Un bucureştean cu Dreptul la Strasbourg a readus la viaţă domeniul viticol al prinţului Bibescu
0După absolvirea Facultăţii de Drept de la Strasbourg, şi-a clădit o carieră frumoasă în străinătate, dar a lăsat totul în spate pentru a se reîntoarce în România. Dorul de ţară şi dorinţa de a schimba lucrurile în bine l-au făcut să ia această decizie, pe care nu o regretă.
Şerban Dâmboviceanu este unul din tinerii care a ales să se întoarcă în România, deşi avea o carieră de succes peste hotare. După absolvirea Facultăţii de Drept din Franţa, a lucrat câţiva ani pentru o multinaţională în Franţa, apoi în Polonia şi în Italia. După ce acest periplu prin Europa, ceva l-a făcut să se întoarcă în România: era dorul de ţară. „Asta se întâmpla în martie-aprilie 2005. Lucram în comerţ, aveam o poziţie foarte bună, o viaţă foarte confortabilă, cu un salariu măricel. Departe de ţară, îmi era dor de România şi vroiam să mă întorc”, îşi aminteşte Şerban.
Dragoste la prima vedere
Întors în ţară, Şerban avea să pună pe picioare o afacere în domeniul viticol şi nu oriunde, ci tocmai pe domeniul de odinioară al prinţului Bibescu, pe plaiurile mehedinţene de la Corcova. Bucureştean get-beget nu îl lega nimic de Mehedinţi, însă un concurs fericit de împrejurări a făcut să ajungă în zonă şi să se îndrăgostească iremediabil de aceste locuri dumnezeiesc de frumoase şi roditoare. Asta se întâmpla în 2005, când la acea vreme terenurile Corcovei erau pârloagă fiindcă cei care îşi revendicaseră viile după 1990 nu le mai lucraseră. Zona era aproape moartă şi numai o minune a făcut ca acest tânăr plin de elan şi foate ambiţios să ajungă în zonă şi să repună pe picioare celebrul domeniu viticol de la Corcova. „Investiţia asta în vie, în cramă nu a fost planificată cu mult timp înainte şi nu de anvergura asta. Atunci mă gândeam să fac investiţia asta în viticultură, dar mai mult pentru hobby, pe o suprafaţă relativ mică. Eu oricum aveam viziunea idilică a lucrurilor şi probabil că dacă nu ar fi existat doza asta de naivitate probabil nici nu m-aş fi încumetat să fac investiţia. Căutând locul acesta pentru pentru o mini podgorie am descoperit Corcova şi am fost fascinat de frumuseţea locului, de istoria lui. A fost un fel de dragoste la prima vedere”, spune Şerban Dâmboviceanu.
Investiţie de 4,5 milioane de euro
Investiţia a pornit cu paşi mici de la 20.000-25.000 de euro, dar apoi sumele au crescut foarte repede. Pasul de la o investiţie de hobby la una de mare anvergură s-a făcut tocmai prin faptul că erau disponibile terenurile şi cramele şi, la cea vreme, erau uşor de atras şi fondurile europene pentru investiţii în viticultură şi vinificaţie. Atunci, Şerban Dâmboviceanu s-a asociat cu Michel Roy, actualul partener, cu care a pus la pus toată investiţia de aici. În toamna lui 2005 s-au cumpărat primele terenuri, iar în primăvara lui 2006 au început primele plantări şi tot atunci au accesat şi primele fonduri prin SAPARD, astfel că în 2006 deja s-a investit prima jumătate de milion de euro. Acum, investiţia totală este de aproximatv 4,5 milioane de euro din care aproximativ 1 milion de euro sunt fonduri europene, iar cifra de afaceri este de circa 1 milion de euro.
Să faci afaceri în România şi, în mod special, în viticultură, nu este deloc uşor având în vedere că la ora actuală pe piaţa internaţională vinurile româneşti nu sunt apreciate la adevărata lor valoare. Şerban Dâmboviceanu este însă optimist şi este convins că într-un viitor apropiat lucrurile se vor schimba în bine.
„Noi toţi producătorii din România aşteptăm ca în general vinurile româneşti să fie mai bine cotate pe pieţele internaţionale. Aceasta va fi reala confirmare a valorii vinurilor româneşti, dar până acolo mai avem puţin cale de străbătut, cu toate că vinurile noastre româneşti au devenit din ce în ce mai bune şi competitive pe piaţa internaţională. Sunt lucrurui care mă nemulţumesc în ţară, dar consider că până la urmă tot aici mă simt mai bine şi în fond depinde de noi să schimbăm lucrurile care nu ne convin. Într-un fel de asta am şi acceptat un pic mai multe responsabilităţi în Asociaţia din care facem parte, asociaţia producătorilor şi exportatorilor de vin, încerc să aduc un suflu nou şi energia pozitivă să o canalizez tocmai spre aceste schimbări pe care mi le doresc”, spune Şerban.
Vinurile produse la Corcova se distribuie acum în Bucureşti şi în oraşele mari din România, dar pleacă şi spre Polonia, Germania, Olanda, Austria, Franţa, Ungaria, China, Japonia, Taiwan.
Prinţul Anton Bibescu găsea la Corcova oaza de linişte de care avea atâta nevoie. Strălucitul ambasador al României în SUA şi Spania, prinţul (ginerele lui Herbet Henry Asquith, fostul premier britanic din anii 1908-1916) se refugia deseori în luncă unde îşi căuta liniştea. Prinţul Anton a îmbogăţit zestrea naturală a acestor locuri. După distrugerea viilor Corcovei de filoxeră la sfârşitul secolului al 19-lea, prinţul l-a adus din Franţa pentru refacerea lor pe Emanuel Sauget (tânăr absolvent ca şef de promoţie al Facultăţii de Ştiinţe Agricole din Nancy) şi l-a pus administratorul moşiei. El este cel care a reorganizat moşia, a plantat soiuri nobile de viţă aduse din Franţa şi a creat după metoda obţinerii vinurilor de Bordeaux, celebrul „Corcovin”, preferat de către prinţ şi distinşii lui oaspeţi. La moşia de la Corcova poposea adesea Martha Bibescu, Ion Minulescu, Ion Pilat şi alte personalităţi ale culturii române sau politicieni ai vremii. Surprinzător, nimeni din familia Bibeştilor nu a revendicat nici măcar o palmă de teren din vechea moşie.
Citiţi şi:
De ce celebra cramă Cricova îşi vinde magazinul din Chişinău
Se încarcă comentariile...
