Moartea suspectă a poetului Nicolae Labiş. „Am văzut clar cum l-a îmbrâncit cel din spatele lui, continuându-şi drumul, în timp ce poetul dispăruse“
0
Poetul Nicolae Labiş a decedat la data de 22 decembrie 1956, la aproape două săptămâni după ce a căzut sub un tramvai în Bucureşti. Dacă anchetatorii au stabilit că a fost vorba de un accident, apropiaţii lui Labiş au susţinut mereu că poetul ar fi fost ucis.
Nicolae Labiş s-a născut la data de 2 decembrie 1935, în comuna Mălini din judeţul Suceava. Considerat unul dintre cei mai promiţători poeţi din noua generaţie, acesta a murit la vârsta de doar 21 de ani, în Bucureşti, în condiţii suspecte.
Talentul excepţional i-a făcut pe mai marii scriitori ai vremii să-l catalogheze drept urmaşul lui Mihai Eminescu. Accidentul său din noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956 a stârnit multe ipoteze, moartea sa fiind considerată una suspectă, deoarece prietenii săi au susţinut că Labiş ar fi fost omorât.
Conform anchetatorilor, în noaptea accidentului, tânărul poet a consumat mai multe pahare de ţuică în restaurantul Victoria din Bucureşti. Nicolae Labiş a plecat din local împreună cu cel puţin două persoane, îndreptându-se spre Staţia de tramvai Colţea, unde avea să fie accidentat extrem de grav de un tramvai.
Nicolae Labiş a fost transportat la Spitalul de Urgenţă din Bucureşti, unde medicii s-au luptat aproape două săptămâni de zile pentru a-l ţine în viaţă. Din nefericire, aceştia au trebuit să se declare învinşi şi să constate decesul poetului în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1956. Suceveanul a fost înmormântat la Cimitirul Bellu, el fiind însoţit pe ultimul drum de mii de oameni.
Ancheta oficială a Securităţii a arătat că Labiş era sub influenţa băuturilor alcoolice în momentul accidentului. El ar fi alunecat atunci când voia să urce în tramvai, s-a dezechilibrat şi a rămas blocat între vagoane, taman în momentul în care tramvaiul părăsea Staţia de la Colţea. Mai mulţi martori, precum şi balerina Maria Polivoi, cea care îl însoţea pe Nicolae Labiş, au declarat că poetul a căzut de unul singur sub tramvai şi nu a fost împins de nimeni.
Apropiaţii săi au respins ipoteza accidentului, susţinând că tânărul scriitor ar fi fost „ajutat” să-şi găsească sfârşitul pentru că Labiş începuse să se îndoiască de doctrina comunistă.
„În memoriile postume ale lui Portik Imre se limpezesc multe aspecte ale aşa-zisului accident. El reconstituie cu scrupulozitate vorbele lui Labiş din ziua revederii lor, cât şi cele relatate de Maria Polevoi, apărută la Spital pe la ora 3 p.m. şi acceptând să stea de vorbă cu Portik circa două ore, invitată la masă la Restaurantul Kiseleff. Informaţiile pe care le-am adunat o viaţă întreagă, insinuările din anchetele speciale ale Securităţii mă determină să le acord toată încrederea. Labiş către Portik: <<Nu, n-am fost beat. E adevărat că am băut după-amiază şi în seara aceea, dar nici măcar ameţit n-am fost…>>; <<Nu am căzut singur, am fost îmbrâncit din spate de cineva… Nu aveam intenţia să iau tramvaiul din mers, fiindcă trebuia să văd mai întâi în ce tramvai şi în ce vagon urcă ea>>. Maria Polevoi îl zăreşte ajuns în staţie, dar se răzgândeşte şi se retrage în umbră. <<Aveam multe motive ca nimeni să nu mă vadă cu el. Când a sosit primul tramvai nr. 13, l-am urmărit cu privirea, având de gând să nu urc dacă se urcă el. Am văzut clar cum l-a îmbrâncit cel din spatele lui, continuându-şi drumul, în timp ce poetul dispăruse”, a povestit Stela Covaci, o bună prietenă a lui Nicolae Labiş.
„Întrucât accidentul nu s-a datorat nici cel puţin faptului încercării sale de a se urca în vagon, urmează a se constata că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestui delict şi a pronunţa ca atare încetarea procesului”, au arătat procurorii care s-au ocupat de caz.
Alte ştiri pe această temă:
Ion Pena, epigramistul omorât de un tanc sovietic şi interzis de comunişti
Se încarcă comentariile...
