Interceptările telefonice din dosarul Fluerătoru: „Mă gândesc să, să fug dracu să nu mai mă uit în spate deloc“

Cristea Fluerătoru este arestat preventiv

Anchetatorii au interceptat convorbirile telefonice ale lui Cristea Fluerătoru, lider de sindicat în zona Motru, şi Nicolae Giuran, membru în comisia recepţie.

Sindicalistul Fluerătoru a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru două infracţiuni de complicitate la abuz în serviciu şi două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Nicolae Giuran şi Sandu Benga au fost trimişi în judecată, tot în stare de arest, pentru câte două infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată.A lături de aceştia au mai fost trimişi în judecată Vasile Creţan, fostul director al EMC Motru, şi Florentin Pătru, inginer la UMC Roşiuţa. Obiectul dosarului vizează modernizarea unui drum de către o firmă din Cluj Napoca al cărei reprezentant în Motru era tocmai liderul de sindicat Cristea Fluerătoru. Pentru această lucrare, firma a încasat 40 miliarde de lei vechi, fără ca lucrările de infrastructură, cum ar fi un strat de piatră spartă, să fie realizate, deşi în procesul verbal de recepţie apare că sunt executate.

Într-o convorbire telefonică purtată între Nicolae Giuran şi Cristea Fluerătoru, primul spune că anchetatorii caută piatra spartă. 

G.N.: Alo?!

F.C.: Alo?! 

G.N.: Băi!

F.C.: Da, ,…, (n.l. – nu se înţelege)!

G.N.: Fii atent! Băi, fii atent! Bă, caută piatră spartă, era bine să vii aicea s-arăţi pe unde am basculat piatră spartă, că ăştia nu găsâră deloc pân-acuma.  

F.C.: Păi să vede pe margine mă, unde e pe margini!

G.N.: N-auzi bă, unde? Săparăm de patru ori, nu găsirăm gram de piatră spartă şi sântem la, la ____, acia. Dacă nu vii tu, tre’a să trimiţi dracu pă unu’ care ştie pă unde s-au basculat, să căutăm piatră spartă că ăştia pă piatră spartă fac scandal.  

F.C.: Bă ____, eu de un’ să ştiu mă, frate?! Că dacă, dacă eu stăteam atuncea pe-acolo, mă, eu de un’ să ştiu, mă?! Cum mă, am luat, am băgat piatră spartă?! ____ şi cu ăia nu ştiu, mă, c-am băgat piat…? Ţi-aduci aminte cât am luat din, din, din ____?   

G.N.: Nu ştie bă, nu mai ţine minte nimeni. Bine! Bine! Hai că vedem! Bine!                     

„Vine şi nărodu ăsta de B. (n.r.-Bucurescu) că ăsta agită apele p-acia“

Într-o altă convorbire, Giuran îi spune că lui Fluerătoru că primarul comunei Slivileşti agită apele: 

G.N.: Alo?

F.C.: Da.

G.N.: Alo?

F.C.: Sânteţi acolo?

G.N.: Da, mă, da, uite văzui în PLOŞTINA, mă, i cam nasoală, mă, că uite ăştia vor să sape peste tot acuma.

F.C.: Ce vor să facă?

G.N.: Vii, vii acolo? Să sape iară, să caute piatra spartă, că caute alea, ştii, şi acuma mergem în, hă?

F.C.: Cine sapă, mă?

G.N.: Uite vine, vine şi nărodu ăsta de B. că ăsta agită apele p-acia. Ştii? Da mergem în PLOŞTINA acuma, o lom pe jos. Vii acolo sau nu vii?

F.C.: Vin până acolo, eu ştiu dacă vin, vine B. ăla?

G.N.: Da, vine şi nărodu’ ăla, mai bine nu vii. Mai bine nu vii.

„Nu veni dobitocu ăla de primar“

Cei doi intenţionau să dea vina pentru distrugerea drumulului, care a intervenit ulterior, pentru maşinile de tonaj greu:

G.N.: Bă, cred c-ai putea să vii că nu-i ăsta acia, nu veni dobitocu ăla de primar, numai că ştii ceva? Trimisă după un de-ăsta, un buldoexcavator din ăla să sape să vadă stratu de piatră spartă, auzi. Nesimţiţii ăştia, bă!

F.C.: Păi şi ce, N., sunt zonele ălea că doar se vede unde sânt.

G.N.: Nu le mai ştiu nici ăştia. Mă, da’ fii atent, tu ai, tu ai proiectu-n care se, se precizează tonaju maxim pă, pă drumu ăsta?

F.C.: Da, mă, da.

G.N.: Păi cum, mă?

F.C.: Îl are, mă, şi B.

G.N.: Păi nu-l are, mă, nu vezi că nu veni cu el şi eu mă cert cu ăsta, cu expertu ăsta, nu, dom’le, nu trebuie restricţionat, ce tot spuneţi voi de drum? Poa’ să circule orice maşină p-acia.

F.C.: Nu e adevărat.

G.N.: Ă?

F.C.: Nu e adevărat, are el toate documentele, mă.

G.N.: Ă?

F.C.: Păi da.

G.N.: Bine, bine. Nu le are.

F.C.: Are documentele.

G.N.: Spun eu că nu le are. Bine.

F.C.: M. nu-i acolo?

G.N.: Cine? E şi el acia, dă-i dracu!

F.C.: Şi nu le are?

G.N.: Hai că-ncepură să măsoare, bă, şi lăţimea drumului şi astea, ce dracu!

F.C.: Bine.

G.N.: Bine.

„Nişte nenorociţi ăştia care veniră“

Într-o altă discuţie telefonică purtată cu o doamnă de sex feminin, Giuran se plânge de faptul experţii sunt foarte duri:

G.N.: Da, N.!

DOAMNĂ: Bună!

G.N.: Bă, uite-s acia pe la…

DOAMNĂ: Nu veniră. Nu veniră încă.

G.N.: Ce?

DOAMNĂ: ( Discută cu altcineva. “Nu, nu. Stai numai puţin, N.! Aha, îhî. Bine, D., bine, pa!”) Alo?

G.N.: Bă, s… pe la, pe la Sli-, pe la, la SLIVILEŞTI cu drumu ăsta, asta-i, nişte nenorociţi ăştia care veniră.

DOAMNĂ: Hai mă?

G.N.: Da.

DOAMNĂ: Păi?

G.N.: Trimişi de ăla, jigodii, trimişi de, de ăla, de, ştii? Trimişi de ăla, a luat legătura cu B. înainte, îţi dai seama că trebuie să, să-i scape pe ăştia care-s drumari, ştii.

DOAMNĂ: Aha.

G.N.: Da. Ştii, aia e toată treaba. Ştii.

DOAMNĂ: Aha. Păi şi zici că-s probleme?

G.N.: Da, da, da.

DOAMNĂ: Îm?

G.N.: Păi n-auzi? S-apucă să pu-, să măsoare suprafaţa drumului. Ştii?

DOAMNĂ: Păi şi este suprafaţa?

G.N.: Bă, era, bă, eu cân’ am măsurat era, am făcut şi măsurători, şi carote, şi astea, deci totu este bine, ştii?

DOAMNĂ: Aha.

G.N.: Da eu ştiu ăştia ce mai caută? Ăştia vor să caute partea de infrastructură, sub covoru asfaltic, ştii?

DOAMNĂ: Aa? Şi tu erai atuncia?

G.N.: Păi toţi eram, dă-l în p… mân-sa, nu ştiu, să mă uit pă a doua recepţie din nou că parcă nu-i semnătura mea acolo, ştii?

DOAMNĂ: Aa?

G.N.: Aia-i, da, aia-i singura chestie care o reproşează ăştia.

DOAMNĂ: Sânt scârboşi?

G.N.: Da, groaznic.

De asemenea, Giuran susţine că vina principală o are Fluerătoru:

Doamnă: Bună! Zii: cum e?  

G.N.: Rău!

Doamnă: Hai mă, cum?!  

G.N.: ,…, (n.l. – nu se înţelege)

Doamnă: Păi de ce, mă?                                                                            

G.N.: Nu ştiu, îs porniţi ăştia, nu ştiu! Veniră montaţi să caute, ,…, (n.l. – nu se înţelege), rău de tot.

Doamnă: Hă?!  

G.N.: Rău de tot!

Doamnă: Hai mă, lasă-mă!  

G.N.: Stai numai puţin! Toţi porniţi şi…

Doamnă: Cum, mă?!                                                                            

G.N.: … cre’ că tot î, toată vina scandalului o are, o are F.   

Doamnă: Pe ăla, C., nu?!  

G.N.: Da! Da! Da! 

Doamnă: Băi lasă-mă! Şi pe-ăla-l doare-n fund, parcă?! Vezi?! El fu?   

G.N.: Hă?! Poftim?!

Doamnă: El fu?                                                                            

G.N.: Nu! Nu, nu, nu!

Doamnă: Băi, lasă-mă!  

G.N.: Nu mă, nu, că nu-l chemă nimeni! Ştii?!

Doamnă: Păi, pe el nu-l cheamă nimeni? 

G.N.: Păi da!

„În loc să se ocupe dracu de cărbune cum să-l vindem“

Giuran spune că anchetatorii au de gând să continue cercetările şi în alte cauze, cum ar fi mâncarea sportivilor:

G.N.: E, vestea asta! Pe urmă cică s-apucă ăştia să caute mesele la, la sportivi şi la alea.

Doamnă: Îmhî!                                                                            

G.N.: Da! Au nişte răutăţi ăştia fantastice!

Doamnă: Ce dracu i-a apucat, mă?  

G.N.: Nu ştiu!

Doamnă: N-au altceva mai bun de făcut? În loc să se ocupe dracu de cărbune cum să-l vindem, ei caută-n urmă.   

G.N.: Îmhî! Da! Da! 

Doamnă: Şi unde eşti acu’? Hă!                                                                           

G.N.: Mă, mă gândesc să, să fug dracu să nu mai mă uit în spate deloc. 

Doamnă: Până unde să fugi, iubire?  

G.N.: Păi, eu ştiu?! Nu mai ştiu ce să mai! Foarte supărat! 

Doamnă: Nu vezi că n-ai unde să fugi?   

G.N.: Hm! E?! Unde-i lumea largă! Stau să mă, îşi bată ăştia joc. 

Doamnă: Şi-acu’ unde eşti? Plecarăţi de-acolo?                                                                            

G.N.: Nu, pe la Ploştina! Nu! E?! De unde?! Sapă ăştia.

Doamnă: A! Deci nu plecarăţi de pe-acolo? 

G.N.: Îmcî (n.l. – negaţie)! Nu, îs tot aici!

Doamnă: Îmhî, măsuraţi puţin!