INTERVIU Leontin Cojocea, preşedintele unei asociaţii pentru românii din Italia: „Fără un contract de muncă nu poţi invoca respectarea legislaţiei“

Leontin Cojocea, preşedintele Asociaţiei CASCRI (Centrul de Asistenţă şi Servicii a Cetăţenilor Români în Italia), a vorbit la Turnu Severin, într-un interviu, despre problematica repatrierii trupurilor neînsufleţite ale cetăţenilor români decedaţi în străinătate, punerea în aplicare a prevederilor legale în vigoare, ca soluţie a rezolvării problematicilor cetăţenilor români din afara graniţelor ţării, problema românilor sclavi în Sicilia.

Reporter: Ne-am câştigat libertatea de a circula fără oprelişti în spaţiul european, însă mulţi dintre românii care aleg să plece din ţară nu cunosc faptul că au anumite obligaţii legale, că trebuie să respecte legislaţia din statul în care intenţionează să se stabilească. Care sunt consecinţele?

Leontin Cojocea: Eu cred că ceea ce românii ar trebui să ia în considerare în mod foarte serios este tocmai aplicarea în adevăratul sens al cuvântului al actualei legislaţii în vigoare în materie de circulaţie. Şi aici mă refer la legea privind libera circulaţie. Libera circulaţie este un drept constituţional, fiecare are dreptul să circule în spaţiul european necondiţionat, dar legea impune anumite obligaţii pe care cetăţenii români ar trebui să le respecte. Nerespectarea acestor obligaţii din partea unui cetăţean român aflat în străinătate atrage de la sine nu numai o serie de neplăceri, dar şi multe probleme. Sunt probleme cu care ne confruntăm noi asociaţiile de voluntariat, dar şi instituţiiile reprezentative ale statului, fie că vorbim de probleme de muncă, de trafic de persoană, ş.a.

După 2007, mulţi români au privit această liberă circulaţie ca fiind o plimbare de la Iaşi la Bucureşti. Nu este chiar aşa pentru că un cetăţean român care se deplasează în străinătate are acest drept, dar are şi obligaţia de a respecta legislaţia română în materie de circulaţie internaţională, declarându-şi prezenţa şi activităţile pe teritoriul respectiv atunci când decide să rămână peste acel termen stabilit de lege de trei luni. În momentul de faţă, probabil prin nepăsare, România este complice pentru nerespectarea acestei legislaţii.

Reporter: Înţeleg că stăm bine la capitolul legislaţie, dar prost când vorbim de punerea ei în aplicare, de respectarea ei.

Leontin Cojocea: În legea privind libera circulaţie sunt prevăzute clar care sunt obligaţiile cetăţeanului român în momentul în care părăseşte teritoriul ţării, care sunt atribuţiile autorităţilor statului şi cum se aplică aceste prevederi. Când un cetăţean român părăseşte teritoriul are obligaţia de a declara la administraşia locală plecarea în străinătate, lucru care nu se întâmplă. Dacă administraţiile locale din România ar aplica aceste prevederi s-ar rezolva o mare parte din probleme. În momentul în care cetăţeanul român pleacă în afara graniţelor ţării şi munceşte la negru, ce face statul român? În ultima vreme am văzut că ANAF-ul a demarat o serie de activităţi, dar statul român este conştient că la momentul de faţă sunt sute de mii de cetăţeni români care din punct vedere legislativ sunt clandestini pe teritoriul altor state. Legea europeană prevede expulzarea cetăţenilor comunitari prezenţi pe teritoriul respectiv în condiţiile în care acesta nu respectă legislaţia. Nu s-a întâmplat acest lucru până acum pentru că probabil asta ar declanşa un scandal imens, dar asta nu înseamnă că nu se poate aplica. Este posibil ca la un moment dat statele europene să nu mai tolereze nerespectarea legislaţiei atât din partea autorităţilor române, cât şi din partea cetăţenilor.

Dacă statul român ar sta mult mai atent la această liberă circulaţie s-ar evita foarte multe probleme, s-ar evita munca la negru, s-ar evita traficul de persoane, traficul prin tot felul de intermediari şi agenţii de plasare a forţei de muncă, al sclaviei românilor din Sicilia, inclusiv al  abandonului copiilor în România. Este o mare diferenţă între românii din străinătate şi românii în străinătate.

Reporter: Concret, cu ce probleme se confruntă românii care trăiesc în Italia?

Leontin Cojocea: În străinătate, la ora actuală se găsesc trei categorii de cetăţeni români. Şi aici vorbim de cetăţeni români cu statut plin de români de pretutindeni, adică acea categorie de cetăţeni români care au domiciliul în străinătate, au reşedinţa în străinătate şi care au o situaţie stabilă în străinătate. A doua categorie este cea a cetăţenilor români care au domiciliul în România şi reşedinţa în străinătate, pe motive de muncă, familiale ş.a, şi care în baza legislaţiei actuale în mod normal intră în categoria cetăţenilor români de pretutindeni. Şi mai avem o a treia categorie, cea a cetăţenilor români care au domiciliul în România, au reşedinţa în România, rezultă a fi în România, dar în realitate ei nu trăiesc în România, sunt în străinătate. Aici, nedeclarându-şi prezenţa pe teritoriu, neavând un raport de muncă declarat şi înregistrat, nefiind semnalată prezenţa lor sub nicio formă, ei practic nu există, dar totuşi sunt în afara graniţelor ţării.

Problematicele românilor din afara graniţelor ţării vizează în foarte mare măsură, şi aş putea spune într-un procent de circa 90 la sută, exclusiv această categorie. Sunt probleme care se nasc din neaplicarea legislaţiei române de către autorităţi şi nerespectarea ei de către cetăţeni.

Reporter: În anul 2014, aţi luat poziţie faţă de situaţia femeilor românce care cad victime ale traficanţilor de carne vie din Sicilia. Era vorba atunci de un denunţ la Parchetul din Ragusa prin care aţi cerut autorităţilor judiciare să intervină în cercetarea ororilor care se petreceau pe câmpurile din Ragusa, unde româncele erau exploatate şi violate. Care mai este situaţia acum?

Leontin Cojocea: Situaţia este aceeaşi şi aici nu aş aduce neapărat o vină statului român. Este aceeaşi situaţie pentru că foarte mulţi cetăţeni români sunt complici, sunt foarte mulţi intemediari români. Dacă nu există o intervenţie fermă şi autoritară a statului român nu se va rezolva nimic. E adevărat, statul român nu poate să vină să impună legea în Italia, dar poate solicita şi da sprijinul statului italian să rezolve această problemă. Sicilia este un exemplu, acel caz a fost mediatizat, dar nu vorbim de un caz izolat, se întâmplă lucrul acesta pe tot teritoriul italian, şi nu numai în Italia. Probabil în alte ţări, în comunităţi mult mai mici, fenomenul este mult mai redus şi nu este mediatizat.

Reporter: Autorităţile au făcut o estimare a acestui fenomen, al sclaviei moderne din Sicilia, câţi români muncesc la negru în fermele italienilor din acea regiune ?

Leontin  Cojocea: Dacă statul român ar fi în stare să ne spună câţi cetăţeni români sunt la ora actuală în Italia, probabil şi noi am reuşi să stabilim un procentaj în ceea ce priveşte sclavia din Sicilia. Dar sunt cifre contradictorii. La ora actuală, statul român nu poate spune clar câţi cetăţeni are România şi câţi cetăţeni are în străinătate. Şi când vorbim de cetăţenii din străinătate facem referire la cele trei categorii amintite. Şi ca o paranteză, de fiecare dată când sunt alegeri, la numărătoare ies minus vreo două milioane şi ceva, sunt exact cetăţenii aceia care spuneam că sunt pe undeva prin străinătate, dar care culmea rezultă că sunt în România.

Reporter: Ce poate să facă un român care se află în Sicilia în această situaţie, unde poate să ceară ajutor?

Leontin Cojocea: Direct şi personal nu am discutat cu nicio victimă a acestor traficanţi pentru că distanţa între sediul organizaţiei noastre (regiunea Toscana) şi Sicilia este foarte mare, vorbim de 1000 şi ceva de kilometri. În al doilea rând, vorbim de teama de a denunţa pentru că cetăţeanul român pe lângă faptul că se simte singur şi neajutorat nu ştie cu cine să ia legătura, nu ştie cu cine să vorbească, mulţi dintre ei habar nu au că pot avea un sprijin. Din acest motiv este extrem de necesară ntervenţia autorităţilor de stat, crearea unui centru informativ în teritoriu sau unui birou informativ. Oamenii care vin să muncească în agricultură nu intră pe nu ştiu ce site-uri să studieze ghidul cetăţeanului român în străinătate. Există o doză de ignoranţă atât din partea cetăţeanului, dar şi din partea autorităţilor române.

Fără un contract de muncă legal, tu nu poţi să invoci respectarea legislaţiei pentru că tu în primul rând nu o respecţi. Cum să dai în judecată un angajator în condiţiile în care tu eşti complice cu acel angajator acceptând acele condiţii de muncă. Foarte mulţi invocă necesitatea unui loc de muncă, invocă situaţia precară din România, dar aici vorbim pur şi simplu de o măsură de protecţie personală, nimic altceva. Dacă oamenii ar înţelege lucrul acesta, ar fi foarte bine. Dar din păcate sunt foarte mulţi cărora le convine această situaţie.

Reporter: Victimele traficanţilor de carne vie care operează în Italia sunt în general femei?

Leontin Cojocea: Da, sunt foarte multe pentru că multe femei au ales să plece din România să-şi caute de muncă în străinătate, lăsându-şi familiile acasă. Şi aici vorbim de activităţi lucrative în domeniul asistenţei, care se desfăşoară la domiciliu, unde nu ai cum nici să verifici, să controlezi, nu poţi să intri în casa omului. Un fapt speculat foarte bine de toţi aceşti traficanţi de locuri de muncă. Multe din ele ajung în situaţia de a nu primii bani pentru care au muncit ori sunt victime ale unor agresiuni fizice ori sexuale, şi chiar omoruri. Aceste femei sunt aduse de agenţii din România, care pun condiţii şi cer sume de bani. Dacă mergi şi le verifici la ITM nu au angajaţi, nu au declaraţii, nu au absolut nimic, dar continuă să trimită sute de femei în afara graniţelor ţării. Verificarea agenţiilor de plasare a forţei de muncă din România, a intermediarilor este o necesitate imediată. Se numesc agenţii, dar nu sunt altceva decât traficanţi.

Reporter: Aţi luat poziţie şi faţă de problema repatrierii trupurilor neînsufleţite ale cetăţenilor români decedaţi în străinătate, în sensul că aţi propus autorităţilor din România crearea unui „fond de intervenţii de urgenţă” care să vină în sprijinul cetăţenilor români aflaţi în situaţii speciale. Sunt situaţii când aparţinătorii celor decedaţi nu au banii necesari pentru a acoperi cheltuielile pe care le impune repatrierea.

Leontin Cojocea: S-au întâmplat foarte multe lucruri grave, iar decesul în străinătate este o mare problemă, o problemă de care cetăţenii români ori nu sunt conştienţi ori continuă să o ignore. Înainte de intrarea în vigoare a legii liberei circulaţii, toţi cei care ieşeau din ţară aveau un paşaport, unde pe ultima pagină erau menţionate câteva obligaţii. În acest document, scria că cetăţeanul român care merge în străinătate are obligaţia de a deţine suma necesară acoperirii cheltuielilor de reîntoarcere în România. Ca organizaţie de voluntariat ne-am confruntat de multe ori cu astfel de cazuri. Sunt o serie de probleme şi aici România se face vinovată şi complice. S-ar putea ca mâine autorităţile vreunui stat să zică: “Gata”. Există un acord la nivel european prin care cetăţenii altui stat decedaţi pe teritoriul respectiv şi unde nu există posibilitatea acoperirii cheltuielilor de repatriere pot fi înmormântaţi pe teritoriul acelui stat. Problema este însă că acea înmormântare se face cu o cheltuială, suportată de primăria din localitatea unde a decedat acea persoană. Cât va mai accepta Italia să suporte aceste cheltuieli în contul statului român? În multe cazuri familiile celor decedaţi sunt în România şi nu au posibilitatea de a achita aceste cheltuieli, deşi avem o legea care priveşte ajutoarele de urgenţă. Aceste ajutoare ar trebui acordate de administraţiile locale în vederea sprijinirii familiilor pentru repatriere, dar care nu se aplică de zece ani. Hotărârea de Guvern nr. 1010 din 2006, ulterior modificată şi completată de Hotărârea nr. 50 din 2011, face referire exact la această problematică, la obligaţia administraţiilor locale de a adopta măsurile şi suma necesară ca ajutor de urgenţă pentru familiile care fac dovada că nu au posibilitatea de a repatria trupul neînsufleţit. La ora actuală, există în România administraţii care nu au aplicat aceste prevederi niciodată şi vorbim de o hotărâre guvernamentală.