Monumentul-simbol al Slatinei şi istoria sa de doar 24 de ani. Statuia lui A.I. Cuza care a fost montată la Utilaj Alimentar

Manifestările de Ziua Naţională încep în Slatina cu depuneri de coroane la statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, de 24 ianuarie se joacă Hora Unirii în faţa aceleiaşi statui, care are o istorie, totuşi, de nici un sfert de veac.

Slătinenii s-au obişnuit, de peste 20 de ani, ca de 1 Decembrie, Ziua Naţională, dar şi de 24 ianuarie, când sărbătorim „Mica Unire“, să se strângă în faţa statuii domnitorului Alexandru Ioan Cuza, situată pe bulevardul care de asemenea îi poartă numele, ca şi cum monumentul ar fi acolo dintotdeauna şi niciodată nu s-ar fi întâmplat altfel.

Monumentul devenit emblematic pentru municipiu are însă o istorie de doar 24 de ani şi la realizarea lui, cel puţin în forma finală, au contribuit şi forţe locale.

„Seamănă atât de mult cu ce vedem în tablouri încât eu, ca om simplu, nu ca om care în acele zile a avut sarcina ca lucrurile să fie duse la bun sfârşit şi într-un termen scurt, pot să spun că este un monument reuşit, o reproducere foarte bună“, spune astăzi Nichita Dragomira, cel care a supravegheat, timp de câteva zile, lucrările de asamblare a componentelor statuii impresionante din centrul Slatinei.

Un sculptor cu mai multe lucrări monumentale la activ

Proiectul amplasării unei statui monumentale a domnitorului Alexandru Ioan Cuza chiar în centrul Slatinei s-a născut în 1991, iar punerea în aplicare a durat aproape doi ani, astfel că, la 24 ianuarie 1993, la 134 de ani de la Mica Unire, slătinenii au jucat pentru prima dată Hora Unirii în mijlocul oraşului.

„Noi avem la muzeu mai multe documente legate de această lucrare, printre care hotărârea în baza căreia s-a putut realiza, în care este menţionat şi colectivul responsabil de proiect, precum şi câteva fotografii scanate cu statuia în atelier“, spune muzeograful din cadrul Muzeului Judeţean Olt,  Denisa Guţică-Florescu, acceptând să ne pună la dispoziţie câteva fotocopii.

În 1991, Prefectura Judeţului Olt emite o decizie pentru organizarea unei prescripţii publice în vederea realizării unui monument dedicat domnitorului Alexandru Ioan Cuza, decizie în care sunt amintiţi membrii comisiei de coordonare a proiectului: Nicolae Grădinaru, prefectul judeţului Olt, Liviu Dan, primarul municipiului Slatina, Paul Matiu – consilier-şef al Inspectoratului de Cultură, Aurelia Grosu – directorul Muzeului Judeţean Olt, Jan Năstase – consilier juridic principal în cadrul Prefecturii Olt.

Decizia prin care s-a aprobat realizarea monumentului. Fotocopie din Fondul documentar de istorie contemporană a României, al Muzeului Judeţean Olt

Lucrarea, după ce banii s-au strâns cu greu de la societăţile de pe platforma industrială, cele mai multe, atunci, încă de stat, a fost încredinţată Uniunii Artiştilor Plastici.

A realizat-o sculptorul Mihail Ecobici, artist cu mai multe lucrări monumentale la activ, printre care statuia lui Al. Ioan Cuza de pe Dealul Mitropoliei, a lui Nicolae Iorga aflată pe Aleea Clasicilor din Chişinău, monumentul poetului Alexei Mateevici din Republica Moldova, statuia lui Mihai Viteazul din Sf. Gheorghe.

„A fost montată la Utilaj Alimentar, oamenii au fost adevăraţi meseriaşi“

Înaltă de peste patru metri şi cântărind câteva tone, statuia din bronz a fost transportată pe componente şi montată la întreprinderea locală Utilaj Alimentar. „În primul rând vreau să subliniez un lucru: acest monument nu ar fi existat dacă nu ar fi fost doi oameni: Paul Matiu şi Jan Năstase, care s-au implicat cel mai mult. Am şi un film realizat atunci, au fost trei zile de muncă asiduă, s-a lucrat şi noaptea, pentru că s-a dorit montarea până la 24 ianuarie. Şi au reuşit, muncitorii de acolo, îmi pare rău că nu îmi amintesc numele acelui subinginer care îi coordona, au fost adevăraşi meseriaşi, nişte lucrători foarte pricepuţi. A fost deosebit de greu, are cel puţin şapte componente, numai sabia, cred, cântărea peste 400 de kilograme. A fost adusă pe trailler. S-a terminat montajul pe 23 ianuarie, iar la 24 ianuarie 1993 s-a organizat prima festivitate în faţa monumentului. “, spune Nichita Dragomira, care acum 24 de ani era consilier în cadrul Inspectoratului de Cultură Olt.

Alegerea domnitorului A.I. Cuza ca personalitate căreia să îi fie dedicat un monument n-a părut niciun moment o idee nepotrivită, deşi sunt şi astăzi voci care militează ca şi evocarea personalităţilor locale cu un rol important în istoria României să se facă mai des. Domnitorul A.I. Cuza, aşa cum nota George Poboran în vestita sa „Istorie a oraşului Slatina“, a călcat de cel puţin două ori străzile Slatinei.

„La 1862 vine prin Slatina şi Domnitorul A. Cuza. După ce vizitează toate instituţiile publice se duce la prefectură. Aci un orăşean scoate o pâine mucedă şi uscată şi îi spune: „iată Măria Ta ce pâine mâncăm noi“. Domnitorul ia notă şi după câteva zile Prefectul este destituit. A mai venit asemenea prin Slatina şi la 1864, dar numai a luat masa în oraş şi a trecut la Craiova“ , menţionează George Poboran în celebra lucrare.