De ce nu pot copiii să-şi arate depresia, drama care îi macină pe ascuns. „Dacă nu se face psihoterapie, copiii pot încerca să se sinucidă“

Depresia nu este o afecţiune specifică doar adulţilor. Copiii, la rândul lor, pot fi afectaţi de simptome care să caracterizeze depresia. Spre deosebire de adulţi, simptomele celor mici sunt mascate.

Depresia copiilor se manifestă diferit faţă de cea întâlnită la adulţi. Potrivit specialiştilor, copiii de toate vârstele se pot confrunta cu simptome specifice depresiei, cele mai întâlnite fiind tulburările de somn sau cele digestive.

Psihologii arată că micuţii sunt afectaţi mai ales atunci când se simt abandonaţi sau în pericol. Felul de a se manifesta în faţa unor emoţii negative determinate de cele două situaţii pot descrie uneori chiar o posibilă afecţiune, însă de cele mai multe ori investigaţiile medicale arată că micuţul este perfect sănătos.

„Depresia la copii este de cele mai multe ori mascată. Ea se manifestă în plan somatic, pentru că organismul şi psihicul sunt în strânsă legătură. Copilul corporalizează emoţiile negative, adică are dureri de burtică, tulburări de somn sau febră. Altădată este apatic, nu are poftă de mâncare şi resimte şi alte dureri. Atunci mama sau aparţinătorul aleargă la medic. Am întâlnit foarte des acest sindrom depresiv la copii de vârste foarte mici. De exemplu, copiii instituţionalizaţi trec prin momente dramatice pentru că le lipseşte afecţiunea maternă. Dacă un copil mic nu este integrat într-o familie până la împlinirea vârstei de doi ani jumate, el va suferi urmări ireversibile”, a explicat psihologul pediatru Mihaela Ghircoiaş.

Potrivit specialistului, copiii nu au noţiunea timpului, iar dacă se întâmplă să nu-şi vadă mamă chiar şi câteva zile, se resimt abandonaţi. În acest caz, ei pot să refuze să mănânce, să doarmă sau să colaboreze în orice fel cu un adult. „Chiar dacă rămâne în grija cuiva, la un moment dat copilul se supune unui proces de autodistrugere. Acesta este cel mai grav stadiu al sindromului depresiv. Practic, copilul vrea să moară”, a mai adăugat psihologul.

Copiii ai căror părinţi pleacă la muncă în străinătate riscă să devină victime ale depresiei, fără ca persoanele în grija cărora au rămas să-şi dea seama ce se întâmplă cu ei. „Am avut recent un caz cu un student, de 19-20 de ani, a cărui mamă pleca la muncă de când avea el 15 ani. El a resimţit abandonul după câţiva ani şi a ajuns la cabinet cu depresie”, a subliniat Mihaela Ghircoiaş.

Cel mai tânăr pacient pe care psihologul l-a diagnosticat cu sindrom depresiv avea doi ani şi şapte luni. Copilul se afla în grija bunicii pentru că mama sa lucra în Italia. Cu toate că a ajuns la spital cu mai multe simptome dureroare, investigaţiile medicale au arătat că micuţul nu suferă de ceva anume.

„Depresia copiilor care merg la şcoală se manifestă prin rezultate slabe la învăţătură, abandon şcolar sau neatenţie la ore. Părinţii trebuie să fie atenţi şi când observă câteva simptome să se adreseze psihologului pentru că starea unui copil abătut nu trece pur şi simplu, ci prin terapie. Dacă nu se face psihoterapie, copiii pot încerca să se sinucidă şi atunci părinţii se întrebă de ce”, a concluzionat psihologul.