FOTO Vacanţă ca-n poveştile bunicii. Gura Râului, colţul de rai din Mărginimea Sibiului
0Dacă vă e dor de bunici, de vacanţe la ţară şi de cele mai bune bucate tradiţionale româneşti nu e loc mai potrivit decât Gura Râului, localitate cu peisaje de poveste aflată în Mărginimea Sibiului, la 20 de kilometri de Sibiu.
„Ţara-ntre dealuri, satul sub lună, Bocca del Rio nu mă adună“, avea să scrie Lucian Blaga într-o poezie dedicată satului sibian care i-a mângâiat sufletul: Gura Râului. Poveştile locului spun că aici umblau odinioară şi George Topârceanu, şi Coşbuc, care ar fi scris pe aceste meleaguri „Nunta Zamfirei“.
Gura Râului este principala poartă de intrare spre Munţii Cibinului, spre Râul Mare şi Râul Mic, spre Iezerele Cindrelului, localitatea fiind în arealul Parcului Naţional Cindrel. Fie că ajungi la ceas de sărbătoare, de Crăciun, când satul prinde viaţă în cetele de juni, fie că vii la Festivalul Bujorului sau la Sărbătoarea Portului Popular, fie că vii pentru câteva zile în care să te bucuri de natură, te vei îndrăgosti iremediabil de aceste locuri.
LECŢIE DE AGROTURISM DE LA FRANCEZI
La Gura Râului găseşti linişte şi poveste, bucate gătite cu meşteşug şi cu suflet şi foarte mult respect. Ca turist, ai de unde alege: sunt în jur de 30 de pensiuni într-o comună care numără 3.600 de locuitori. Comuna Gura Râului este împânzită, deci, cu pensiuni, aşa că nu ai cum să nu găseşti un loc de cazare. Gurenii au început să-i primească pe turişti la câţiva ani după Revoluţie, primii oaspeţi fiind cazaţi chiar în locuinţele lor. Chivuţa Ţepeş (45 de ani) administrează astăzi, împreună cu soţul ei, una dintre cele mai frumoase pensiuni din localitate, botezată chiar după locul unde a fost amplasată, între două râuri.
În 1995, Chivuţa Ţepeş era asistentă medicală la dispensarul din sat când oamenii au început să vină să ceară avize epidemiologice, care să ateste că locuinţele lor îndeplinesc condiţiile de igienă, pentru că sunt domni veniţi de la oraş care vor să stea în ele. Când a aflat despre ce-i vorba, s-a înscris şi ea, imediat, iar acum îşi aduce aminte cu plăcere cum, prin 1996-1997, împreună cu încă o familie, a primit acasă primii turişti, în camerele bune, cu o singură baie în toată casa. A mers aşa vreo doi ani, apoi a ridicat un corp de clădire cu sală de mese, grupuri sanitare, dormitoare cu băi la etaj.
„Cei de la Casa Franceză din Sibiu ne-au ajutat să mergem în Franţa, în Bretania. Acolo am învăţat ce înseamnă agroturismul, să ţinem cont de tot ce-i tradiţional, de tot ce-i vechi, ţărănesc, ăsta a fost începutul. Ne-a ajutat foarte mult mama mea, era «colceriţă», bucătăreasa satului la nunţi. Ea a format fetele de la bucătărie, gătesc şi acum după reţetele ei, a devenit «mamma mia» pentru toată lumea“, povesteşte Chivuţa Ţepeş.
EVENIMENTELE GURENILOR
Acum, pensiunea ei are 11 camere, curte mare şi terenuri de sport şi îi trec pragul turişti din toată ţara plus foarte mulţi de peste hotare. Au făcut cursuri şi au crescut profesional odată cu afacerea, învăţând „din mers“ cum se face agroturism de calitate.
Când s-au lovit de faptul că localitatea nu era destul de cunoscută, au învăţat de la francezi să creeze evenimente, şi aşa s-au născut manifestări devenite astăzi tradiţionale, cum sunt Festivalul Bujorului, Cina ca la stână sau Sărbătoarea Portului Popular. Odată cu dezvoltarea agroturismului au „înflorit“ şi producătorii locali, pentru că laptele, brânzeturile, carnea, păstrăvul sau pâinea de casă sunt cumpărate de proprietarii şi administratorii de pensiuni de la localnici. „E foarte important ca omul să găsească ceea ce s-a aşteptat, e foarte greu să păstrezi clientul. Când revine, omul trebuie să se simtă mai bine ca prima dată şi nu e simplu, avem o firmă, de exemplu, care vine de şapte ani, de două-trei ori pe an, şi avem printre clienţi foarte mulţi prieteni“, spune Chivuţa Ţepeş.
POVESTEA DIN ŞURA BUNICII
Pe Dana Brad (44 de ani) ai impresia că o cunoşti de o viaţă, după primele cinci minute de conversaţie. Îşi primeşte oaspeţii cu atâta drag, încât n-ai nicio secundă impresia că eşti musafir, ci că ai venit să petreci câteva zile la o familie de prieteni vechi. Fostă angajată a unei bănci, a venit iniţial la Gura Râului în casa socrilor, iar povestea agroturismului a pornit aproape în joacă. Acum familia ei are cinci camere pentru turişti în casa mare, dar şi în grajdul şi în şura transformate în spaţii cochete, cu camere cu băi proprii şi cu tot confortul.
„Nu-i lux, e o amestecătură între nou şi vechi“, spune Dana Brad, râzând cu tot sufletul, în timp ce pune pe masă cele mai bune prăjituri de casă „testate“ în ultimii ani. I-a plăcut să gătească de mică şi o face la fel cum îşi ţine şi casa: cu foarte mult suflet, atât de mult încât 90 la sută din cei care îi trec pragul devin, din turişti, prieteni. „În ziua în care am înmormântat-o pe soacra mea au venit nişte copii de la Craiova, că nu au unde să stea. M-au rugat foarte mult să-i primesc. Le-am dat cheia, au venit acasă şi apoi i-am servit cu mâncare de la pomană, dar am stat cu ei până la ora 5 dimineaţa şi am râs, le-am spus atunci că numai mama, soacra mea, i-a trimis. Au adus o grămadă de turişti în anul ăla. Aşa am început cu turismul“, povesteşte Dana Brad.
„DE LA SUFLET PLEACĂ TOT“
Acum, ştie clar că oamenii „vechi“ care îi trec pragul o fac tocmai pentru că, aşa cum i-a spus un director de bancă din Londra atât de fascinat de sejurul aici încât şi-a amânat plecarea din România, hoteluri cu „brand“ sunt în toată lumea, dar sufletul ei, nicăieri.
„De la suflet pleacă tot, cei mai mulţi simt treaba asta şi îmi spun. Nu tratez pe nimeni ca pe un client, îi consider pe toţi de-ai casei“, spune Dana Brad. Găteşte cu drag pentru oaspeţii ei mâncarea tradiţională ardelenească, cozonac şi prăjituri făcute în casă, totul din plin, niciodată cu porţia. Pe străini îi aşteaptă îmbrăcată româneşte, cu pâine şi sare, şi spune că oamenii iubesc cel mai mult liniştea, faptul că se aude doar ceasul de la biserica din sat.
Norica Gligorea şi soţul ei lucrează în turism de 34 de ani. Au început „cu munca de jos“, ca bucătari, apoi, Norica a făcut şcoala de cabanieri, pe urmă au obţinut brevet de turism şi au luat în administrare cel mai mare complex hotelier din Păltiniş. Aşa a început totul, iar în 2007, săturându-se să lucreze pentru alţii, şi-au deschis afacerea proprie cu fonduri europene. Astăzi, soţii Gligorea au una dintre cele mai cunoscute pensiuni din Gura Râului. Au făcut apoi încă un credit, au extins-o, iar acum au 20 de locuri de cazare şi o sală de conferinţe pentru 20 de persoane, dotată cu tot ce este necesar.
Le-au trecut pragul oaspeţi din Singapore, Brazilia, Italia, Germania, Israel, Mexic, Suedia, Noua Zeelandă sau Norvegia, dar şi foarte mulţi români. „În bucătărie, tot ce putem achiziţionăm de la producătorii locali: ouă, brânză, lapte, carne de viţel. Facem dulceţuri, siropuri, afinate, vişinate, vin, ţuică, punem murături pentru iarnă, zacuscă, adunăm plante pentru ceaiuri. Când îi cazăm, vedem ziua de naştere şi, dacă se nimereşte în sejur, le facem tort de mămăligă ornat cu frişcă. Dacă mâncarea e bună, e curăţenie şi gazda are bună dispoziţie tot timpul, omul uită de necazuri, de tot. Are bună dispoziţie şi te recomandă“, explică Norica.
Presa de ulei veche de peste 100 de ani
Dacă ajungeţi în Gura Râului, trebuie neapărat să ajungeţi la gospodăria lui Petrică Bârză (46 de ani). În curtea lui, veţi găsi o adevărată minunăţie: o presă de ulei autentică, fabricată în anul 1900 şi încă funcţională. Petrică Bârză a moştenit-o de la părinţi, de la care a învăţat şi meşteşugul, şi o foloseşte cu drag şi acum.
Mecansimul este „găzduit“ în două încăperi, în prima dintre ele fiind ustensilele care pregătesc materia primă – seminţe de dovleac, de floarea-soarelui, nucă, in, germeni de porumb. Seminţele trec prin maşina care separă coaja de sămânţă, sunt „călcate“, nu zdrobite, iar apoi trec pe o sită care vibrează continuu. Sub ea e o ladă unde se adună făina, iar la capăt o altă ladă unde se duc cojile. Apoi, se trece în cea de-a doua încăpere, făina se umezeşte cu puţină apă, în troacă de lemn, apoi se pune pe rând într-o tigaie uriaşă, la prăjit, şi apoi într-o presă, la stors.
„Făina umezită cu apă vine amestecată la un foc temperat aproximativ o jumătate de oră, după care vine dată la presă, doi oameni învârt un filet până se ridică presa sus în capăt, apoi se dă jos şi în cârpe de lână vine băgat materialul fierbinte, trebuie prăjit până când se evaporă toată apa. Apoi, vin băgate în cârpe de lână, alea sunt filtrele noastre, şi presat. Se presează timp de jumătate de oră pe turtă şi se scurge tot uleiul“, explică Petrică Bârză.
Manevrează maşinăria de la 12 ani şi i-au trecut pragul tot felul de oameni, în ultima perioadă, din păcate, din ce în ce mai puţini. Uleiul de dovleac, spun mulţi, este un excelent medicament, plus că are un gust deosebit, folosit la diferite preparate culinare. „Ne caută foarte mulţi turişti, cine vine trece să vadă şi presa, nu i-am taxat, vin şi foarte mulţi străini, sunt foarte impresionaţi mai ales de faptul că e funcţională şi în ziua de azi“, adaugă Petrică Bârză.
Biserica şi lacul, „mărcile“ satului
Dacă alegeţi să petreceţi câteva zile la Gura Râului scoateţi din buzunar, în medie, între 80 şi 100 de lei pentru o noapte de cazare într-o cameră dublă. Odată ce v-aţi găsit gazde, vă veţi plimba cu plăcere pe străduţele înguste, veţi descoperi, pe lângă pensiuni, case cochete îmbrăcate în iederă sau viţă-de-vie.
Trebuie neapărat să vizitaţi biserica Sfânta Cuvioasă Paraschiva, unul dintre cele mai vechi monumente istorice ale Mărginimii Sibiului. O inscripţie lapidară aflată în pridvorul bisericii pretinde că anul zidirii ei ar fi 1202. În arhitectura bisericii se remarcă trei etape distincte ca zidire, unite armonios prin stilul neo-bizantin în formă de navă. Naosul şi pronaosul au constituit biserica iniţială, iar altarul şi turnul au fost adăugate ulterior între anii 1728-1830. Monumentul este o construcţie solidă, de dimensiuni reduse (95 de metri pătraţi), din piatră şi cărămidă, cu un turn ţuguiat, acoperit cu ţiglă. Spre deosebire de alte construcţii de acest gen, acoperişul bisericii se sprijină integral pe cupolă.
O atracţie a bisericii o constituie cele trei fresce din exteriorul monumentului, pe peretele dinspre nord, zugrăvite în pătratul celor trei firide de dimensiuni medii, distribuite simetric, de la mijloc spre capetele clădirii. Cele trei fresce îi reprezintă pe Cuvioasa Paraschiva, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel şi pe Sfântul Ierarh Nicolae. Adevărata atracţie o constituie fresca din naos, conservată sub câteva straturi de var mai bine de 200 de ani. Zugravul anonim a realizat minunate tablouri ale sfinţilor în care se remarcă pe primul loc tricolorul românesc.
BARAJUL DE PE CIBIN
La ieşirea din comună, chiar unde se termină drumul asfaltat, vă puteţi opri la lacul de acumulare şi barajul de la Gura Râului. Lacul s-a format în urma construirii barajului, finalizat în anul 1980. Barajul are o înălţime de 74 de metri şi este situat la altitudinea de 550 de metri. În avalul barajului este amplasată o microhidrocentrală. Lacul are o suprafaţă de 68 de hectare, o lăţime cuprinsă între 70 şi 330 de metri şi o capacitate de 17,5 milioane de metri cubi. Este utilizat pentru alimentarea cu apă a oraşului Sibiu, pentru producerea de energie electrică şi nu în ultimul rând pentru regularizarea râului Cibin.
Pentru iubitorii unei vacanţe active, există posibilitatea organizării de drumeţii cu ghizi montani, de plimbări cu căruţa vara sau, iarna, cu sania trasă de cai. Se pot închiria biciclete, se poate face enduro sau off-road, turiştii având posibilitatea să închirieze maşini de teren. Se pot organiza la stâne cine tradiţionale, iar iubitorii sporturilor de iarnă se pot bucura aici de o pârtie de schi.
Vă mai recomandăm:
FOTO Peisajele splendide din jurul Răşinariului, descoperite pe bicicletă
Un traseu de mai bine de 20 de kilometri, greu pe anumite porţiuni dar incredibil de frumos, vă aşteaptă să-l descoperiţi cu bicicleta în cadrul celei mai frumoase campanii Adevărul, „125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă”.
FOTO Vacanţă la Albota, oaza de linişte din inima Făgăraşilor
La aproximativ 60 de kilometri de Sibiu, în inima naturii şi în decorul de poveste al munţilor Făgăraş, un complex turistic dezvoltat de un investitor german vă aşteaptă cu cele mai bune preparate din păstrav, pâine şi deserturi de casă, lacuri de pescuit şi peisaje care îţi taie respiraţia.
Drumeţie în munţii Făgăraş. De pe Valea Moaşei la Chica Fedeleşului, Chica Pietrelor şi Turnu Roşu
Un traseu montan de poveste, parcurs pe îndelete, în două zile, vă aşteaptă să-l descoperiţi în cadrul celei mai frumoase campanii „Adevărul“ „125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă“.
Vacanţă de poveste la Răşinari, în satul copilăriei lui Goga şi Cioran
La doar 10 kilometri de Sibiu, un sat românesc autentic, pitoresc şi plin de poveşti frumoase vă aşteaptă să-l descoperiţi în cadrul celei mai frumoase campanii Adevărul, „125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă”.
Drumeţie de poveste pe vârful Negoiu, muntele de pe care se vede Dunărea
Minunile ascunse ale Făgăraşilor curg de la cabana Negoiu pînă pe vârf de munte, într-un tablou de poveste care îţi umple sufletul şi îţi taie respiraţia. Haideţi cu noi într-o excursie minunată, în cadrul campaniei Adevărul „125 de locuri pentru care iubim România“.
Bicicliştii experimentaţi spun că traseul până pe vârful Măgura nu e unul uşor, dar merită din plin tot efortul. Priveliştea de pe vârf opreşte parcă timpul şi te lasă fără cuvinte.
Cu rucsacul în spate şi cu nelipsitul aparat de fotografiat Munţii Făgăraş vă aşteaptă cu peisaje de poveste, care încântă ochiul şi bucură sufletul. În campania „125 de locuri pentru care iubim România“, vă invităm la drum prin Făgăraş!
Se încarcă comentariile...
