Misterul morţii unui severinean în Revoluţia din '89. Sora i-a construit un monument în faţa blocului

Familia eroului Revoluţiei din 1989 Dorel Boară a ridicat pe cheltuială proprie o placă comemorativă chiar în faţa blocului din Drobeta Turnu Severin, unde a locuit acesta, iar vineri, 29 iulie, de Ziua Imnului are loc ceremonialul de dezvelire şi sfinţire a acestei plăci.

Au trecut 27 de ani de la Revoluţie şi membrii familiei eroului Dorel Boară, mort la 22 decembrie 1989 în sediul Securităţii din Lugoj nu au aflat împrejurările în care acesta a decedat. De ce şi cum a murit Dorel Boară sunt întrebări la care nu s-a mai găsit un răspuns nici până în ziua de azi. Cert este că atunci când familia l-a ridicat de la morga spitalului din Lugoj, tânărul locotenent era mutilat, avea capul spart, braţul drept fracturat din cot, iar din sold şi din gambă fuseseră tăiate pur şi simplu bucăţi de carne. De asemenea, şase gloanţe i-au sfârtecat stomacul, un glonţ a ajuns în tâmplă şi unul în obraz.

Sora eroului, Cornelia Boară Chiţimia, spune că fratele său a plecat în data de 16 decembrie 1989 la Timişoara împreună cu alţi zece colegi de la Penitenciarul din Drobeta Turnu Severin, unde Dorel Boară era ofiţer. La întoarcere din Timişoara, în data de 22 deccembrie, au primit ordin să oprească la Lugoj, unde s-au instalat în sediul Securităţii împreună cu ceilalţi zece colegi, cu misiunea să vegheze la înlăturarea oricărui pericol ce ar ameninţa oraşul de pe Timiş. Pentru tânărul locotenent Dorel Boară orele erau numărate. Familia a aflat că undeva în jurul orei 3 dimineaţa ar fi ieşit din cameră după o pătură fiindcă i-ar fi fost frig. Atunci s-a petrecut tragedia. După datele pe care le-au primit de la medicul legist, rudele ştiu că Dorel a fost bătut groaznic înainte de a fi împuşcat.

„Erau 16 gloanţe în perete”

„Acum 18 ani am fost acolo în unitate, am cerut permisiunea comandantului de la acea vreme să intru. Era undeva în clădire la etajul 2, erau 16 gloanţe în perete, găurile erau acolo netencuite, dar Dorel a avut şase gloanţe în stomac, unul în tâmplă şi unul în obraz, iar tata când s-a dus cu fratele meu să-l ia de la Lugoj a avut pulpa de la piciorul drept tăiată, şoldul drept tăiat şi mâna dreaptă din cot frântă, plus, capul spart”, povesteşte Cornelia, sora eroului.

FOTO Dorel Boară

Cam astea sunt singurele date pe care familia Boară le deţine, fiindcă împrejurările în care s-a comis crima, cine l-a bătut, cine l-a împuşcat au rămas nişte necunoscute. Cei zece colegi de la penitenciarul din Drobeta Turnu Severin nu au suflat o vorbă despre ceea ce s-a petrecut în acea noapte cumplită de 22 spre 23 decembrie 1989. Au declarat doar că nu au avut voie să părăsească camerele şi ca atare nu au văzut şi nu au auzit nimic.

„Colegii nu au mărturisit niciodată ce s-a întâmplat, au spus că până dimineaţa ei nu au ieşit din camere, că el a ieşit să ia o pătură, că i-a fost frig, că nu a mai venit înapoi şi că lor le-a fost frică că au primit ordin să stea în camere, să nu mai iese. Dar cum într-o unitate de Securitate, unde sunt numai cadre militare, să moară un ofiţer şi nimeni să nu vadă nimic. Cum să urce un terorist în clădirea Securităţii?”, sunt întrebări la care familia Boară încă mai aşteaptă răspunsuri.

Ironia sorţii face ca Dorel Boară să fi plecat în misiune la Timişoara în locul unui alt coleg de la Penitenciar, dar la rugămintea comandantului unităţii nu a refuzat misiunea. „Un coleg de-al lui mi-a spus că i-a zis să nu plece, dar a spus că îl cheamă ţara la datorie”, a spus tânărul locotenent.

În urma sa a rămas multă durere în sufletul familiei sale. Dorel Boară avea 27 de ani atunci când a murit, iar fiica sa puţin peste un an de viaţă. La patru luni de la moartea fiului său, mama sa a trecut la cele veşnice, cerând să fie îmbrăcată pentru că vine „Dorel să mă ia”. La un an avea să moară şi bunicii acestuia şi apoi, patru ani mai târziu şi tatăl său.