Povestea lui Valentin Astănculesei, tânărul devenit celebru după ce a interpretat imnul României în gara din Amsterdam

Pe Valentin Astănculesei românii l-au remarcat recent după un simplu gest făcut în preajma Zilei Naţionale, la mii de kilometri distanţă de ţară. Filmarea cu „Deşteaptă-te române”, interpretat la pian în faţa unor străini entuziasmaţi de acordurile imnului naţional, a devenit viral pe net.

Tânărul Valentin Astănculesei (26 de ani), a devenit cunoscut românilor anul acesta, de Ziua Naţională, când filmarea în care apare interpretând „Deşteaptă-te române” la pian, în gara din Amsterdam, a emoţionat românii de pretutindeni prin intermediul reţelelor de socializare. A fost un gest normal, după cum aveam să aflăm chiar de la Valentin, care îşi aduce aminte că pe 25 noiembrie se afla în vizită la prieteni în Olanda. În acea zi a văzut instrumentul inslatat în gară şi a interpretat câteva piese clasice, după care, sesizând feed-back-ul pozitiv al oamenilor care s-au oprit să-l asculte, a cântat la clape acordurile imnului naţional.

„Pentru că se apropie 1 decembrie şi pentru că mă bucur de lucrurile petrecute în România în ultimele săptămâni, şi pentru că în gara din Amsterdam am găsit un pian, am cântat imnul împreună cu câţiva olandezi care s-au oprit din drum şi m-au acompaniat”, erau explicaţiile lui Valentin pentru filmarea care a făcut ocolul facebook-ului.   

A urmat un val uriaş de aprecieri care l-a copleşit prin reţelele de socializare şi televiziunile din ţară. Deşi pentru mulţi ar părea un lucru straniu, popularitatea adusă de acest episod nu a fost tocmai uşor de gestionat de tânărul care nu ieşea în evidenţă decât pentru publicul care asculta concertele trupei Late Summer Band, unde a activat până în urmă cu doi ani.

Omul surprizelor 

„Pianul e doar o pasiune”, spune Valentin, un om dedicat carierei în IT, domeniu în care îşi desfăşoară activitatea după ce a încheiat studiile la Facultatea de Automatică şi Calculatoare de la Bucureşti. 

Pentru cei care îl cunosc, Valentin e romaşcanul care a urmat Şcoala „Vasile Alecsandru”, fosta Şcoală nr. 1, unde s-a făcut remarcat în special la disciplina matematică. În anul 2002, pe când era în clasa a VII-a, a participat la Olimpiada de profil şi a luat premiul III la nivel naţional, având ca îndrumător pe profesoara Maria Gheorghiu. 

„Era un elev cu multe idei, dornic să facă surprize celor din jur, o minte sclipitoare. Era foarte iubitor de mamă, şi de familie”, îşi aminteşte fosta sa profesoară, Maria Gheorghiu.   

În paralel cu matematica, Valentin Astănculesei a dezvoltat şi pasiunea pentru muzică, fiind elev al Şcolii Populare de Artă din Roman, unde a studiat atât pianul, cât şi trompeta. 

„E mare lucru să faci şi muzică şi matematică în acelaşi timp la nivel înalt. Am apreciat că şi-a făcut timp şi pentru una şi pentru alta. De ziua mea mi-a făcut cadou un coşuleţ cu flori pe care îl păstrez şi astăzi. Valentin e un om cu multă personalitate, dar e şi un sufletist, iar în ziua de astăzi puţini mai ţin cont şi de suflet. Ţine mult la familie, iar dacă ţii la familie, înseamnă că ţii şi la ţara ta”, mai spune profesoara Maria Gheorghiu, care s-a simţit mândră atunci când s-a vorbit frumos de fostul ei elev fie de 1 Decembrie, fie cu ocazia dineului oferit de preşedintele Klaus Iohannis unde Valentin a fost invitat.

„Balada pentru Adeline”, o dragoste neîmplinită

Dacă de performanţele în domeniul matematicii a vorbit profesoara sa, de experienţele muzicale a vorbit chiar Valentin. De Valentine’s Day, Adevărul a publicat un articol în care tânărul romaşcan şi-a împărtăşit o întâmplare reală petrecută în anii de şcoală:   

„Se întâmpla demult, pe vremea floppy disk-ului. Eram în primul an de gimnaziu când am văzut-o. Era EA. Simţeam furnicăturile alea în stomac. Aveam la şcoală ora de muzică şi, în laborator, era un pian, de care ştiam şi pe care abia aşteptam să-l folosesc ca să o încânt. Eram colegi de clasă. Ea, frumoasă, smart, ştia că o plac, dar vă previn, voi vorbi despre o dragoste neîmplinită. Am cerut voie de la profesoară şi am cântat, la sfârşitul orei, un menuet sau o sonatină, oricum ceva mai puţin cunoscut, ce se învaţă la şcoala de muzică. Şi ghici ce? Imediat după, vine şi mă întreabă dacă ştiu să cânt «Baladă pentru Adeline». Nu ştiu dacă vă puteţi imagina sentimentul pe care-l simţeam atunci… Era cea mai importantă persoana din clasă! Din lume! Îmi râdeau mustăţile, deşi încercam să par neinteresat. «Aş putea să o învăţ, n-ar fi mare lucru», iar ea zice: «Dacă o înveţi (ţin şi acum minte mâinile împreunate şi entuziasmul din privire), o să fiu cu tine». (Nu e nimic putred la mijloc, aşa era pe vremuri, eram mai direcţi). Nu ţin minte să fi fost vreodată mai motivat. Mi-a luat o lună. Am luat partitura de la Biblioteca Centrală (avem la Roman), din arhive, şi mergeam la Şcoala de Muzică să repet. N-a fost treabă uşoară. Ei bine, şi a venit ziua, am luat cămaşa aia bună, şi am cântat balada impecabil. Mi-e greu să pun în cuvinte acum toate aşteptările, toate gândurile (bune de fel) şi tot ce-mi imaginam legat de mine şi de fata asta. Şi aşteptam să vină la mine, dar ea n-a venit. Drept urmare, în pauză, m-am dus eu şi am întrebat-o: «Ei, cum ţi s-a părut? ». Iar ea îmi zice: «Mi-a plăcut, dar acum îmi place de Dragoş».“

Pe aceeaşi temă:

VIDEO De ce-a fost cântat imnul naţional la pianul din Amsterdam

VIDEO Tânărul care a cântat imnul României în gara din Amsterdam şi care a refuzat să apară la Antena 3 va cânta pentru Iohannis la Cotroceni