Fondatorul fizicii nucleare, un savant britanic pasionat de disciplinele umaniste

Ernest Rutherford

Fizicianul britanic Ernest Rutherford este considerat fondatorul fizicii nucleare, având un rol foarte important în ceea ce priveşte revoluţia ştiinţifică a secolului XX.

Fizicianul britanic Ernest Rutherford este fondatorul fizicii nucleare. El s-a născut la data de 30 august 1871, în localitatea Brighwater. Paradoxal, Ernest s-a remarcat, la începutul studiilor, în disciplinele umaniste, după care a studiat fizica la Canterbury College din Christchurch.

În anul 1895 a participat la un concurs pentru obţinerea unei burse de studii la Universitatea Cambridge. S-a clasat al doilea, însă cel care au ocupat primul loc nu am mai putut pleca şi, astfel, s-a ivit o mare şansă de care a profitat. A lucrat sub îndrumarea lui J.J. Thomson, fizicianul care a descoperit electronul, în laboratorul Cavendish al Universităţii Cambridge. 

A elaborat teoria transmutaţiei elementelor chimice radioactive

În anul 1898 s-a mutat la Montreal,în Canada, unde a obţinut o catedră la Universitatea McGill, unde a colaborat cu F. Soddy, viitor laureat al premiului Nobel pentru chimie, pentru descoperirea legii deplasării radioactive.  

„Rutherford a fost primul sevant care a înţeles că radioactivitatea este un fenomen de dezintegrare spontană a atomului. (...) Rutherford a descoperit radioactivitatea thoriului şi ca rezultatul dezintegrării acestuia este radonul, un gaz radioactiv, care face parte din grupa gazelor rare. Împreună cu Soddy elaborat teoria transmutaţiei elementelor chimice radioactive, interpretând procesul de dezintegrare a unui nucleu atomic ca fiind transformarea lui întru-un alt nucleu atomic care aparţine altui element chimic. Pentru cercetările sale privind dezintegrarea elementelor şi chimia substanţelor radioactive, Rutherford a fost recompensat cu premiul Nobel pentru chimie în anul 1908”, menţionează Nicolae Chiorcea, în lucrarea “Titani ai ştiinţei”. 

A îndeplinit vistul alchimiştilor

În anul 1907, Rutherford a fost chemat în Anglia unde a primit postul de profesor de fizică la Universitatea din Manchester. A lucrat aici până în anul 1919, când a preluat de la J.J. Thomson, care se pensionase, conducerea laboratorului Cavendish, devenind, totodată, profesor de fizică experimentală la Universitatea Cambridge. Experienţele pe care le-a realizat au continuat cu un succes şi mai mare.

Rutherford ajunge la concluzia că, în cea mai mare parte a sa, atomul este gol. Atomul conţine un nucleu foarte mic în jurul căruia, sub acţiunea forţelor de atracţie exercitate de nucleul pozitiv, se mişcă pe nişte orbite circulare electronii negativi, aşa cum se rotesc planetele în jurul soarelui sub acţiunea forţelor gravitaţionale exercitate de acesta asupra lor. Acest model planetar al atomului a fost ulterior dezvoltat de Niels Bohr, fostul lui student venit din Danemarca, având o bursă de studii în Anglia. Tot Rutherford, bombardând azotul cu particule alfa, a reuşit transformarea nucleului unui atom de azot într-un nucleu al unui atom de oxigen, realizând astfel prima transmutaţie artificială, transformarea unui element chimic în altul, visul de veacuri al alchimiştilor”,

mai arată Nicolae Chiorcea.  

Preşedinte al Societăţii Regale

Sub îndrumarea sa, la laboratorul Cavendish au fost formaţi o seamă de oameni de ştiinţă, mulţi dintre ei fiind laureaţi ai premiului Nobel. Rutherford a fost numit în anul 1925 preşedintele Societăţii Regale, iar în anul 1932 a primit titlul de Lord. Fizicianul a murit în mod neaşteptat în 1937, când se pregătea să plece între o călătorie în India.