Misterul bisericii Corbii de Piatră, lăcaşul de cult cu două altare, unul ortodox şi unul catolic. În apropiere, Neagoe Basarab îşi făcuse „tribunal“
0
Biserica rupestră Corbii de Piatră (judeţul Argeş) adăposteşte pe jilavii săi pereţi de calcar cea mai veche pictură din Ţara Românească. Lăcaşul de cult, amenajat într-o veche grotă a dacilor, iese în evidenţă prin două altare, unul ortodox şi unul catolic, dar şi printr-o trapeză dăltuită în piatră care, pe vremuri, slujea voievodului Neagoe Basarab drept divan pentru judecări publice.
Pe Râul Doamnei, în sus, la aproximativ 33 de km de Curtea de Argeş, într-un vechi sat de oieri al comunei Corbi, Jgheaburi, se găseşte una dintre cele trei bătrâne mânăstiri rupestre ale Argeşului. Aşezământul, dăltuit într-un petrete masiv de gresie galbenă, fost adăpost al sihaştrilor, transformat mai târziu de daci în loc de rugăciuni şi sacrificii şi devenit, ulterior, biserică, este considerat drept o vatră ascetică românească.
“Sus, pe podişul numit de localnici Plaiul de Mijloc s-au găsit urmele unei dave, o aşezare ce poate fi Geridava - legendara cetate antică” explică directorul direcţiei de cultură Argeş Cristian Cocea care crede că grota a fost folosită de sacerdoţii daci.
Monument istoric de importanţă naţională
Schitul întemeiat aici are o poveste veche, mai cunoscută fiind cea de după reînfiinţarea, în 1512, de o monarhie de pe vremea domnitorului Neagoe Basarab (1512-1521). “De-a lungul timpului, biserica de la Corbi a fost, pe rând, schit de călugări şi de maici, care şi-au găsit adăpostul numit "La Chilii", pe versantul opus al Văii Doamnei, unde şi-au săpat grote. Schitul rupestru Sf. Apostoli-Jgheaburi este monument istoric de importanţă naţională, datat în sec. XIV-XV. Tradiţia orală atribuie ctitorirea schitului unei monarhii, Magdalina, soţia lui Hamza, care îl închină mănăstirii Argeş, ”explică, directorul Direcţiei de Cultură Argeş, Cristian Cocea.
Un altar ortodox şi unul catolic
Bisericuţa încastrată în rocă, înrudită tipologic cu lăcaşurile rupestre din Capadocia, are două altare pe un singur naos. “Există un altar ortodox şi unul catolic, ceea ce ne aduce aminte de urmaşii lui Basarab I, care, însoţindu-se cu doamne de religie catolică, au avut de ales între Roma şi Constantinopol”, explică, pentru Adevărul, Cristian Cocea.
De-a lungul bisericuţei, săpată tot în stâncă, se află trapeza mânăstirii, un spaţiu amenajat ca un fel de tribunal în aer liber, despre care tradiţia locului spune că i-ar fi slujit voievodului Neagoe Basarab drept divan pentru judecarea multelor pricini ale supuşilor săi, cu prilejul hramului bisericii - Adormirea Maicii Domnului. “Potrivit mărturiilor, locul era folosit de Neagoe Basarab pentru a face judecată publică în cauzele care erau de competenţa sa, iar cei ce asistau la judecată, formau un semicerc pe dealul ce coboară de la mănăstire spre drumul de acces”, spune Cristian Cocea.
Cea mai veche pictură din Ţara Românească
Dincolo de frumuseţea sălbatică a micului lăcaş săpat în rocă, de particularităţile interiorului şi pitorescul exteriorului, te izbesc rămăşiţele zugrăvelii care a împodobit timp de secole pereţii invadaţi acum de infiltraţii şi mucegaiuri. Despre picturile rupestre de la Corbii de Piatră, specialiştii afirmă că sunt executate în cea mai pură tradiţie bizantină, realizarea lor fiind plasată în secolul al XIV-lea sau chiar mai devreme.
“Schitul are, într-adevăr, cea mai veche pictură din Ţara Românească (început de secol XIV). Frescele din biserică sunt originale, iar unii istorici ai artei consideră că ele au servit drept model pentru cele de la Biserica Domnească din Curtea de Argeş, realizate cu un secol mai târziu. Pictura abia se mai vede însă. Fresca este, din păcate, deteriorată în cea mai mare masură, din cauza unor microorganisme şi nu s-a găsit pâna acum o soluţie de conservare şi refacere” mai spune conducerea Direcţiei pentru Cultură Argeş.
La această oră, cea mai mare parte a lucrării, aproape 80%, este degradată iremediabil. Procesul distructiv prin care microorganismele se dezvoltă pe suprafaţa sau în profunzimea pereţilor poartă numele de biodeteriorare şi este întâlnit în cazul multor monumente istorice. Numai că, potrivit unui studiu reallizat aici, la Corbii de Piatră, particularităţile substratului, umiditatea depunerilor – în principal, de natură organică - temperatura şi alţi factori creează un context foarte prielnic unei degradări mai rapide decât în cazul altor monumente.
“Directia pentru Cultură Argeş a solicitat, în mai multe rânduri, finanţări prin Planul Naţional de Restaurare. Din păcate, Institutul Naţional al Patrimoniului a avut alte priorităţi. Autoritaţile locale n-au bani, nici nu scriu proiecte pentru fonduri europene”, mai spune directorul Direcţiei de Cultură Argeş, Cristian Cocea.
De amintit că în timpul slujbei de Înviere din 1882, peretele vestic al naosului s-a dărâmat. Nimeni n-a fost însă rănit. Pentru reconstruirea zidului, enoriaşii au adus de la Albeştii de Argeş câţiva meşteri în dăltuirea pietrei, italieni de origine. Aceştia au făurit din stanca surpată cărămizi uriaşe, cu care au refăcut peretele prăbuşit.
Se încarcă comentariile...
