Ghid de înţelegere a omului care plânge. Cum detectăm „lacrimile sataniceşti“ şi cât de periculos e individul care le varsă
0
Părintele Ilie Cleopa, unul din marii duhovnici ai Moldovei, era cunoscut pentru vorbele de duh cu care îi întâmpina pe creştinii care îl căutau la mănăstirea Sihăstria, din Neamţ. Printre altele, duhovnicul a întocmit un îndreptar al plânsului, în care a identificat opt tipuri de lacrimi.
Părintele Ilie Cleopa s-a născut într-o familie cu 10 copii, în 1912, în localitatea Suliţa, din judeţul Botoşani. A purtat numele de botez Constantin şi şi-a început viaţa monahală la vârsta de 17 ani ca frate de mănăstire şi cioban la oi, la mănăstirea Sihăstria.
Datorită calităţilor sale organizatorice şi duhovniceşti, a fost hirotonit ieromonah (preot călugăr) şi devine stareţ al mânăstirii. Renumele părintelui ajunsese şi la Securitate, care l-a văzut ca un duşman al regimului comunist. Părintele Cleopa a fost nevoit să se ascundă timp de mai mulţi ani în pădurile din jurul mânăstirii Sihăstria, în Munţii Stânişoarei, sau în Munţii Neamţului.
„După 1989, lucrurile s-au mai liniştit iar Mănăstirea Sihăstria a început, încet, încet, să se umple de sutele şi miile de pelerini care veneau să se spovedească sau să-l asculte pe Părintele Cleopa, care redevenise un fenomen, un far al credinţei, a cărui lumină trecuse graniţele ţării”, scrie preotul Eugen Tănăsescu, blogger „Adevărul”.
Părintele Cleopa obişnuia să-i primească la Mănăstirea Sihăstria din Neamţ pe toţi care îl căutau pentru a afla o vorbă de duh, renumele său ducându-se repede în Moldova, apoi în toată ţara.
Din aceste întâlniri cu duhovnicul au rămas imprimate în format audio sau video învăţăminte, dar şi interpretări ale Bibilei.
Felurile lacrimilor
În „Convorbiri duhovniceşti” (1984 şi 1988), una din lucrările de căpătâi ale părintelui Cleopa, sunt analizate plânsul şi lacrimile oamenilor, din perspectivă religioasă.
„Sfântul Ioan Scararul spune că plânsul este al doilea botez; este mai mare decât botezul, deoarece botezul dintâi ne curăţă de păcatele de mai înainte, iar botezul lacrimilor ne curăţeste de păcatele făcute şi după botez”, spune fostul stareţ de la Sihăstria.
Cât despre lacrimi, părintele Cleopa spune că acestea sunt de opt feluri, aşa cum au fost ele definite de Sfinţii Părinţi.
„Primele patru feluri de lacrimi sunt mântuitoare; cele fireşti nu sunt nici bune, nici rele; iar ultimele trei feluri de lacrimi sunt nefolositoare şi aducătoare de osândă”, spune duhovnicul.
1. Lacrimile bune sunt cele din dragoste pentru Dumnezeu. „Acestea îngraşă pe om, dau bucurii mari sufletului - ori de mănâncă, ori de nu mănâncă -, dacă plânge, el este sătul. Aceste lacrimi ţin şi de foame şi de sete, şi omul nu are supărare pe nimeni”
2. Părintele Cleopa identifică şi o a doua categorie de lacrimi bune, respectiv cele care vin din frica lui Dumnezeu. „Lacrimile care se nasc din frica lui Dumnezeu nu îngraşă, ci usucă pe om. Deci lacrimile cele mai bune sunt lacrimile care vin din dragostea de Dumnezeu. Omul plânge şi tot slăbeşte pentru că lacrimile de acest fel se nasc din frică. El se teme de muncile iadului, se teme de Dumnezeu şi din această cauză plânge mereu, şi se usuca trupul lui chiar dacă ar mânca sau n-ar mânca, de ar dormi sau de n-ar dormi. Aceste lacrimi au putere să usuce firea omenească, din cauza scârbei pentru păcat, cum se usucă lemnul la foc”.
3. Lacrimile care se nasc din frica morţii şi din frica judecăţii, sunt a treia categorie de lacrimi bune, după părintele Cleopa. „Cugetând omul cum va fi la moarte, cum are să se chinuiască, cât de greu are să se despartă de trup, cât de greu va fi în ziua judecăţii, când va sta în faţa a milioane de îngeri să primească răspunsul hotărârii, unde să meargă, la bine ori la rău şi, Doamne fereşte, să primească osânda veşnică”
4. „Lacrimi de milă şi dragoste pentru aproapele, pentru cei bolnavi din spitale, pentru săraci, văduve, copii orfani, pentru cei flămânzi, goi şi străini, pentru toţi oamenii din suferinţă. Aceste lacrimi sunt sfinte şi mântuitoare asemenea celor dintâi”, constituie a patra categorie de lacrimi, ultima care încheie lacrimile bune.
5. O categorie neutră de lacrimi („mijlocii”), sunt cele fireşti. Nu-s nici bune, nici rele, spune Cleopa. „Vezi că mama plânge după copil, copilul plânge după mamă, tata plânge după băieţi; sau plânge unul după prietenul lui, ori plânge soţia după soţ. Lacrimi fireşti sunt şi cele din boală, din suferinţă şi din tristeţe”.
Lacrimile sataniceşti
6. La categoria lacrimi rele, sunt incluse cele care se nasc din slava deşartă. „Unul are darul umilinţei, dar plânge pentru că-i place să-l vadă altul. Mai bine n-ar mai plânge, că satana i-a furat aceste lacrimi. Dacă omul plânge cu scop să-l vadă cineva sau îi place să ştie cineva că-i plângăreţ, aceste lacrimi sunt din slava deşartă şi sunt rele şi chiar păgubitoare”.
7. O a doua categorie de lacrimi rele sunt cele venite din mânie. „Ai văzut om, când nu se poate răzbuna pe altul, plânge de ciudă. Atâta îi este de necaz, că nu poate să se răzbune pe celălalt, şi plânge de amărăciune. Acestea sunt şi mai rele ca cele din slava deşartă. Acestea sunt lacrimi ucigaşe şi rele, pentru că el plânge şi inima-i stoarsă de satana, încât izvorăşte lacrimi de ură. Acestea sunt lacrimi foarte grele, foarte păcătoase, sataniceşti”. Tot aici sunt incluse lacrimile din dezmierdare, care izvorăsc din poftă, din beţie, din aducere aminte a celor rele etc. „A avut prietenie cu o femeie sau cu altcineva şi, când îşi aduce aminte de dânsa, plânge. Acestea sunt aduse de dracul desfrânării”.
8. Al optulea fel sunt lacrimi care se nasc din pagube, din sărăcie, din durerea rănilor, pentru tot felul de boli. „A pierdut omul bani sau casa; i-a luat pământul şi plânge după avere. Aceste lacrimi sunt tot de la vrăjmaşul, pentru că omul crede că Dumnezeu nu are să aibă grijă de el”.
„Deci, iată de câte feluri sunt lacrimile şi nu toate sunt bune. Numai lacrimile din dragostea lui Dumnezeu, din frica lui Dumnezeu, din frica de moarte sau de muncile iadului îl curăţă, îl luminează, îl apropie de Dumnezeu. Celelalte sunt sau fireşti, sau lacrimi rele şi osânditoare”, concluzionează părintele Cleopa.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
