Ploieşti: Daniel Nicolae luptă pentru vieţile semenilor săi zi şi noapte

De aproape două decenii, medicul este directorul Serviciului de Ambulanţă Prahova şi este expert în managementul instituţiei.

Nu lucrează în trupele speciale şi nici nu este gardă de corp. Răspunde însă tot de vieţile unor oameni, ca medic al Serviciului de Ambulanţă Prahova.

În munca sa duce o luptă contracronometru pentru a acorda primul ajutor oamenilor aflaţi în suferinţă. Daniel Nicolae se numără printre cei 14 medici ai Serviciului de Ambulanţă Prahova care deservesc cei 830.000 de locuitori ai judeţului.  Practic, este medic de urgenţe pentru 60.000 de suflete.

Elev silitor
Daniel Nicolae îşi aminteşte cu nostalgie de perioada adolescenţei. Era un elev silitor care, în afară de orele de şcoală şi de studiu, acasă, avea timp să bată şi mingea printre blocurile cartierul Nord al Ploieştiului. 

“Suntem trei băieţi şi o fată, în familia noastră. Mama era casnică şi tata şofer. Ei au făcut totul pentru apoi, ca să nu ne lipsească nimic. Am vrut să le demonstrăm că putem ajunge cineva în viaţă şi astfel ne-am pus cu burta pe carte”, povesteşte medicul Daniel Nicolae.

A intrat din prima la Medicină
S-a hotărât să urmeze Facultatea de Medicină din Bucureşti, pe vremea când la concurenţa la examenul de admitere era de 13 candidaţi pe un loc.

“Am intrat fără probleme şi astfel, mi-am văzut visul împlinit. A fost bucurie mare în familia mea. Şi sora mea a urmat tot Medicina”, spune cu mândrie managerul Serviciului de Ambulanţă Prahova.

S-a întreţinut singur în facultate, lucrând ca asistent medical la Institutul de Boli Cardiovasculare – Fundeni. “Profesorul doctor universitar Ioan Pop de Popa, un om extraordinar, un adevărat mentor, m-a ajutat mult şi datorită lui m-am angajat ca asistent medical”, spune Daniel Nicolae. 

S-a contaminat rapid cu microbul urgenţei. “Am văzut ce înseamnă să acţionezi în câteva clipe pentru salva viaţa unor oameni. Am înţeles că cine lucrează în urgenţe  se află de fapt la frontiera dintre viaţă şi moarte”, consideră cadrul medical. Nu i-a fost uşor să vadă suferinţă în jurul său, însă experienţa acumulată odată cu trecerea timpul l-a întărit.

Fidel Ambulanţei
După absolvirea facultăţii, medicul Daniel Nicolae s-a întors să lucreze în Ploieşti. Este angajatul Serviciului de Ambulanţă Prahova din 1982.

“Pe atunci se făceau consultaţii la domiciliu şi asta am făcut până în 1996. Ambulanţele nu erau dotate cu aparatură medicală. Aveam doar o trusă individuală, în care aveam un tensiometru şi un stetoscop”, spune directorul instituţiei medicale.

“La accidente pansam câteva răni şi făceam imobilizări provizorii cu nişte atele metalice, după care pleacam cu persoana spre spital. Nu aveai posibilitatea de monitorizare a funcţiilor organismului”, mai spune medicul.

Ambulanţa a evoluat
Nicolae a fost numit director la Ambulanţa Prahova din 1992, de pe timpul când instituţia pe care o conduce era o secţie a Spitalului Judeţean de Urgenţe. Din 1995, instituţia a devenit unitatea cu personalitate juridică  şi a preluat tot judeţul.

“Dacă înainte de 1995 activitatea era, cu preponderenţă, de transport a bolnavilor, după acel an a devenit unitate medicală de urgenţă şi aveam posibilitatea să le oferim îngrijire medicală de calitate”, susţine managerul Serviciului de Ambulanţă Prahova.

Acesta consideră că toţi cei peste 300 de angajaţi ai instituţiei pe care o conduce, medici, asitenţi medicali, ambulanţieri şi personal auxiliar, reprezintă o mare familie. “Din 2008 am avut un sprijin deosebit din partea Ministerului Sănătăţii. Am primit 45 de ambulanţe noi, iar 12 din cele vechi au fost recondiţionate. Acum putem asigura intervenţii de calitate”, spune Daniel Nicolae.

Întrebări şi răspunsuri

Cu ce probleme se confruntă astăzi Serviciul de Ambulanţă Prahova?
D.N: În primul rând este vorba de un deficit de medici. Avem doar 14 medici pentru tot judeţul, când ar trebuit de fapt să avem peste 50. Nimeni nu se mai arată interesat să dea concurs pentru a se angaja la Serviciul de Ambulanţă. Anul trecut nu a avenit nimeni, iar acum doi ani, din cele peste 10 posturi scoase la concurs, s-a prezentat o singură persoană, care însă nu a trecut examenul. Toţi fug de meseria asta pentru că implică multă responsabilitate, nopţi nedormite şi un salariu destul de mic.

Ce eveniment v-a impresionat cel mai mult de când sunteţi medic la Ambulanţă?
D.N: Explozia din 1996 de la Rafinăria Teleajen este unul dintre ele. Am văzut multă suferinţă. Am fost copleşit de durere şi în urma unui accident care a avut loc acum doi trei ani, pe DN1. O familie întreagă, mamă, tată şi un copil de numai doi ani, au pierit într-un accident înfiorător. Trupurile le-au fost pur şi simplu sfârtecate. Imaginea loc mă urmăreşte şi astăzi.

Ce-i place
“Imi place literatura şi citesc ori de câte ori am puţin timp liber la dispoziţie. Îmi plac poeziile lui Coşbuc. Tot cfând am timp liber mă reped cu familia la munte. Dar asta se întâmplă mai mult în perioada concediilor, în rest zi şi noapte mă dedic muncii mele”

Ce nu-i place
“Nu-mi place oamenii care vor să pară ceea ce nu sunt. Mă refer la oameni incapabili care vor să-i înveţe meserie pe unii care sunt mult mai bine pregătiţi. Urăsc minciuna şi ipocrizia”

Profil
Născut
24 mai 1954, Ploieşti

Ultima şcoală absolvită
Universitatea de Medicină şi Farmacie Bucureşti

Profesie
Medic

Familie
Este căsătorit, are doi copii