Râmnicu Vâlcea: Marian Urluescu, luptător de karate, medaliat cu broz la Mondiale
0
Modest, cu foarte mult bun simţ dar şi extrem de cumpătat, Marian este un sportiv de performanţă dar şi un arbitru corect şi un instructor de excepţie.
Cititi pe aceaşi temă:
Cătălin Vlăduţ, antrenorul care educă sufletul copiilor
Andreea Elena Călin, karatista care vrea să se facă poliţistă în trupele speciale
George Matei , un ”artist” în luptele de kata
Cu o voce aşezată, fire cumpătată şi calmă, Marian Urluescu este un interlocutor plăcut. Antrenor, arbitru naţional de karateka dar şi luptător, posesor al centurii negre 2 DAN, tânărul pe care l-am întâlnit antrenând elevii clubului „Saishin”, în sala de sport de la Şcoala cu Ceas, a rupt câteva minute din timpul antrenamentelor şi am stat de vorbă. „De mic am fost pasionat de sport. Am făcut un an handbal, am făcut înot, judo şi fotbal. Karate am început să practic din anul 1994 la clubul „Saishin” al domnului Cătălin Vlăduţ, unde mă aflu şi în prezent”, povesteşte Marian. Cei care l-au „corupt” să facă acest sport, au fost trei vecini de bloc. „Erau ceva mai durdulii şi credeau că apucându-se de karate vor da kilogramele jos. Au venit la antrenamente vreo două săptămâni şi de atunci nu i-am mai văzut”, îşi aminteşte Marian.
Învins, pe muchie de cuţie, de un sportiv botswanian
La prima competiţie sportivă la care a participat, la Bucureşti, în anul 1997, Marian nu a câştigat nicio medalie. „Asta m-a ambiţionat şi mai tare, iar numai după un an am obţinut locul III, pe ţară, la stilul Shito-Ryu”, povesteşte tânărul sportiv. Cel mai bun rezultat din cariera sa de luptător, l-a obţinut în anul 2008, la Barcelona, unde a fost medaliat cu bronz. „A fost o competiţie dură în care am fost învins, la limită, în prelungiri, de un sportiv de culoare din Botswana”, spune karatistul.
Paralel cu viaţa sportivă, vâlceanul este şi arbitru naţional, unul foarte apreciat. „Sunt corect şi nu am greşit niciodată intenţionat. Fiind la multe competiţii arbitru principal, aveam ocazia să-i favorizez pe membrii clubului vâlcean din care fac parte, dar n-am făcut-o niciodată”, povesteşte Marian cu calmitate. Îl întreb dacă în viaţa de zi cu zi, dincolo de sălile de antrenamente sau de competiţii s-a întâmplat să fie atacat pe stradă, fără niciun motiv. „A fost o întâmplare de genul acesta cu câţiva ani în urmă. Eram în apropierea Pieţii din Cartierul Nord, din Râmnicu Vâlcea, când doi tineri m-au agresat fără niciun motiv. Unul a reuşit să dea bir cu fugii, dar celălalt «a fost al meu»”, rememorează Marian amintiri nu tocmai plăcute.
A scăzut numărul copiilor care fac karate
Dintre copiii antrenaţi de medaliatul mondial de la Barcelona, unii au reuşit şi ei să devină luptători de elită, Bianca Munteanu având centura neagră 1 DAN. „Karateka presupune foarte multă muncă. Fac şapte antrenamente pe săptămână, mai puţin duminica, dar compensez cu două care le fac în ziua de sâmbătă. A fost o perioadă, prin anii 1997-1998, când foarte mulţi tineri veneau în sălile de antrenament. Acum numărul lor este mai mic. El presupune să ai un control absolut asupra minţii, dar şi asupra pumnului, picioarelor. Karatistul este un sportiv cumpănit, în sală dar şi în afară”, a spus cu modestie, tânărul luptător, arbitru şi karatist.
Profil.
NĂSCUT. 8 octombrie 1980, la Râmnicu Vâlcea.
STUDII. Universitatea „Constantin Brâncoveanu”, Facultatea de Management şi Marketing în Afaceri Economice, Râmnicu Vâlcea şi Şcoala Naţională de Antrenori Bucureşti.
STAREA CIVILĂ. Necăsătorit
IDEALURI. Să fiu un sportiv bun şi ca antrenor să pregătesc cât mai mulţi copii.
Întrebări şi răspunsuri
Cum este să fi şi luptător şi arbitru?
M.U.
De ce renunţă mulţi dintre copii la practicarea sportului?
M.U. În primul rând, cei care vin să practice karateka cred că este floare la ureche. Se cred curajoşi, plini de avânt, se şi văd cu picioarele pe sus. Când văd însă că este foarte multă muncă, mulţi dintre ei renunţă.
Ce-mi place
Sunt încântat de tot ceea ce este frumos. Mă relaxez ascultând muzică, iar o altă pasiune a mea este legată de fotografie. Port în permanenţă cu mine un aparat foto digital pentru a imortaliza ceea ce este frumos.
Nu-mi place
Nu-i agreez pe oamenii care sunt cu nasul pe sus, cei infatuaţi sau cei făţarnici. Nu sunt de acord cu lăcomia semenilor.
Este o luptă extraordinară cu mine însumi. Când sunt în competiţii ca sportiv, nu mă gândesc la arbitraj. Atunci când sunt arbitru încerc să mă pun în pielea sportivului. Sunt un om foarte corectşi niciodată nu am greşit intenţionat.
Se încarcă comentariile...
