De ce ne e frică să conducem maşina şi cum scăpăm de temeri. Psiholog: „Orice teamă se învinge înfruntând-o“

Teama de a urca la volan poate fi învinsă, spun specialiştii FOTO: 123RF

Deşi multe persoane şi-ar dori să conducă o maşină, iar unele poate chiar au trecut de etapa obţinerii permisului de conducere, nu pot depăşi însă teama de a urca la volan. Hopul nu este de netrecut, spun, însă, specialiştii.

Teama de a conduce există şi nu puţini sunt cei care se confruntă cu ea. Dincolo de teama firească a începătorului, sunt cazuri în care persoanele au de tras, de fapt, pentru traume mai vechi, încă netratate, spun specialiştii. Efectul este acela că vor urca totdeauna cu frică la volan, vor apăsa pedala de acceleraţie din cauza acestui stres, vor dobândi greu reflexele necesare, sau, şi mai grav, vor renunţa să mai conducă maşina.

„Această teamă vine de multe ori din fobiile acumulate în copilăria mică. Un copil care nu e lăsat să experimenteze, să se descopere, să descopere singur lumea, un copil căruia tot timpul i se spune – dacă nu eşti cuminte, uite, te ceartă tanti, vine babaul, n-ai voie aia, n-ai voie asta, n-ai voia asta -  va dezvolta tot felul de temeri. Un alt efect al acestei conduite a părinţilor este faptul că nu ajungem să avem o stimă de sine crescută la vârsta adultă, ajungem să ne spunem «eu nu sunt în stare», a explicat psihologul Loredana Stroiuleasa.

La piedicile emoţionale pe care le pun părinţii copiilor lor, cei mai mulţi în mod nevoit, vine şi conduita anumitor profesori din şcoală, care îi întăresc copilului, viitor adult, convingerea că nu poate să facă bine anumite lucruri.

Ce ne ajută

Odată conştientizată problema, soluţii de rezolvare sunt, spun psihologii. „În primul rând trebuie să-ţi dezvolţi abilităţile. La condus trebuie să ai anumite abilităţi, pe care nu ţi le dezvolţi decât dacă le exersezi, până când capeţi încredere. Şi atunci faci aceste lucruri mai întâi pe loc, ţi le fixezi – ambreiaj, frână, acceleraţie... - , până te familiarizezi cu ele. După, pleci la drum şi conduci până când ai încredere în tine, chiar dacă ai tensiunea şi pulsul 100 şi. Orice teamă se învinge înfruntând-o. Conduci uşor, în locuri unde te simţi în siguranţă, astfel încât să-ţi dezvolţi acele abilităţi“, a explicat psihologul, recomandându-ne să căutăm la început  locuri puţin aglomerate sau chiar necirculate. Vor urma cursele prin oraş în zilele în care traficul nu este intens şi fiecare progres trebuie conştientizat, este ceea ce ne dă încredere.

Un alt sfat pentru cei care au temerea că nu se descurcă sub nicio formă singuri, chiar dacă au permisul de conducere în buzunar, este acela de a căuta un profesionist, un instructor auto, pentru a face din nou anumiţi paşi alături de acesta.

Cel mai nepotrivit lucru care i se poate întâmpla unui începător care se confruntă cu temeri mari este, însă, un partener de drum, un „copilot“, cicălitor, atoateştiutor, o persoană „destructivă“, spune specialistul. „Să luăm o persoană lângă noi care are răbdare. Cel mai bine e să luăm un specialist. Mie, personal, mi-a spus instructorul, după ce, după 10 ani în care n-am mai condus, am ieşit cu soţul meu alături, care m-a terorizat încât ajunsesem să mă întreb dacă nu sunt un antitalent, iar după acest episod am căutat un instructor: «Pleci sâmbăta după-amiază, când nu e aglomerat oraşul, şi exersezi. Dar nu mai pleci cu el în dreapta, pentru că ce am construit eu va dărâma el în secunda următoare»“, a redat psihologul chiar din experienţa proprie.

Cum ajută autosugestia

Deloc puţine sunt persoanele care, însă, nu pot depăşi singure aceste temeri , dar nici cu instructorul auto, şi apelează la psiholog. Specialistul Camelia Tiţa, psihoterapeut, spune că a avut la cabinet astfel de cazuri. Psihoterapeutul ne recomandă, însă, înainte de toate, să avem răbdare cu noi.

„Există o lege universală care spune că fiecărui lucru trebuie să-i dai răgazul necesar. E ca şi cum am pune o sămânţă în pământ , dar nu-i dăm răgazul să germineze şi să iasă planta. Ne dorim astăzi să germineze şi mâine vrem roşiile coapte, să facem salată. Şi cu această deprindere care urmărim să se dezvolte şi să devină automatism, să ne formăm reflexele, e la fel, şi asta are nevoie să se sedimenteze şi să se aşeze în inconştient. Trebuie să avem răbdare cu noi, e un lucru foarte important să fim blânzi şi să avem răbdare cu noi. Să nu ne autoadresăm  - «Vai ce prost sunt! »- , să ne jignim, să vorbim negativ despre noi, «eu nu sunt în stare»... E foarte-foarte important ce gândim. Ne spunem – «eu sunt capabil, dintotdeauna conduc maşina», sunt formule care chiar încurajează, pentru că pur şi simplu le rulăm pe inconştient, sunt preluate şi dezvoltă procesele care ne ajută în automatizarea acelor deprinderi pe care vrem să le fixăm“, a spus psih. Camelia Tiţa.