Acasă la „Ibrahim“, românul suspectat că ar fi membru ISIS: „Dacă băiatul meu era terorist, s-ar fi aruncat în aer, n-ar fi stat într-o casă prăpădită, fără apă şi curent“
0A făcut vâlvă în ultimele zile cazul lui Ionuţ Cătălin Bălan (39 de ani), zis „Ibrahim“, bărbatul suspectat de terorism după ce s-ar fi radicalizat în Franţa şi ar fi aderat la gruparea teroristă Statul Islamic. „Adevărul“ a fost în satul unde stătea „Ibrahim” şi a stat de vorbă cu mama acestuia şi cu mai mulţi cunoscuţi. Iar experienţa a fost una demnă de un film.
Ca să ajungi în satul argeşean Costeşti-Vâlsan, aflat la 55 de kilometri de Piteşti, mergi bună parte din drum printr-un peisaj idilic, cu case puţine şi multă, multă verdeaţă. Un drum ce nu te duce nicio clipă cu gândul la Statul Islamic, terorişti sau atentate.
Satul Costeşti-Vâlsan, aflat în comuna Muşăteşti, pare un fel de punct terminus al lumii, flancat de două dealuri pitice pe post de cerberi. De cum intri în sat, trebuie să spui adio asfaltului. Toate drumurile din Costeşti-Vâlsan au doar pietriş rarefiat pe jos. De cum pui piciorul jos din maşină, ai senzaţia că ai ajuns în Arizona: praf, aer uscat, căldură nesfârşită. Peisajul te duce cu gândul la un film al fraţilor Coen, iar când din spatele unui nor de praf se vede silueta unei maşini second-hand, parcă te aştepţi ca din ea să coboare Javier Bardem cel malefic din „No Country for Old Men”.
S-a făcut mai bine de un kilometru de când am intrat în sat şi pe la porţile caselor nu văd nici ţipenie de om. La cât de prost e pietrişul pe jos, dacă ai curajul să te aventurezi să schimbi în viteza a treia ai toate şansele să dai mai apoi o tură şi pe la vreun service.
În sfârşit, după mai bine de zece minute, întâlnesc primii oameni. Două femei stau de vorbă în faţa unui magazin. Cele două au chef de vorbă pe tema subiectului „Ibrahim”, consăteanul lor care a ajuns să fie cunoscut de o ţară întreagă.
Maria Luiza Alexandrescu are 70 de ani şi este proprietara magazinului. „Săptămâna trecută l-am văzut ultima oară pe «Ibrahim». Venise la magazin să ia ţigări. Îl văzusem doar de vreo-două trei ori în ultimii ani. Ştiam că de vreo patru-cinci ani se convertise la islamism. De cum a intrat în magazin a început să îmi explice cum e cu Coranul. Şi, ca să mă cunoaşteţi mai bine, vreau să vă spun că eu sunt genul de om care crede în Dumnezeu, dar în acelaşi timp crede că Biblia a fost scrisă de un om. Revenind la «Ibrahim», nici nu a intrat bine în magazin, că a început să facă propagandă pro-islam. Zicea că Coranul e singura carte religioasă tradusă corect în română”, spune Maria Alexandrescu. Face o pauză, zâmbeşte uşor cu un aer conspirativ, după care continuă: „«Ibrahim» trăia într-o mare mizerie, dar avea un laptop superperformant. E cam ciudată treaba asta... Legat de ce i s-a întâmplat, eu sunt sigură că a fost luat în vizor după ce a intrat în ţară la revenirea din Franţa în 2015”.
Tot doamna Alexandrescu vine şi cu nişte explicaţii personale legate de faptul că „Ibrahim” a aderat la Statul Islamic: „Eu cred că ăştia pe care îi racolează teroriştii pentru grupările lor sunt oameni slabi, oameni săraci cu duhul şi care pot fi manipulaţi. Mă bucur că unii terorişti se autodetonează, măcar aşa mai scapă lumea de ei. Cum poţi să crezi că dacă omori mai mulţi oameni non-islamişti Allah îţi dă 33 de fecioare în Rai? Numai un om plecat cu mintea poate să gândească una ca asta”.
„Avea o barbă cam lăţoasă ca arabii, dar era politicos”
În discuţie intervine şi Mariana Nica, vecina Mariei Alexandrescu. „«Ibrahim» era un băiat politicos, aici chiar nu am ce zice. Avea o barbă cam mare şi lăţoasă, aşa cum e la arabi, însă era politicos. Dar am văzut eu şi oameni care îţi zâmbesc în faţă şi apoi îţi sparg capul. Acum câţiva ani, băiatu’ ăsta a furat nişte lucruri din casa de vizavi de magazin, dar prostia lui a fost că a încercat să le vândă în sat şi aşa s-a aflat de furt. A returnat în cele din urmă bunurile proprietarilor, iar acestora li s-a făcut milă de el şi nu i-au mai făcut plângere la poliţie”, precizează Maria Nica.
De la doamna Alexandrescu aflu şi că băiatul lui „Ibrahim”, în vârstă de patru ani şi jumătate, a fost botezat în religia islamică în Franţa. „Noi îi zicem Cadâr, pe băieţel îl cheamă Abracadel sau ceva de genul ăsta. E un nume complicat din ăla arăbesc. Am auzit că cei de la Protecţia Copilului se interesează de copil, după ce l-au arestat pe taică-su. E păcat că l-a lăsat mă-sa, care e plecată demult peste hotare. Tac-su în schimb se ocupa mult de copil”.
În scurt timp, aflu detalii şi în ceea ce o priveşte pe mama lui „Ibrahim”: „E poreclită Elodia, toată lumea în sat o ştie de Elodia, dar pe ea o cheamă Maria. Mă-sa e pocăită, a vrut să facă în sat casă de rugăciuni”.
„Avea mare grijă de copil, îi ducea sacoşe cu mâncare”
Cer indicaţii de la cele doamne ca să ajung la casa unde stă mama lui „Ibrahim” cu copilul acestuia. Şi, deşi par extrem de informate, nu îmi pot spune cu exactitate pe unde se află casa. Însă îmi dau un indiciu: „Mergeţi la domnu’ Rogozea, el vă poate da mai multe detalii. Ibrahim a lucrat la firma de construcţii a lui fi-su”.
Mai merg câteva sute de metri, ajung pe un drum lăturalnic la fel de neasfaltat ca şi strada principală şi găsesc repede casa familiei Rogozea. M-a ajutat şi indiciul dat de Maria Alexandrescu: are gard portocaliu. De la bun început, Constantin Rogozea, care are şi un mic magazin în curte, are numai cuvinte de laudă faţă de cel care a lucrat la firma de construcţii a unuia dintre băieţii săi. „Ibrahim era băiat respectuos, nu făcea probleme la nimeni. Ne-a zis o dată că religia lui e cea mai bună, în rest nu ţin minte să fi făcut vreodată propagandă pro-islamică. Era musulman, dar se îmbrăca normal, ca noi, ortodocşii. Muncea mult şi cu seriozitate, de dimineaţa până seara. Ţinea extrem de mult la băiatul lui, n-am văzut aşa ceva. Seara, când pleca de la muncă, se ducea mereu cu sacoşe pline cu mâncare la copil. De la mine de la magazin cumpăra numai carne de pui şi nu se atingea de carnea de porc. L-am văzut de câteva ori pe Ibrahim vorbind la telefon în limbi străine”.
Nu stăm foarte mult de vorbă şi asta pentru că de abia aştept să ajung să îi cunosc pe mama lui „Ibrahim” şi pe băieţelul acestuia
Camera-dormitor-sufragerie-bucătărie
Deşi indicaţiile date de domnul Rogozea au fost mai bune ca ale unui GPS, găsirea mamei lui „Ibrahim” nu este chiar floare la ureche. La prima locaţie indicată, o casă bătrânească din capătul unui drum strâmt, e lacătul pus pe uşă, iar în faţa uşii a fost aşezată o masă din lemn. Am aflat că „Elodia” mai stătea aici ocazional.
Găsesc cu greu un loc unde să întorc maşina, mai merg încă vreo patru kilometri şi greşesc adresa. Mi s-a spus că am mari şanse să o găsesc pe „Elodia” într-o casă din capul unui deal, lângă un pod. Un vecin mă îndrumă însă amabil: „Mai mergeţi vreo două sute de metri, opriţi maşina înainte de pod, iar pe stânga e poteca ce duce la casa unde stă mama lui Ibrahim”.
Şi chiar înainte să trec podul văd pe partea stângă o femeie cu batic, un băieţel vesel la bustul gol şi un bărbat tot la bustul gol. Femeia cu batic este chiar „Elodia”, mama lui „Ibrahim”, Maria Buşcu.
Băieţelul are o candoare şi un zâmbet ce te cuceresc din prima. E voios şi, pentru cei patru ani şi jumătate ai săi, are un vocabular dezvoltat. Bunica îmi dezvăluie repede şi numele: Abdelkader Ionuţ. „Abdelkader înseamnă în arabă Abel şi Cain. Totul se leagă de Biblie, şi numele nepoţelului”.
Maria Buşcu s-a oprit în capătul unei mici poteci ce urcă prin iarba deasă şi printre copaci. La prima vedere, parcă ar fi un drum ce duce către căsuţa din poveşti. Însă nu e aşa. Drumul duce spre două case desprinse doar dintr-o poveste tristă. Două case dărăpanate. Prima casă, ce deja a rămas fără jumătate din tencuială, găzduieşte o cameră ce e loc de joacă, dormitor, sufragerie şi bucătărie. Abdelkader îmi arată mândru jucăriile împrăştiate pe jos. Dormitorul-sufragerie-bucătărie. E un spaţiu cu haine şi jucării împrăştiate, cu un dulap în care farfuriile şi castroanele convieţuiesc liniştite cu o sticlă de ulei aproape goală, cu caserole şi câteva pâini care scot capul dintr-o sacoşă albastră.
„Convertirea la islamism l-a schimbat în bine pe băiatul meu”
Îi cer Mariei Buşcu detalii legate de arestarea fiului său şi de acuzaţiile ce i se aduc. „Dacă el era terorist, îl arestau poliţiştii de când era în Franţa. El nu a făcut rău la nimeni. Atunci când au venit oamenii ăia să îl aresteze m-am pus în genunchi şi m-am rugat. Dacă băiatul meu era terorist, s-ar fi aruncat de mult în aer sau ar fi pus o bombă şi nu ar mai fi stat în casele astea prăpădite fără apă şi curent şi nu ar mai fi lucrat de la patru dimineaţa până la şapte seara”.
Maria Buşcu îmi arată şi casa din spate, pe care „Ibrahim” începuse să o renoveze cu mai multe săptămâni înainte să fie arestat. Pereţii au fost în mare parte refăcuţi, ca şi tavanul. „Vrea să ne fie bine mie şi lui ăsta mic, să avem şi noi o casă normală”, îmi spune cu ochii în lacrimi. Abdelkader surâde şi ia lopata lăsată de tatăl său în mijlocul unei camere neterminate, unde stau o grămăjoară de nisip şi zeci de cărămizi. Abdelkader ridică mândru puţin nisip cu lopata mai mare decât el: „Uite, muncesc şi eu ca tati”.
Maria Buşcu adaugă: „Convertirea la islamism l-a schimbat în bine pe băiatul meu. A trecut la islamism în 2013, când eram şi eu cu el în Franţa, la Toulouse, acolo unde stăteam. Înainte să se convertească bea şi se droga. Apoi s-a hotărât să facă o schimbare totală, a renunţat la băutură şi la toate viciile”. Are numai cuvinte de laudă faţă de Franţa: „Acolo au grijă de tine, acolo protecţia socială e mare, un copil are o alocaţie de cel puţin 200 de euro pe lună. Mie la Toulouse mi-au dat o locuinţă pe 10 ani. O am şi acum, stă cineva în ea”.
„Avea două covoraşe cu Mecca şi un tablou cu rugăciuni în arabă”
O întreb pe „Elodia” şi ce obiecte de cult musulman avea băiatul său în cameră. „Avea două covoraşe de rugăciune cu moscheea aia... Mecca. Mai avea un tablou cu rugăciuni în arabă, Coranul şi două cămăşi musulmane pe care le purta numai în casă. Nu a ieşit niciodată din casă îmbrăcat în musulman”, se confesează Maria Buşcu.
Când îşi aduce aminte de arestarea lui „Ibrahim” se revoltă: „Poate dacă era proxenet sau homosexual nu îl închideau. L-au închis pentru că citeşte din Coran. Mă rog la Dumnezeu să le lumineze minţile la şefii care l-au arestat”.
Reamintim că Ionuţ Cătălin Bălan (39 de ani, FOTO SUS), un bărbat din Argeş convertit la Islam şi radicalizat într-o închisoare din Franţa, a ajuns joi după gratii pentru că ar fi plănuit atentate teroriste în România. Bălan fusese condamnat în Franţa pentru furt şi a petrecut o bună perioadă de timp în puşcărie, unde ar fi intrat în contact cu unii membri ai grupării jihadiste care a organizat atentatele de la Paris, din noiembrie 2015. Convertit la Islam, bărbatul şi-a luat numele de „Ibrahim”.
CITIŢI ŞI:
Cum voia teroristul „Ibrahim” din Muşăteşti să comită atentate pentru ISIS
Se încarcă comentariile...
