârea Curţii Constituţionale prin care Preşedintele este obligat să accepte candidatura prim-ministrului, decisă de către majoritatea parlamentară, nu mai este valabilă astăzi. Raţionamentele acelei hotărâri plecau de la premisa faptului că într-o republică parlamentară Preşedintele este subordonat voinţei majorităţii parlamentare. Astăzi, când Preşedintele este ales prin vot direct, el este cel care trebuie să desemneze candidatura prim-ministrului. În cazul în care Parlamentul refuză în repetate ori să acorde cabinetului de miniştri votul de încredere, Preşedintele este în drept să dizolve Parlamentul.
Este regretabil că nu am învăţat nimic din lecţiile trecutului. Deoarece în anul 2000 conflictele dintre preşedintele de atunci (Lucinschi) şi Parlament nu mai puteau fi stinse pe calea dialogului institutional, s-a decis alegerea preşedintelui de către Parlament. Astăzi, prin această hotărâre de alegere a preşedintelui prin vot direct, am revenit acolo de unde am plecat. În zona conflictului dintre preşedinte şi Parlament. Este lucrul cel mai prost care se poate întâmpla într-un proces de evoluţie statală: să te întorci tot acolo de unde ai plecat cu 15 ani în urmă.
Sunt toate şansele ca, după alegerile preşedintelui din 30 octombrie, Republica Moldova să intre într-o zonă de turbulenţă şi conflicte instituţionale de durată.
Guvernarea nu pare să se teamă de alegerile prezidentiale, chiar daca sondajele arată că reprezentantul lor nu are nicio şansă, de ce este guvernarea atât de relaxată vizavi de alegeri? Căci nici modificarile electorale nu s-au grăbit să le facă.
Dron: Nu cred că nu se teme. La felul cum se manifestă opoziţia, dezbinată şi în conflicte încrâncenate, puterea mai are şanse. Resursele administrative, media şi capacitatea de mobilizare în teritoriu pe care o are Partidul Democrat sunt doar câteva elemente care pot fi determinante în lupta dintre putere şi opoziţie pentru fotoliul de Şef al statului.
Cum comentaţi stabilitatea politică a noii majoritaţi parlamentare? Credeti în bunele intenţii ale guvernării de a reforma justiţia şi de a implementa reforme?
Dron: Instinctul de autoconservare este mai puternic decât aparenţele. Alegerile anticipate sunt moarte politică subită pentru partidele de la guvernare. Instinctul politic, dorinţa de consolidare a capacităţilor şi şansa de diluare în timp a imaginii şifonate sunt elementele care îi consolidează pe interior. Vor rezista sau nu până în 2018? Este dificil pentru a face un astfel de pronostic. Acordul de Asociere este o bâtă pentru ei care atârnă permanent deasupra fotoliului. Vor sau nu vor, zilnic sunt obligaţi să raporteze partenerilor externi despre cele planificate şi efectiv realizate. Ei au teamă de partenerii externi, dar iau în calcul şi pericolul manifestărilor de stradă. Din aceste considerente, reformele vor începe sau vor continua acolo unde au început. Altceva este care va fi calitatea lor? Aici trebuie sa fim vigelenţi cu toţii şi să reacţionăm pe măsura posibilităţilor noastre.
O întrebare devenită clasică deja: Este Moldova un stat capturat?
Dron: Statul este capturat, sper că măcar ţara încă nu este total capturată (mai sunt oameni liberi). Am declarat ori decîte ori am avut ocazia în spaţiul public: instituţiile statului sunt mici oficii în afacerile lor murdare. Că trăim într-un stat capturat este o constatare cu care se pare că încet-încet ne obişnuim. Întrebarea care mă macină este: de ce a ajuns acest stat să fie capturat?
În opinia mea, din două motive: politicienii nu se tem de codul penal şi nu se tem de electorat.
De ce s-ar teme ei de electorat când moldovenii fac din politicieni sfinţii lui Dumnezeu? urmăriţi pe Facebook cât de des se ceartă între ei pe marginea calităţilor (pe care de fapt nu le are) politicanul X sau Y. De ce s-ar teme de electorat în condiţiile în care sistemul electoral îi favorizează pe cei cu bani mulţi (şi nu neparat curaţi)?
De ce s-ar teme ei de codul penal, dacă procurorii sunt la cheremul lor, iar judecătorii sunt numiţi tot de ei?
Pentru a fi un stat democrtatic e nevoie de cel puţin două condiţii: justiţie independentă şi presă liberă. Noi nu avem nici una, nici alta. Dacă vrem să trăim ca oamenii liberi trebuie să câştigăm în cel puţin doi ani bătălia pentru justiţie.
Dacă noi nu câştigăm această bătălie, toate alegerile electorale rămân în continuare o vânzoleală, iar reformele anunţate, frecţii la picior de lemn.
Se încarcă comentariile...
