Târgu-Jiu: Ionel Traian, cărbuneşteanul care sculptează biserici în lemn
0
Practică două meserii care nu au nimic în comun. În prima parte a zilei merge la şcoală la orele de educaţie fizică şi sport, după care se îndreaptă direct către casă unde începe să sculpteze în lemn. Aşa s-ar putea descrie o zi obişnuită din viaţa lui Ionel Traian, singurul gorjean care are în apartament o copie fidelă a catedralei Notre Dame de la Paris, obiectivul în miniatură fiind realizat din lemn.
Născut. 25 octombrie 1949 la Novaci
Studii. Institutul de Educaţie Fizică şi Sport Bucureşti, Promoţia 1973
Experienţă: din anul 1973 până în prezent- profesor de sport
Familie. Căsătorit. Doi copii.
Ce-i place:
„ Îmi place meseria de profesor pe care o practic de peste 30 de ani. Mă bucur foarte mult de reuşitele copiilor mei, îmi place felul lor de a trata viaţa. De asemenea îmi place să vizitez foarte multe locuri cu monumente istorice, pe care apoi le realizez în miniatură. „
Ce nu-i place:
„ Nu-mi place lipsa de interes faţă de meseria pe care şi-o aleg cei din jurul meu. Nu-mi plac oamenii care aleg o profesie fără pasiune. Eu nu am pus niciodată avantajul material în faţa pasiunii. „
Întrebări şi răspunsuri:
ADS: Cum aţi ajuns să realizaţi monumente istorice din lemn, în miniatură?
T.I..: Am început prin câteva ore pe la Palatul Pionierilor unde îi învăţam pe copii să cresteze în lemn o veioză, un abajur sau un bec. De mic copil mi-a plăcut să cioplesc în lemn cu toate că părinţii mei au fost simplii muncitori şi nu au avut nicio legătură cu lemnul. De mai bine de 20 de ani realizez aceste miniaturi din lemn care reprezintă aproape toate bisericile din Gorj dar şi monumente importante din străinătate.
Rep.: Folosiţi un lemn special?
T.I.: Nu am un lemn special. Singura condiţie este să fie de esenţă moale şi cu multe nuanţe de culori.Altfel spus prefer nuanţa lemnului natural. Pot să mă declar o slugă a lemnului pe care îl prelucrez şi scot ce-i mai bun din el.
Artistul nu are un atelier special
„ Am sculptat cu un cuţitas toate mănăstirile din judeţul Gorj şi nu m-am oprit aici. Am acasă şi monumente arhitecturale din Vâlcea, Moldova , Timişoara dar şi de la Paris. Pe cele mai multe dintre ele le-am vizitat şi le-am văzut în realitate însă pe celelalte le-am realizat după albume şi vederi. După ce mă documentez calculez dimensiunile şi le reduc la scară mică. Cât despre Catedrala Notre Dame pot spune că am încercat să o redau aşa cum este ea. Am făcut schiţa când am fost la Paris, cu Ansamblul Folcloric „Gilortul”din Târgu-Cărbuneşti şi am lucrat la ea aproximativ două luni. „ – a declarat artistul. Surprinzător este că Ionel Traian nu are un atelier special în care să depoziteze lemnul şi obiectele care îl ajută la sculptură. „Nu am un atelier unde să lucrez. Împart masa din bucătărie cu soţia, îmi iau cuţitaşul, un ciocan şi bucăţica de lemn şi încep să construiesc catedrale sau alte monumente arhitecturale din ţară şi din străinătate. Nu-mi place să repet lucrările întrucât curiozitatea şi pasiunea nu mai sunt atât de mari. „ - a adăugat Ionel Traian. Fiind profesor de sport la Şcoala Generală George Uscătescu din Târgu-Cărbuneşti artistul trebuie să respecte un program fix însă acest lucru nu-l deranjează deloc. Atunci când clopoţelul sună la pauză, Ionel Traian nu merge în cancelarie ci se îndreptă spre casă şi continuă lucrările la miniaturile din lemn. După programul de la şcoală, profesorul de sport se relaxează prin sculpura şi se declară el însuşi „o slugă” a lemnului. Artistul se simte cel mai bine la Novaci, în locul în care a copilărit. „ Îmi place să-mi întreţin gospodăria de la Novaci iar curtea o consider un mic muzeu în aer liber. Am acolo căruţe ţărăneşti de dimensiuni mai mari, fântână din lemn şi porţi ţărăneşti din lemn, totul oferă un aspect rustic.Am eliminat fierul din gospodărie. Este o combinaţie între iarbă şi lemn, între flori şi lemnul pe care îl prelucrez şi scot ce-i mai bun în el. Vecinii de acolo sunt impresionaţi şi urmăresc cu plăcere sculpturile mele.”- spune profesorul de sport. Artistul a participat de două ori la Târgul Meşterilor Populari iar cea mai mare sumă de bani a primit-o pe catedrala Notre Dame de la Paris . „ 700 de lei am primit pe catedrala Notre Dame însă nu satisfacţia materială mă interesează. Sunt satisfăcut atunci când vizitatorii se opresc şi mă întreabă cum sunt lucrate. Sunt mândru că fiul meu are aceeaşi pasiune pentru sculptură şi că împreună realizăm astfel de lucrări”- a adăugat cărbuneşteanul. Pe lângă miniaturi, profesorul mai pregăteşte şi Ansamblul folcloric «Gilortul» iar în prezent lucrează la copia în miniatură a mănăstirii „Dintr-un lemn” din Vâlcea.
Se încarcă comentariile...
