Povestea unui cercetător timişorean care a cucerit America: Deţine una dintre cele mai celebre galerii de artă din New York GALERIE FOTO

Ştefan Stux i-a povestit fiicei sale despre Timişoara de altă dată FOTO Ştefan Both

Ştefan Stux, proprietarul uneia dintre cele mai celebre galerii de artă din New York,  este un timişorean născut în 1942, într-o familie de maghiari-evrei. În vârstă de 70 de ani, Stux a revenit în România la dorinţa fiicei sale, care vroia să cunoscă locurile de baştină ale părintelui

Ştefan Stux a emigrat în SUA în 1964, iar de atunci a mai venit în România de trei ori: prima dată, de dor, în 1969, la puţin timp după ce a primit cetăţenia americană. A doua oară a fost în anul 2000, când a venit la Timişoara, la întâlnirea de 40 de ani de la terminarea liceului.

În vara aceasta, a revenit pe locurile de baştină de dragul fiicei lui, Alva, de 19 ani, care dorea să vadă unde s-a nascut tatăl ei, de unde se trag bunicii şi străbunicii.

Povestea de viaţă al lui Ştefan Stux este remarcabilă, plină de urcuşuri şi coborâşuri. Este viaţa unui om pe care destinul l-a pus la dese încercări, iar când el a demonstrat că poate trece obstacolul s-a decis să aleagă un alt drum.

Ştefan Stux s-a născut la Timişoara, acolo unde tatăl său deţinea una dintre cele mai înfloritoare afaceri din perioada interbelică.

„Tata avea o fabrică de genţi care producea sub numele de Stux. Era considerată a doua fabrică din România, ca mărime. Problemele au început să apară după naţionalizare, când statul comunist i-a luat tot”, îşi începe povestea Ştefan Stux.



Interzis la Medicina din România

Liceul îl face la şcoala care funcţiona în actuala clădire al Casei de Cultură a Studenţilor, din Piaţa Iosefin. În 1960 îşi ia bacalaureatul cu notă bună şi este decis să dea examen la Facultatea de Medicină. Va avea nu mai puţin de trei tentative, toate sortite eşecului din cauza unei etichete lipite de comunişti în CV-ul său.

„Am învăţat foarte bine pentru examene, dar degeaba. Indiferent ce scriam, la corectare ieşea prost. După ce am picat prima dată, am fost înscris la o şcoală profesională pe profilul industriei lactatelor. După un an, am învăţat şi mai tare pentru medicină. Am devenit şi mai bun. Dar din nou am fost respins. La valoarea mea vroiau să mă facă strungar”, a mai spus Stux.



Şi în timpul liceului învăţa foarte bine, fiind olimpic la matematică pe regiunea Banat şi apoi pe ţară. Dar şi-a dat seama că este imposibil să intre la „Medicină”, la Timişoara, aşa că pentru a treia oară s-a înscris la examen la facultatea de la Cluj.

„Eram atât de bun încât îi întreceam deja pe studenţii de la anul I, de la medicină. Ştiam de zece ori mai mult ca ei. Dar nici la Cluj nu s-a putut. Am fost respins”, a mai declarat Ştefan Stux.

Era clar că nu putea să se facă medic în România. La Timişoara, în aceea perioadă a luat fiinţă Facultatea de Medicină Veterinară, unde nimeni nu s-a uitat la starea socială. A dat examen şi intrat pe locul doi.



Stux senior a stat aproape patru ani închis

Tatăl lui Ştefan a fost arestat de autorităţile comuniste care au găsit în casă o sumă importantă de valută. Era vorba de dolari. Prima instanţă l-a condamnat la şase ani de închisoare, însă până la urmă judecătorii i-au condamnat la 12 ani.

„A început la Poarta Alba, a trecut pe la Văcăreşti şi prin alte închisori groaznice. A fost fost dus la munci foarte grele. Noroc că la începutul anilor 60, la venirea lui Ceauşescu, au apărut relaţii mai bune cu America şi viaţa a devenit mai lejeră. Aşa au fost eliberaţi mulţi care au ajuns închisori pentru asemena infracţiuni. Tata a ieşit după aproape patru ani”, a adăugat Stux.

Doctor în imunologie

Familia Stux era decisă să părăsească România, care a devenit un loc ostil pentru ei. La o lună de la eliberera bătrânului Stux, au primit hotărârea că pot pleca în SUA. Visul Ameican a început pe 21 decembrie 1964, când Ştefan Stux a avut parte de primul Crăciun adevărat. „În România nu aveam niciun viitor. De asta am plecat. Mai întâi am stat câteva luni în Italia. Am am ajuns la Brooklyn. A fost un şoc cultural imens. Dar aşa a început noua mea viaţă”, a spus Stux.

A intrat fără probleme la Facultatea de Medicină de la Boston, apoi a lucrat la un laborator de cercetare şi a început să fie atras de domeniul imunologic. La zece ani de la plecarea din România devenea doctor în imunologie. A ajuns apoi profesor la celebra universitate Harvard, ca specialist în boli rare şi transplant.

Atras de arta vizuală

Încă din perioada liceului, Ştefan Stux a fost atras de artă vizuală, deşi susţine că nu avea talent nici la pictură, nici la sculptură.

„Viorica Mageriu, care era atunci o tânără la Şcoala de Arte,  a fost cea care mi-a deschis ochii pentru artă. Arta a fost tot timpul cu mine şi când am predat medicina la Harvard. Ştiam că locul meu e în lumea artei aşa că am deschis o mică galerie la Boston”, a mai declarat Stux.

După 20 de la obţinerea doctoratului şi muncă în cercetare, a decis să schimbe macazul. „A fost o nebunie de-a mea şi a soţiei mele, Linda. Împreună am mai deschis o galerie şi la New York, în cartierul SoHo. A fost o mişcare de kamicaze, dar inima mea bătea pentru arte. După ce am devenit celebri, a trebuit să deschidem o galerie de artă într-o zonă mai bună, în cartierul Chelsea, unde se află 80 la sută din galeriile de artă din New York”, a spus Ştefan Stux.

Ştefan Stux Gallery, aflat pe West 25 Street din New York, a devenit una din cele mai celebre din metropola americană. New York Time a numit-o mai mulţi ani ca fiind cea mai bună galerie din America. Timp de 30 de ani, cu cele peste 1.000 de expoziţii (cam două pe lună) s-a aflat mereu în TOP 10 ale galeriilor.



Atentatul din 11 septembrie 2001

În 2000, soţia lui Ştefan Stux a fost răpusă de o boală incurabilă, iar în 2001, doctorul-artist a trecut prin clipe de groază după atentatul de la 11 septembrie. Casa lui se afla la 300 de metri de turnurile de la World Trade Center.

„Înainte să cadă turnurile am văzut cum se aruncă oamenii pe geamuri. Apoi s-a lăsat întunericul. Era beznă, nu vedea nimic după ce au căzut turnurile. Am crezut că s-a stins soarele, era apocalipsa, am crezut că a fost lansată o bombă atomică. Nu mai era nici curent, totul era plin de praf, nu ştiam ce se întâmplă. Timp de şase luni am locuit la prieteni, pentru că zona a fost închisă total”, a povestit Ştefan Stux.

În vara anului 2012, Ştefan Stux a revenit la Timişoara, cu Alva, fiica lui de 19 ani, care studiază economia la Universitatea din Boston. A fost dorinţa expresă a fetei de a afla de unde vine tatăl ei. Au angajat un ghid privat şi timp de două săptămâni au vizitat toată România.