Silvia Bodea Sălăjan - „Persoana din poezie sunt eu, cea adevărată“
0
Foarte sensibilă şi reflexivă, Silvia crede că prin poezie îţi arăţi sufletul aşa cum e el în realitate. Cu toate acestea, şi l-a expus de multe ori, în toate cele cinci volume publicate.
Poetă consacrată, Silvia Bodea Sălăjan spune că un rol hotărâtor în dezvoltarea talentului ei creativ l-a avut tatăl ei, un om simplu, de la ţară, dar foarte sensibil. Îi recita câte un poem de Eminescu şi o întreba apoi dacă ea ar putea să scrie aşa.
Prima poezie publicată a fost în ziarul Năzuinţa, cu mulţi ani în urmă, pe când Silvia era copil. O citise la un eveniment câmpenesc, iar cei de la ziar i-au cerut-o.
„Lumea mă consideră un om puternic, dar nu-s“
A scris mult în timpul facultăţii şi a participat frecvent la cenaclul Casei de Cultură a Studenţilor din Cluj, însă a publicat foarte puţin. „Şi acum public puţin, pentru că am senzaţia că prin poezie îmi expun sufletul şi devin vulnerabilă. După cum spunea Marin Sorescu în drama Iona, ar fi bine să ne punem grătare la intrarea în suflet“, susţine poeta, adăugând că dacă îţi intră lumea în suflet cu bocancii, devii vulnerabil. „De câte ori public, mă ascund şi aştept ecourile, dar cu atâtea emoţii. Mi-e frică să nu fiu rănită. Culmea e că lumea mă consideră un om foarte puternic, dar nu-s. Însă probabil că aparenţa de om puternic este o formă de protecţie pe care o folosesc“, spune Silvia Bodea.
Este un om trist, trăsătură remarcată de mulţi în poezia ei. Spune că persoana din poezie este ea, cea adevărată. Vede, de obicei, partea goală a paharului, deşi îi admiră mult pe cei care sunt optimişti. Îi este frică de rău, de ceea ce îi poate rezerva viitorul.
Trei volume de poezie şi o „metaforă a iubirii“
Silvia Bodea Sălăjan a publicat trei volume de poezie: „În căutarea Graalului“ (2002), „Talanţi risipiţi“ (2006) şi „Chivot jefuit“ (2008). Poeta spune că această din urmă carte este o metaforă a lumii noastre, în care valorile morale sunt din ce în ce mai puţine, fiind, pur şi simplu, jefuite de non-valori. Ea a mai publicat monografia satului său natal, „Satul Răstolţu Deşert – metafora unei iubiri“, o carte scrisă cu foarte mare drag. A mai publicat o carte de poveşti pentru copii, „Poveşti din lumea lui Tudor”, tradusă în maghiară şi în engleză. Poveştile i-au adus şi o colaborare cu Media Kinder.
Încearcă să schimbe lumea
Silvia Bodea Sălăjan predă limba şi literatura română la Liceul Pedagogic „Gheorghe Şincai“ din Zalău. Deşi recunoaşte că nu poate schimba lumea, totuşi încearcă. O face prin intermediul elevilor săi, încercând să le implanteze idealuri spirituale. Le spune: „vreau să pun în voi câte un licăr de lumină şi, acolo unde veţi merge, alţii se vor hrăni din lumina voastră”. Crede că acesta este un mod bun de a schimba, măcar puţin, lumea.
Ce îi place.
În ultima vreme îi place să navigheze pe internet, un lucru învăţat de la nepoţelul ei din clasa a IV-a, Tudor. Adoră să citească, să scrie şi, mai ales, să aibă grijă de ceilalţi. „Cel mai mare cadou al meu este să le pot face bucurii celorlalţi“, spune poeta. Îi place să intre în librării şi să stea acolo până i se face ruşine de vânzătoare. Ultimii bani şi-i dă pe cărţi.
Ce nu-i place.
Să fie minţită şi să audă expresii licenţioase. „Mă revoltă când cineva se răzvrăteşte împotriva celor sfinte. O iau ca pe un afront personal“, afirmă Silvia. Nu-i place să rişte. Acesta este un merit tot al tatălui ei care discuta toate problemele cu ea, enumerând toate posibilele consecinţe.
Întrebări şi răspunsuri.
Există vreo soluţie la problemele noastre de zi cu zi?
S.B.S. Vreau să le transmit tuturor că singura noastră salvare este credinţa. O spun din experienţa mea de viaţă. E foarte important: în credinţă nu avem nevoie de pile, de relaţii, de bani. Am învăţat un lucru extraordinar: nu trebuie să ceri pentru tine sau să doreşti altcuiva ceea ce-şi doreşte. Ci „să-ţi dea Dumnezeu ce ţi-e de folos.“
Care este teama dumneavoastră cea mai mare?
S.B.S. Mă obsedează groaznic trecerea timpului, faptul că fiecare clipă trecută este irecuperabilă. Îmi este frică să nu risipesc din el.
Se încarcă comentariile...
