Cât de greu este să înfiinţezi o cooperativă agricolă în România. „Trebuie să stai bine cu nervii“
0
Micilor fermieri le este din ce în ce mai greu să pătrundă în reţeaua de retail, să facă investiţii pentru care niciodată nu au capital, sau să poată onora un contract într-un an prost. Asocierea i-ar putea pune la adăpost, însă birocraţia este cea care îi înfrânează. Cât de greu este să înfiinţezi o cooperativă.
De ani buni micilor fermieri li se recomandă să se asocieze în cooperative pentru a se putea menţine pe piaţă şi a face faţă concurenţei marilor coloşi. Dacă părinţii actualilor fermieri vedeau în cooperativă vechiul CAP, astăzi tinerii simt pe pielea lor că nu pot da înainte de unii singuri.
Pe de altă parte, nimeni nu le spune cum pot să treacă de la visul unei cooperative la o astfel de asociaţie funcţională. Am stat de vorbă cu un fermier care s-a implicat în acest an într-un astfel de demers. Preşedintele Sindicatului Producătorilor Agricoli Olt, Ion Păunel, a susţinut înfiinţarea a două cooperative, una în localitatea Pleşoiu, cea de-a doua în localitatea Scărişoara. Agro Team Coop Pleşoiu a trecut proba birocratică, cea de-a doua, „Dragostea de Legume“ Scărişoara, deşi documentaţia depusă a fost aceeaşi, a avut mai multe piedici, dar care, speră, vor fi trecute cât de curând.
„De la idee până la a reuşi să faci o cooperativă trec minimum 3 luni de zile. Şi asta în condiţiile în care am avut şi consultanţă din partea unei firme care a câştigat un proiect pentru a forma cooperative în România, pentru partea de statut şi întocmirea actului constitutiv“, a dezvăluit Păunel. De spus că membrii cooperatori fondatori s-au tatonat, însă, ani la rând până la căpăta suficientă încredere unul în celălalt astfel încât să pornească la drum împreună.
Care sunt paşii
„Ne-am întâlnit, am căzut de acord 5 oameni să înaintăm documentaţia către firma de consultanţă care implementează proiectul, ni s-au întocmit statutul şi actul constitutiv, urmând ca ulterior să ajungem la Registrul Comerţului. Până la Registrul Comerţului am făcut rezervarea de denumire, au făcut-o dânşii, trebuie să ai şi o rezervă de capital, pentru o cooperativă de gradul I capitalul social este de 100 lei de membru. Având 5 membri, sunt 500 lei, se deschide un cont la o bancă, ulterior te duci la notar să-ţi autentifice statutul şi actul constitutiv, după care ajungem la Registrul Comerţului. Aici, într-un fel sau altul, începe transpiraţia, sau neînţelegerea. Un dezavantaj al cooperativelor - nu poate să dea procură cineva la cineva, să nu fie prezent la constituire. Este normal, până la urmă, pentru specimen de semnătură şi aşa mai departe“, a continuat fermierul explicaţia.
Oricât ar fi de greu de înţeles, să aduni cinci fermieri în acelaşi loc, altul decât ferma în care fiecare lucrează zi lumină, a fost un demers extraordinar. Peste toate s-a suprapus starea de urgenţă, cu restricţiile de deplasare şi cele de interacţiune la ghişeu cu salariaţii din instituţii. Membrii fondatori, pricepuţi la legumicultură, însă, evident, nu la fel de stăpâni pe argumentele juridice, au fost nu o dată întorşi de la ghişeul Registrului Comerţului. Că o copie nu este lizibilă, că ordinea documentelor în dosar nu este cea corectă, că cel de-al doilea cenzor nu are pregătirea necesară, deşi legislaţia nici nu impune etc. etc.
„Trebuie să se înarmeze cu multă răbdare, să îşi facă calcule, să stea bine cu nervii“
„E mai greu cu instituţiile statului. Într-adevăr, înţelegem şi spaima funcţionarilor de acest COVID, dar la un birou de consultanţă, de relaţii cu publicul, trebuie o abordare mai amabilă. Cum cineva din şefi a putut să coboare şi să ne explice, iar lucrurile să fie lămurite, iar angajatul să nu o poată face? Am depus actele pentru ambele cooperative, cu aceleaşi documente, din păcate n-am avut noroc din prima nici cu una, nici cu cealaltă. La una din ele am avut o mică scăpare. O copie nu era lizibilă, iar unul din membri nu semnase pe o filă din statut, era o eroare umană. La cealaltă cooperativă, aceleaşi documente le-am depus, acolo am avut mult mai multe aspecte pe care să le clarificăm, pentru că peste documente s-a uitat un alt angajat. (...) Am luat decizia, nereuşind să ne înţelegem ce documente trebuie să depunem, să retragem documentaţia şi o redepunem săptămâna viitoare. Aceleaşi documente le refacem cum vor dânşii. (...) Dacă nişte fermieri şi-ar dori să înceapă construcţia unei cooperative trebuie să se înarmeze cu multă răbdare, să îşi facă calcule, să stea bine cu nervii. (...) E o mică problemă în instituţiile statului. Nimic nu merge când mergi la ghişeu, când ajungi la director, merge“, a continuat fermierul să-şi povestească experienţa.
Cooperativa agricolă, punct de pornire pentru grupul de producători
Mare atenţie la statut şi la celelalte prevederi din documentele constitutive ale cooperativei, avertizează Ion Păunel. Următorul pas după constituirea cooperativei poate fi înfiinţarea unui grup de producători. Şi acesta este tot un demers birocratic mai întâi, începe o nouă cursă pentru avizare, însă de data aceasta la Ministerul Agriculturii. Avantajele vor fi culese ulterior.
„După ce formăm cooperativa vrem să devenim şi grup de producători, iar pentru a deveni grup de producători începutul este foarte important. Această cooperativă trebuie să aibă de la început anumite specificaţii în statut. Începem o altă muncă, o altă depunere de acte. Primul pas când te duci la Ministerul Agriculturii, te duci cu statutul cooperativei pe care ai înfiinţat-o, dacă nu ai anumite lucruri trecute de la început, asta înseamnă să o iei de la capăt, să refaci statutul... Iar bătaie de cap, să întruneşti toţi membrii. Ce e foarte important – pentru a deveni grup de producători este obligatoriu ca toţi membrii cooperativei să fie producători agricoli, nu merge că s-a făcut cooperativa ca să beneficieze unii de tot felul de facilităţi fiscale pe care să le ofere statul român. Când devii grup de producător, acolo se face selecţia. În legea cooperativelor, un alt lucru destul de bun: că ai 5 membri, că ai 10 membri, toţi au un singur drept de vot, nu contează suprafaţa pe care o ai. Părţile sociale sunt egale. Suntem 100 de inşi, avem 100 de părţi sociale, suntem 20, sunt 20“, a mai spus Păunel.
Într-o cooperativă de gradul I se pot asocia fermieri persoane fizice, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale sau întreprinderi familiale. Pentru a beneficia de facilităţile oferite cooperativelor, membrii cooperatori trebuie însă să facă dovada comercializării a cel puţin jumătate din producţie prin intermediul cooperativei.
Care sunt avantajele asocierii în cooperativă
Asocierea nu înseamnă doar putere mai mare de a negocia când vine vorba de vânzarea producţiei, de a-ţi asigura input-urile, de a cumpăra utilaje etc., ci vine şi cu facilităţi fiscale de care se bucură fiecare membru.
„Începând cu 2019, cooperativa este scutită de impozit pe profit până la cifra de afaceri de 2 milioane de euro. Aici fac eu o mică paranteză – când s-a făcut asta au făcut-o băieţii şmecheri pentru ei, dar nici pe noi nu ne dezavantajează. Aceste entităţi sunt parte componentă a cooperativei, iar noi ca persoane suntem membri fondatori.
Membrii cooperatori sunt scutiţi de norma pe venit timp de 5 ani de zile, dar şi de impozitul pe utilaje, animale, clădiri şi aşa mai departe. Cooperativa în sine nu va plăti taxe către stat pentru imobilele pe care le-ar avea ea sau le are închiriate în scopul desfăşurării activităţii. Dacă comercializezi minim 50% din producţie prin cooperativă, atunci beneficiezi de aceste deduceri fiscale pe care ţi le oferă statul român. Tu, ca fermier, nu mai plăteşti impozit pe terenul agricol. Omul poate să muncească individual terenul, chiar poate să-şi vândă individual producţia, dar facturezi pe cooperativă. Trebuie să faci dovada că 50% din producţie a fost comercializată prin cooperativă“, a punctat Ion Păunel câteva din avantajele asocierii.
Dacă demersurile merg mai departe şi se ajunge şi la avizarea grupului de producători, fermierii mici care fac parte din grup au acces la măsuri de sprijin dedicate.
„Sunt măsuri deocamdată suspendate dar care se vor relua. Poţi primi sprijin timp de cinci ani. Mai întâi până la 10% din valoarea producţiei comercializare, bani pe care îi poţi folosi pentru salarii, dotări, pentru echipamente, pentru utilaje - noi sau second hand. În următorii doi ani, 8%, iar în ultimul an, 7%“, a precizat fermierul.
„În viitor vor fi foarte mult sprijinite aceste iniţiative“
Pe lângă avantajele din prezent, deloc de neglijat sunt cele în perspectivă. Formele asociative, din discuţiile publice de până acum, vor fi calea susţinerii micilor fermieri. Diferenţa de finanţare pentru un fermier care afce parte dintr-o cooperativă şi unul care merge pe cont propriu va fi semnificativă.
„Putem cumpăra input-uri împreună, putem vinde împreună, puteam avea un mic depozit, sortare, ambalare, plus ceva foarte important: dacă până acum avem în România „N“ cooperative, dar sunt puţine lucrative, în viitoarea alocare financiară 2021-2027, din declaraţiile publice ale oficialilor Ministerului Agriculturii şi din directivele Uniunii Europene, vor fi foarte mult sprijinite aceste forme asociative. Vor avea punctaje mai bune când se vor înscrie proiectele, dar şi finanţările adecvate. Vorbim de cooperativele înfiinţate de fermierii mici Avem nevoie de acestea pentru finanţări, pentru a face faţă colegilor din Europa, pentru a face faţă marilor latifundiari din toate sectoarele agricole din România. Avem nevoie să fim şi noi o alternativă viabilă şi să reuşim, într-un fel sau altul, să intrăm pe piaţa de retail, să avem magazinele noastre proprii, centre de sortare, ambalare, maşini de transport marfă, cântar, mici fabrici de procesare, pentru că acesta este viitorul. Depozite micuţe, care să deservească un număr de persoane sau cantităţi“, a explicat Păunel.
Fermierul nu a ascuns că încă este o realitate discuţia despre „cine e şeful“ când vine vorba de un astfel de demers, de aceea e vital să porneşti al drum cu parteneri de încredere.
„Nu vă ascund că înainte am avut şi discuţii. Am făcut o selecţie între noi de cel puţin 3 ani de zile, dar nu s-a pus problema care dintre noi este şeful. Consiliul director este una (n.r. – format din preşedinte, vicepreşedinte sau vicepreşedinţi şi secretar), ulterior cooperativa are posibilitatea şi trebuie, pentru a-şi desfăşura bine activitatea, să-şi angajeze un director executiv care să se ocupe de partea de marketing, promovare etc. Are nevoie de un inginer specialist. Şi această nevoie există. Nu mai cumpără cinci inşi tractoare, ci să cumpărăm un tractor cu care să facem toţi treaba, cu utilajele aferente. Cu aceşti oameni am reuşit să ajung la această înţelegere. Plus că a venit nevoia unui specialist în domeniul horticol, care să ne urmărească culturile, să facă analize de hol şi aşa mai departe. Oricât de buni am fi noi, de bine informaţi, dacă se respectă o tehnologie de cultură adecvată, de la pregătirea solului până la recoltare, lucrurile se schimbă“, a mai spus Păunel. „Când vor vedea aceste facilităţi fiscale, când vor vedea că anumite tipuri de ajutoare se vor îndrepta doar către aceste tipuri de asocieri, inclusiv sprijinul cuplat... Fermierul individual are două posibilităţi: să rămână individual, e treaba lui, dar în loc de 10.000 euro/ hectar va primi doar 3.000 euro,sau să se asocieze, iar dacă respectă regulile va primi 10.000 euro. Şi-şi alege“, a mai spus Păunel.
De menţionat că membrilor fondatori li se pot alătura oricând noi membri într-o cooperativă. Cei noi vor avea statut de membru aderent pentru 6 luni, timp în care vor fi oarecum testaţi dacă se pot supune regulilor cooperativei, urmând ca la finalul perioadei să devină membri cu drepturi depline. La mijloc mizele, în timp, vor deveni foarte importante, de modul cum fiecare producător se va comporta şi se va supune rigorilor comune depinzând inclusiv relaţiile contractuale ale cooperativei cu clienţii mari sau mici.
Se încarcă comentariile...
