Târgovişte: Radu Horaţiu Maniţiu
0
A început să compună poezii dintr-o joacă, iubeşte muzica rock şi catedralele europene. A scos două volume de poezie, a pus câteva dintre ele pe muzică iar acum lucrează la al treilea volum.
A început să compună poezii dintr-o joacă, alături de fratele lui mai mare cu doi ani. „Ne-am apucat să inventăm nume de formaţii rock, pentru fiecare formaţie inventam nume de albume şi de piese. La un moment dat ne-am dat seama că nu aveam versuri pentru piesele şi albumele create de noi şi aşa ne-am apucat şi de versuri. Era un concurs destul de aprig, de multe ori ieşea cu scântei”, îşi aminteşte Radu.
A scris primele poezii prin 1991, dar nu-şi mai aminteşte exact despre ce era vorba în ele. „Începusem să scriu „serios” pe la 13 ani, dar le aruncam cand începeau să mi se pară fără valoare, când le citeam de mai multe ori nu mi se mai păreau atât de interesante”, spune poetul.
Membru în cenaclurile literare din Târgovişte
Mai târziu alături de prietenul său, Alin Zaharia, a început să meargă la cenaclul literar „Elena Văcărescu”. După 4-5 ani, împreună au luat hotărârea să creeze un nou cenaclu. „În timpul facultăţii, atât eu cât şi Alin, ne-am gândit, să facem un cenaclu literar studenţesc. L-am numit „Avantgarde” şi a supravieţuit timp de doi ani. Am început foarte tare, am scos pliante, am promovat foarte mult cenaclul şi ne-am dat seama că de fapt pe pliante numele era scris greşit, am scris Avangarde, fără T”, zâmbeşte Maniţiu.
Întâlnirile din cadrul cenaclului l-au ajutat foarte mult să înţeleagă unde greşea. „ Se făceau prezentări literare, poezie, proză dar şi critică. Aşa am învăţat foarte mult. Ne întâlneam o dată pe săptămână, ne strângeam cam 20 de persoane într-o seară şi încercam să explicăm care erau punctele forte sau slabe ale lucrărilor citite. Veneau mulţi prieteni dornici de afirmare care au ajuns departe acum”, povesteşte Radu. Activitatea la cenaclu s-a încheiat odată cu terminarea facultăţii. „Ne-am angajat, am devenit oameni mari, nu mai aveam timp de noi, adică de poezii”, completează poetul.
A scris două volume de poezie
Primul volum de versuri, “Ezoteric/Esoteric”, apărut la editura Sfinx 2000, în urmă cu 9 ani. Cartea este scrisă împreună cu prietenul său, Alin Zaharia. „Am mers la Festivalul de la Sighişoara, împreună cu regretatul Adrian Pancu. El făcea portrete turiştilor veniţi la festival iar eu şi Alin încercam să ne vindem cartea. Costa 70 de bani. Nu prea am vândut, la un moment dat am început să le dăm oamenilor care treceau pe lângă noi sau le schimbam pe tot felul de nimicuri. Cineva mi-a cerut un autograf, i-am dat cartea cu tot cu autograf , dar la schimb, am rămas cu pixul”, povesteşte amuzat Radu.
Al doilea volum, intitulat "La Fiare Vechi", a fost destul de bine primit. „Am scos cartea în 300 de exemplare, am muncit foarte mult la ea împreună cu Alin Pildner, am insistat foarte mult asupra modului grafic în care vroiam să iasă. Era o combinaţie de poezie cu imagine, pe o pagină era poezia iar pe cealaltă era poza. Candva, am primit o oferta pentru reeditarea cărţii de la Dan Chişu, dar din varii motive, am renunţat la idee”, spune Radu.
În facultate, a câştigat un premiu la un concurs organizat de Liga Studenţilor din Bucureşti, sponsorizat de Marian Munteanu. „Era un concurs cu eseuri despre Mihai Eminescu, am luat 96 din 100 de puncte posibile, am primit mai multe cărţi şi bani. Cărţile le-am vândut la anticariate, iar banii...i-am păstrat”, zâmbeşte Radu. „Nu mi-au plăcut niciodată concursurile, mergeam doar să întâlnesc alţi oameni”, completează poetul.
Poet şi interpret de muzică rock
A cochetat şi cu muzica fiind solist într-o trupă în care a cântat alături de câţiva din membrii Trooper. „Am folosit versurile mele în cântece, rock evident. Trupa se numea Cerrulean Gates, eu eram vocalul, aveam versuri în română şi engleză. A fost multă distracţie când am concertat la Bucureşti la Big Mammou şi Le Noir, baruri destul de apreciate pe atunci de rockeri, dar şi la Casa Tineretului din Târgovişte”, îşi aminteşte Maniţiu.
A fost, ca spectator, la celebre festivaluri europene de muzică rock, unde a văzut peste 500 de recitaluri ale unor trupe consacrate.
PROFIL:
Născut: 19 iunie 1977
Studii: Facultatea de Studii Juridice „Yoland Eminescu” din Târgovişte
Profesie: jurist Primăria Municipiului Târgovişte
Familie: singur în câmpie
Ce-i place:
"Muzica rock, mitologia română, cărţile despre evul mediu, vikingi şi cruciade, literatura fantastică, fotbalul şi nu în ultimul rând, îmi place să cred, după opt ani de călătorii, că sunt un eurotrotter. Îmi plac catedralele, am fost la Ulm, Koln, Milano, Viena, la Notre-Dame în Paris, sunt incredibile."
Ce nu-i place:
"Urăsc să fiu nedreptăţit. Şi asta se întâmplă cam des. Ipocrizia evident şi faptul că în România tot ce e prost e apreciat şi ridicat la rang de modă."
Întrebări şi răspunsuri:
Cum vezi tu Administraţia Publică din România?
R.M.: „În administraţia publică, situaţia e neschimbată de foarte mulţi ani. Din păcate, există o politizare excesivă, care în cele mai multe dintre cazuri îngreunează activitatea. Imixtiunea politicului în administraţia publică este foarte nocivă pentru că duce la nesiguranţă, lipsa de comunicare şi implicit la alterarea actului administrativ. Politicianul teoretizează direcţiile spre care trebuie să se îndrepte social o naţiune, dar profesionistul care trebuie să pună în practică teroria e funcţionarul public.”
Te-ai gândit vreodată să pleci din ţară?
R.M.: „Mă gândesc tot timpul la varianta asta. Aş pleca şi mâine, nu m-aş mai uita înapoi. O să par un pesimist, dar cred că în România, oricine ar veni la guvernare, nu mai prezintă niciun fel de încredere. Nu există doctrine bine structurate şi oricum nu mai am răbdare până cand se va schimba starea de fapt actuală.
Eraţi serioşi în timpul întâlnirilor la cenaclu?
R.M.: Nu mereu. Făceam treabă bună dar ne mai şi delectam, au fost multe momente haioase. Pe lângă cei interesaţi de poezie, veneau şi cunoscuţi care nu aveau nicio legatură cu poezia, în special în serile sponsorizate cu bere. La un moment dat, unul dintre prietenii prezenţi, a fost rugat să zică o poezie, s-a ridicat în picioare şi a recitat un pic fâstâcit: „poezie, poezie, iar s-a spart o farfurie”. A fost foarte apreciat de critică şi i s-a sugerat să se apuce serios de lucru.”
Se încarcă comentariile...
