Piteşti: Dan Isăilă pictează despre pictură

Dan Isăilă este un artist de punte între „dinozaurii" trecutului şi „avangardişii însetaţi de şoc fără substanţă". Cel puţin el aşa se autodefineşte. Este un pictor tânăr, care promite foarte mult, un pictor care vrea să păstreze reperele sănătoase ale artei.

Este convins şi chiar a demonstrat că se poate trăi din artă fără să te compormiţi, ca artist, prin lucrări comerciale. Cât despre începuturile sale artistice, Dan Isăilă spune simplu: probabil, de când m-am născut, însă îşi exprimă clar aprecierea pentru profesorul său de la Şcoala Populară de Arte, Vasile Rizeanu. "Ceea ce am învăţat la Şcoala Populară de Arte a fost mai important decât ceea ce am învăţat în facultate", spune artistul. De fapt, prima expoziţie şi primul premiu întâi le-a avut la o competiţie naţională a Şcolilor Populare de Arte, în anul 1990.  De atunci a avut mai multe expoziţii în Piteşti şi Bucureşti.

Reevaluarea epocii Renascentiste

Artistul piteştean se raportează la mulţi maeştrii ai cartei plastice, dar, mai ales, se repartoază la perioada renascentistă, creaţia lui este ca o reevaluare a acelei epoci artistice. Teme abordate: nudul, pictura religioasă, dar doar ca motiv. „Picturile mele religioase arată ca un decupaj dintr-o scenă de acest gen. Ceea ce fac eu în pictură este ca un laborator de istoria artei. Pictez despre pictură.", spune Dan. Dintre contemporani îl admiră pe Vasile Grigore, acum trecut în altă lume.

Şi-ar fi dorit să fie răboinic medieval

Dacă nu era pictor, Dan ar fi vrut să fie războinic medieval sau mare compozitor. „Lupta este unul dintre cele mai fireşti lucruri. Lupta era, în perioada medievală, ca un sport suprem, o dovadă de bărbăţie. Pe marii compozitori îi admir pentru că nu le poate descifra vraja.", spune artistul. Revenind la ceea ce este acum, Dan Isăilă, artistul poate fi definit ca un artist plasat între două lumi, un artist care selectează din pictura „dinozaurilor" şi din cea a tinerilor avangardişti exact ceea ce se „mulează" perfect pe concepţia lui artistică, fără a face compromisuri. Pentru că a considerat că-l va întregi ca artist, a încercat toate genurile de pictură, monumentală, de şevalet, bisericească. A practicat şi alte genuri de creaţie vizuală: grafica publicitară, arta digitală, pictura murală, design de interior şi chiar sculptură. „Majoritatea tinerilor contemporani creează o artă fără conţinut şi nici nu vor să încerce şi alte genuri de pictură. Diversele tehnici de pictură sunt aplicaţii ale aceleiaşi baze, forme de manifestare ale aceluiaşi miez artistic. În plus, din combinarea mai multor stiluri de pictură poţi oricând descoperi modalităţi noi de abordare, pot face lucrări unice, trainice.", spune pictorul.

A distrus mai multe lucrări decât a păstrat

„De multe ori, am distrus lucrări pe care deja le terminasem pentru că nu eram muţumit de ele.", Pot spune că mai multe am distrus decât am păstrat. Mi-am dat seama că, la momentul respectiv, anumite lucrări erau doar exerciţii şi le-am aruncat", spune pictorul care nu a arătat niciun pic de milă acestor încercări nereuşite. Dan Isăilă dă libertate picturilor sale, le permite, ca unor „entităţi vii şi inteligente" să se realizeze şi singure, desigur, la modul metaforic. „Trebuie să fii sensibil la ceea ce se întâmplă în pictură în vreme ce o realizezi. Eu am doar câţiva parametri, nişte senzaţii ale unor culori, eventual schiţe, la începutul unei lucrări. Uneori trebuie să fiu atent şi la cum se pictează singură lucrarea. Eu trebuie doar să o ajut.

Profil

Locul şi data naşterii: Piteşti, 15 decembrie 1980

Experienţă: de zece ani pitează profesionist

Studii: Facultatea de Teologie, secţia de pictură bisericească, la Universitatea din Bucureşti. Şcoala Populară de Arte din Piteşti, secţia Pictură, cu profesorul vasile Rizeanu.

Stare civilă: căsătorit

Ce-i place:

Este pasionat de Istoria artei pe care o şi studiază. Istoria Artei şi a face artă în sine ar trebui să meargă mână în mână.  Îi plac chefurile, prietenii şi femeile.

Ce nu-i place:

 Nu-i plac românismele. „Aici nu se mai întâmplă nimic din punct de vedere artistic. Nu se întâmplă niciun demers care să aibă vreo continuitate".

Două întrebări:

Cum arată România, din punct de vedere artistic?

„România este un strigoi din acest punct de vedere. Se vorbeşte numai despre nişte „dinozauri", artişti ai trecutului. România artistică trăieşte în trecut, din nefericire."

De când pictezi?

De când mă ştiu. Nu pot plasa în timp când anume am început să fac artă plastică. Probabil că aşa m-am născut", spune Dan Isăilă.