Piteşti: Gabriela Zăvălaş Anghel colecţionează inimi de piatră

Poeta, membră a Fundatiei “Liviu Rebreanu” Piteşti şi a Uniunii Ziariştilor Profesionişti, se consideră onirică şi şi-a publicat o parte din vise. Gabriela Zăvălaş Anghel are o pasiune neobişnuită:  colecţionează… pietre. Ne orice fel de pietre, ci pietre-inimă.

 Gabriela Zăvălaş Anghel se consideră o persoană simplă, care doar cochetează cu scrisul. Scrie versuri dar şi proză… despre orice, de la natură până la propriile vise, politicieni corupţi sau infidelitate în cupluri.

,,Pasiunea pentru scris o am de când eram jună. Purtam corespondenţă cu prietenele mele iar ele  au fost primele care s-au arătat încântate de ceea ce puneam pe hârtie.  Nu acelaşi lucru pot spune  despre  profesorul meu de limba română de la  Liceul Al. Odobescu, care din pricina faptului că eram o fire foarte voluntară, logodită cu un fiu de director proletar,  a considerat că e mai potrivit să-mi facă probleme. Am reuşit să public destul de târziu în 1995, şi de atunci tot scriu. ”, povesteşte poeta.

Gabriela Zăvălaş Anghel a locuit în Piteşti 10 ani şi este legată puternic de acest oraş.
A publicat în Argeşul Liber, Săgetătorul , revista Amurg Sentimental , revista JAR Piteşti, revista Fapte Reale, Curierul Artelor,  Societatea Literară Piteşti  dar şi în  mai multe ziare şi reviste centrale.

Cărtile  sale, “Flacara violet-albastră”,  “Efectul razelor de lună asupra galoşilor de gumă”, “Sunt obscură dar mă tratez” , “De ce iubim barbaţii”,ultima, o replică în versuri la „De ce iubim femeile” a lui Mircea Cărtărescu, au primit  atât recenzii negative cât şi pozitive.

 ,,Cine sunt eu să scriu o replică la lucrarea lui Cărtărescu, mi s-a spus pe de o parte, dar şi că volumul meu ,,De ce iubim bărbatii”, are farmecul lui. Am fost şi sunt  contestată şi apreciată în acelşi timp. Eu continui să scriu!”, spune autoarea care are la activ şi cinci antologii colective.
Gabriela Zăvălaş Anghel mărturiseşte că versurile sale penduleză între intre cinic şi tragic, între raţiune şi intuiţie:  „Sunt veterană-n conflictul cu viaţa/ Spre veşnic canon, îndrumatu-m-a aţa/ Cutremur, vulcan, potop şi arşiţă/ Sub sternu-mi plăpînd e o luptă pestriţă.../ Mi-e frică de semeni, viitor şi de moarte/ Dezgustată-s de mine, istorii ingrate”.

Volume on-line

 O mare parte din versurile şi proza Gabrielei Zăvălaş Anghel n-a văzut şi nici nu va vedea lumina tiparului. 

”Prefer volumele on- line  pentru simplul fapt că aşa e mai ieftin. În ziua de azi nu se mai cumpără versuri, nu se mai cumpără proză.  Cartea a devenit un obiect de lux . Omul  preferă să investească în obiecte vestimentare mai degrabă. În plus, cartea a fost devansată de tehnică. “, explică autoarea care lucreză  la volumul  satiri , on-line, “Promiţoiu” ce va putea fi citit pe site-ul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.

 Colecţie de …inimi

Gabriela Zăvălaş Anghel se consideră o persoană excesiv de pasională şi foarte consecventă în relaţii. Colecţionează inimi! Nu inimi frânte ci inimi de piatră.

,, Pietrele cu forme forme spontanee mă fascinează. Şi, dintre toate, inimile de piatră îmi sunt cele mai dragi.  Pe malul Vâlsanului găseşti sute de astfel de forme lăsate de Creator cu un scop anume. Nimic nu este întîmplător pe lumea asta.”, spune poeta care a înstrăinat  o parte din colecţia sa. ,, Îmi place să ofer aceste minuni ale naturii.  O astfel de inimă de piatră, stilizată perfect, am dăruit-o poetei Ioana Nicolae căreia  cu greu i-a venit a crede că este o formă creată de natură, putînd să jure că pe undeva e mâna omului.”, povesteşte poeta.

 Ce-i place
 Îmi place natura, îmi place verdele marin, intensitatea mării, îmi plac racii şi scoicile. Iubesc lectura şi vestimentaţia trendy, la preţuri accesibile.

 Ce nu-i place
 Îmi displac violenţa, militarismul agresiv şi faptul că românii nu tratează cu condescendenţă natura.

 Întrebări şi răspunsuri
 Cei care vă cunosc ştiu că vă place să dăruiţi. Cine sunt beneficiarii gesturilor dvs?
  Am donat  cărţi   comunităţii de români din Valea Timocului, şi chiar dacă am făcut întindere de muşchi cărând sacoşele, a meritat.  Astfel de gesturi îmi dau , în primul rând mie, o stare de bine.
O parte din  ţinutele dumneavoastră au ajuns piese de muzeu. De ce?
Pentru înfiinţarea unei secţii de Antropologie urbană am dăruit aproape 300 de obiecte vechi de meanaj Muzeului Mina Minovici din Bucureşti şi alte câteva obiete de acest gen Muzeului Judeţean a Argeş. Totodată am donat muzeului piteştean toalete de ocazie din anii 60-80 în speranţa că,peste ani, vor ajunge exponate.

 PROFIL
Nascută: 25 iunie 1947 , comuna Lipovu , Dolj

Activitate:   functionar administraţie

Familie: văduvă, trei copii

Membră a Fundatiei “Liviu Rebreanu” Piteşti şi a Uniunii Ziariştilor Profesionişti

Carţi publicate:  “Flacara violet-albastră”- Editura Carminis Pitesti , “De ce iubim bărbaţii” Editura Amurg Sentimental Bucureşti , “Efectul razelor de lună asupra galoşilor de gumă”- Editura Amurg Sentimental Bucureşti  , “Sunt obscură dar mă tratez”- Editura Amurg Sentimental Bucureşti.

Volume colective:
“Cenaclul Liviu Rebreanu la 55 de ani” , “Zig –zag umoristic” , “Iubirea prin cuvinte” , “Privind inainte”, ”Lacrimi de crocodil”.