Se întorc la meşteşugurile tradiţionale. 30 de elevi din Buduhala realizează coşuri din răchită şi linguri din lemn

Meşterul Leonard Moraru, alături de elevii săi, în atelier

Aproximativ 30 de elevi din comuna Teleşti, judeţul Gorj, învaţă la şcoală să împletească nuielele de răchită şi să cioplească din lemn obiecte artizanale. Copiii lucrează îndrumaţi de meşteri populari în ateliere amenajate de două asociaţii din Germania

Două asociaţii din Germania, „Alexandru Ioan Cuza“ – înfiinţată de un român stabilit în Germania – şi „Agape“ – deţinută de o nemţoaică –, finanţează de trei ani două ateliere tradiţionale pentru copiii din comuna gorjeană Teleşti. Atelierele, amenajate în şcoala din satul Buduhala, din comuna Teleşti, unul de împletituri şi unul de cioplit lemnul, au fost create în ideea reînvierii meşteşugurilor tradiţionale şi a asigurării unui mijloc de existenţă pentru localnici, în cea mai mare parte de etnie romă, care nu au locuri de muncă şi trăiesc în sărăcie. 

Doi meşteri populari din Buduhala au fost angajaţi cu carte de muncă pe o perioadă de şase ani, cât este durata proiectului, pentru a-i învăţa pe cei aproximativ 30 de elevi ai şcolii din sat, dar şi de la şcoala din Teleşti, cum să realizeze linguri şi alte obiecte artizanale din lemn şi coşuri din răchită. Astfel, copiii vin de două ori pe săptămână, câte două ore, la unul dintre cele două ateliere.

LA ÎMPLETITURI ESTE MAI UŞOR

Meşterul Leonard Moraru (37 de ani) lucrează zece ore pe săptămână în atelierul de împletituri. „În cele două ore cât lucrez cu elevii reuşesc să fac cinci coşuleţe pentru flori. La început, au venit zece elevi la cioplitul lemnului şi zece la împletituri, dar apoi au venit din ce în ce mai mulţi. La împletituri vin mai mulţi pentru că este mai uşor şi mai frumos“, povesteşte Leonard Moraru.

Instructorul spune că elevii săi au învăţat să realizeze singuri coşuri. Unii le fac mai drepte, alţii, mai strâmbe, dar până la urmă, încet, încet, au reuşit să le facă aşa cum trebuie. „Eu le decojesc nuielele pentru că lor le este mai greu. Nici fundul nu îl fac ei, pentru că necesită mai multă forţă“, mai spune Leonard Moraru. Pentru împletitul coşurilor nu este nevoie de multe unelte. O foarfecă şi un suport special pe care se confecţionează coşurile sunt toate sculele necesare pentru a face împletituri.

„ÎN ZECE MINUTE FAC UN COŞULEŢ DE FLORI“

Printre elevii care frecventează atelierul de împletituri se numără chiar şi fiica instructorului, Iuliana Moraru, elevă în clasa a VIII-a. Aceasta se gândeşte să îmbrăţişeze acest meşteşug. „Am învăţat meseria de la tatăl meu, dar vin şi eu alături de ceilalţi colegi ca să lucrez la atelier. Dacă îţi place, înveţi repede. Cam în zece minute pot să fac un coşuleţ de flori. Dacă vor mai fi căutate aceste produse, mi-aş dori să lucrez în domeniu“, spune Iuliana. 

La atelier nu vin doar copiii din familiile de romi. Daiana Mladin este în clasa a VIII-a şi este pasionată de realizarea obiectelor tradiţionale, dar şi a icoanelor. A câştigat locul I la etapa judeţeană a unui concurs de pictat icoane, reuşind să se claseze în faţa unor elevi de la şcoli de specialitate, cum ar Liceul Teologic sau Liceul de Muzică şi Arte Plastice. „Nu este greu. Îmi place şi aş vrea să învăţ mai bine şi să mă ocup cu aşa ceva“, spune Daiana Mladin. 

LINGURI DIN LEMN CU ORNAMENTE 

Cel care-i îndrumă pe elevii de la atelierul de prelucrare a lemnului este meşterul Vasile Modroagă, în vârstă de 58 de ani. Acesta a învăţat să cioplească lemnul de la tatăl său. Obiectele realizate de el sunt decorate cu modele specifice zonei. „Am făcut linguri din lemn, furculiţe artizanale, icoane pirogravate, scaune şi mese. Aşa îmi câştig existenţa. Merg prin pieţe ca să le vând. Copiii au învăţat repede, deşi este destul de dificil“, spune Vasile Modroagă.

Elevii realizează obiecte artizanale cu modele deosebite şi chiar sculpturi. „Este greu, dar m-am obişnuit şi îmi place. Uşor, uşor se poate învăţa“, spune Bogdan Pîslea, un elev care vine la atelierul de cioplit. 

Unii dintre copii fac şi lucrări mai deosebite. „Mie îmi place să sculptez. Acum fac o lucrare din imaginaţia mea. Sper să-mi iasă. Dacă nu, o să încerc până când îmi iese“, spune un alt copil, Daniel Mărunţelu.

COŞURILE ŞI LINGURILE, EXPUSE ÎN GERMANIA 

Romulus Bildea, primarul localităţii Teleşti, a precizat că obiectele realizate de elevii care învaţă îndeletnicirile tradiţionale în cele două ateliere sunt prezentate la diferite manifestări din ţară şi chiar din străinătate. 

„Încercăm să păstrăm meşteşugurile tradiţionale din localitatea noastră şi chiar să le ducem mai departe. Anul trecut, am participat la un târg meşteşugăresc din Germania, prin intermediul celor două asociaţii care au sprijinit financiar înfiinţarea atelierelor. Obiectele realizate le prezentăm şi la diferite târguri din ţară“, declară primarul comunei Teleşti, Romulus Bildea. 

În cele două ore cât lucrez cu elevii reuşesc să fac cinci coşuleţe pentru flori. La început, au venit zece elevi la cioplitul lemnului şi zece la împletituri, dar apoi au venit din ce în ce mai mulţi. Leonard Moraru meşter

Încercăm să păstrăm meşteşugurile tradiţionale din localitatea noastră şi chiar să le ducem mai departe. Anul trecut, am participat la un târg meşteşugăresc din Germania, prin intermediul celor două asociaţii care au sprijinit financiar înfiinţarea atelierelor. Obiectele realizate le prezentăm şi la târguri din ţară.   Romulus Bildea primarul comunei Teleşti

A dispărut abandonul şcolar

Cristinel Gârdu, reprezentantul Asociaţiei „Agape“ în judeţul Gorj, spune că proiectul se desfăşoară pe o perioadă de şase ani, însă, dacă vor mai găsi finanţare, acesta ar putea fi prelungit. „Prin aceste ateliere încercăm să le dezvoltăm copiilor aptitudini şi tehnici în prelucrarea lemnului şi a răchitei. Scopul constă în obţinerea unor rezultate mai bune la învăţătură, reducerea abandonului şcolar şi dobândirea unei meserii care să le asigure accesul pe piaţa muncii“, susţine Cristinel Gârdu. 

Directorul şcolii din Teleşti, Gheorghe Schinteie, confirmă faptul că, în cei trei ani de când este implementat proiectul, abandonul şcolar a dispărut. „Proiectul a fost pus în aplicare nu doar pentru menţinerea activităţilor tradiţionale, cât şi pentru a se reduce absenetismul şi abandonul şcolar. S-a încercat ca elevii nu doar să-şi însuşească meşteşugul tradiţional, ci şi să-şi dezvolte şi aptitudinile artistice şi, de aceea, obiectele realizate nu sunt doar de uz casnic. Proiectul şi-a demonstrat efectele benefice pentru că, practic, abandonul şcolar a dispărut, iar absenteismul s-a redus“, spune Gheorghe Schinteie. 

Directorul şcolii afirmă că în perioada următoare se va încerca valorificarea produselor realizate. „Banii obţinuţi îi vom folosi în interesul atelierelor şi al copiilor. Elevii au primit, până acum, diferite cadouri cu ocazia sărbătorilor din partea asociaţiilor din Germania“, completează Schinteie.

Cheltuielile lunare ale proiectului sunt de 500 de euro, care reprezintă salariile celor doi meşteri şi asigurarea consumabilelor. „Atelierele sunt de un real succes, întrucât copiii au şi rezultate în urma desfăşurării activităţilor. Elevii au obţinut prime la concursuri naţionale. Cei care vin la ateliere beneficiază şi de o gustare zilnică“, mai spune Cristinel Gârdu. 

Leonard Moraru, meşter la a doua generaţie

Împletiturile au o istorie recentă în satul Buduhala. Începutul acestei activităţi se leagă de familia celui care-i învaţă pe elevi să realizeze coşuri. Leonard Moraru a învăţat meşteşugul de la tatăl său, acesta fiind primul om din sat care a făcut coşuri din nuiele. 

„Tatăl meu a învăţat să împletească în puşcărie. A fost condamnat pentru furt şi, la Penitenciarul Poarta Albă, a urmat un fel de curs de calificare. Se întâmpla în perioada regimului comunist. A venit acasă şi a început să împletească diferire coşuri pentru a-şi câştiga existenţa. Eu mergeam cu el prin pieţe să le vindem. Făceam târne, coşuri de prins peşte, de parastas şi pentru flori“, mărturiseşte meşterul Moraru. 

Mai mulţi localnici din Buduhala realizează acum împletituri. Toţi au învăţat să realizeze coşuri de la Leonard Moraru. „Tatăl meu şi cu mine am fost primii din Buduhala care am făcut coşuri“, spune instructorul. 

PLANTAŢIE DE RĂCHITĂ 

Acum, toată familia lui Leonard Moraru confecţionează coşuri din răchită. Soţia şi cele două fiice, eleve în clasele a IV-a şi a VIII-a, lucrează alături de el. Cea mai dificilă etapă este procurarea materiei prime. Leonard Moraru străbate zăvoaiele pentru a găsi salcia din care confecţionează coşurile. Din acest motiv, meşterul a amenajat în propria gospodărie o plantaţie de răchită. 

„Am făcut acasă o plantaţie de salcie roşie, dar tot nu îmi ajunge. Merg prin zăvoaie ca să găsesc răchită“, povesteşte meşterul. 

ŞI-AR DORI UTILAJE MODERNE

În perioada verii, Moraru foloseşte nuielele imediat după ce sunt decojite, dar, începând din toamnă, acestea trebuie fierte pentru a căpăta flexibilitate. „Din august, răchita se coace şi apoi se rupe atunci când o împletesc“, explică meşterul Leonard Moraru. 

Şi-ar dori să poată lucra şi obiecte mai complexe, însă nu îşi permite să investească în utilaje, aşa că se limitează doar la coşuri. 

„Aş putea să fac scaune şi mese, dar nu am utilajele necesare. Nu am o maşină de curăţat nuiele pentru că este scumpă şi nu îmi permit să o cumpăr. Aş mai avea nevoie şi de o presă. Cam 2.000 de lei ar costa cele două utilaje. Dacă le-aş avea, aş putea să rea-lizez nu 100 de coşuri de flori câte fac acum într-o lună, ci 300-400“, mai spune meşterul. 

ÎŞI VINDE MARFA ÎN PIEŢE

La confecţionarea unui coş lucrează numai zece minute. Posedă o dibăcie căpătată în urma experienţei de aproximativ 20 de ani de când împleteşte răchita.

Coşurile şi le vinde, la fel cum făcea şi tatăl său, prin pieţe. Meşterul nu poate încheia contracte cu florăriile pentru că nu este autorizat. „Merg mai mult la Târgu Jiu să vând ce realizează toată familia mea. Se caută acum mai mult cele de flori, de rufe şi târne pentru protejarea damigenelor sau pentru cules porumbul şi varza. Un coşuleţ pentru flori îl vând cu cinci lei. Cererea este mare şi nu fac faţă solicitărilor“, încheie meşterul.