Un profesor de geografie şi-a făcut o fermă de oi cameruneze în Mehedinţi
0
Un profesor este singurul mehedinţean care a pus bazele unei ferme cu oi cameruneze în judeţ. De altfel, în România sunt doar câteva ferme de oi de Camerun, mai mult crescute experimental sau sub formă de hobby.
Oile de Camerun sunt uşor de crescut, nu sunt pretenţioase şi se adaptează foarte bine la clima din România. Ele se înmulţesc în 2 ani de 3 ori şi nu se mulg. Mieii de Camerun cresc repede, se înmulţesc foarte bine şi au nevoie doar de puţin furaj. De asemenea, sunt rezistente la orice climat. Pot fi ţinute pe păşune, dar şi pe stabulaţie. Nu au nevoie de grajd, le trebuie doar un saivan. Carnea oilor de Camerun nu are mirosul de oi şi are colesterol foarte redus, fiind o „carne dietetică”. Un alt lucru inedit, berbecii de oi de Camerun stau pe toată perioada anului cu femelele.
Iată câteva argumente pentru care Sebastian Valter Marinchescu, profesor de geografie, s-a apucat acum de trei ani de creşterea acestor oi cameruneze. A aflat de pe net că se găsesc de vânzare şi în România şi cu mult entuziasm a cumpărat primele exemplare. E adevărat, în familia lui a fost dintotdeauna o tradiţie creşterea animalelor, dar tatăl şi bunicul au avut la păşune oile autohtone. Programul limitat nu i-ar fi permis însă sub niciun chip să aibă grijă de o astfel de turmă, astfel că oile cameruneze i s-au părut varianta ideală.
“Primele şase bucăţi le-am luat de la Marghita de lângă Bihor, iar masculul l-am cumpărat de la Nădrag de Timiş. În trei ani, dacă nu aş mai fi sacrificat din ele şi nu aş fi avut şi pierderi, că se mai întâmplă, cred că ajungeam la 70. Acum am 30, dintre care 24 sunt gestante, care trebuie să fete până la sfârştitul anului”, spune profesorul.
Oaia de camerun este în fapt, o corcitură între o gazelă Thompson şi un muflon. Oaia arată ca o căprioară mică, iar berbecul seamănă cu muflonul.
Cele 30 de oi cameruneze sunt chiar în gospodăria sa din Bucura, într-un loc special amenajat în spatele casei. Sătenii le-au privit la început cu uimire, ca pe nişte ciudăţenii. E greu să schimbi mentalitatea omului de la ţară, care ştie că oaia trebuie mulsă şi dusă la păşune. În timp şi-au schimbat părerea şi dacă nu a fi aşa de scumpe şi-ar cumpăra şi ei câteva exemplare. O femelă costă 100 de euro, un mascul – 300 de euro.
„Dacă ţie drag de ele şi petreci mai mult timp cu ele, încep să vină uşor-uşor să te miroase, să te lase să le mângâi. Oamenii sunt curioşi, vin şi întreabă, majoritatea spun că sunt capre ori că seamănă cu căprioarele noastre sălbatice din pădure. Mănâncă tot ce este furaj, fân, lucernă, coceni, şi bineînţeles, dacă vrei să ai exemplare frumoase le hrăneşti cu boabe, cu huroaie. Preferă hrană uscată, fac nazuri la lucernă verde”, mai spune fermierul de la Bucura.
Se încarcă comentariile...
