Practicile barbare care au supravieţuit timpului. Cum au „evoluat“ obiceiurile macabre ale strămoşilor noştri
0
Tortura, sclavia şi vânătoarea de vrăjitoare, obiceiuri considerate specifice celor mai înapoiate popoare ale lumii antice, se numără printre practicile barbare întâlnite deseori în zilele noastre.
O serie de ritualuri şi practici înfiorătoare prin barbarismul lor, întâlnite în mărturiile despre strămoşii noştri, încă se mai practică în lume şi chiar pe teritoriul ţării noastre. Iată câteva dintre ele.
Vânătoarea de vrăjitoare
Mărturii despre vânătoarea de vrăjitoare datează din cele mai vechi timpuri. Istoricul antic Herodot informa în urmă cu două milenii şi jumătate despre obiceiul sacrificării vrăjitorilor de către sciţi, un popor nomad care a ocupat până în secolul al doilea î. Hr. teritorii din vechea Dacia.
„După ce umplu un car cu vreascuri, înjugă la el boii. Vrăjitorii, având piedici, mâinile legate la spate, iau în gură un căluş, sunt aşezaţi pe vreascuri. Dau apoi foc vreascurilor şi în felul acesta sperie boii, pe care-i pun astfel pe fugă. Adeseori boii ard împreună cu vrăjitorii”. Şi fiii celor condamnaţi la moarte erau ucişi, în schimb fetele le erau cruţate. Prejudecăţi despre puterile malefice ale presupuselor vrăjitoare s-a păstrat până în prezent şi în ţara noastră, chiar dacă au dispărut practicile barbare legate de uciderea lor. Acestea s-au păstrat în schimb în alte ţări. O ştire din 2015 informa că locuitorii satului Kinjia, din India, au târât cinci femei din casele lor şi le-au atacat cu bâte şi drugi de fier, ucigându-le astfel, sub acuzaţia de vrăjitorie.
Uciderea strigoilor
Oamenii din Evul Mediu, la fel ca în zilele noastre, au creat povestiri şi legende despre fiinţe supranatuale înfiorătoare, care puteau bântui, potrivit relatărilor din acea vreme, satele şi oraşele. Unele dintre cele mai ciudate astfel de creaturi îşi aveau originea în relatările unor autori antici, ca Plinu cel Bătrân sau Herodot, altele au fost invocate în scripturi, iar autorii din secolele trecute au contribuit la rândul lor la crearea unor mituri despre existenţa lor. Reminiscenţe ale vânătorilor de strigoi, practicate în cele mai barbare moduri în secolele trecute, s-au păstrat până în prezent. Ştiri recente din judeţul Dolj prezentau cazul sătenilor din comuna Amărăştii de Jos care recunoşteau că au ars inimile unor persoane decedate, de teamă să nu se transforme în strigoi. Oamenii susţineau că mai multe familii din localitate au fost bântuite de rudele moarte.
Canibalismul
Informaţii despre practicarea canibalismului în lumea antică au fost oferite de numeroşi autori ai vremii. Sciţii beau sângele duşmanilor ucişi, după ce le tăiau acestora capul şi i le ofereau regelui, pentru a primi o parte din pradă, informa Herodot. „Ei jertfeau pe străini şi-i mâncau, iar ţestele lor le foloseau la băut”, scria Strabon. Foametea din vremea războiului a adus la acte de canibalism chiar şi în România de la mijlocul secolului XX, informa Ion Ţurcanu în lucrarea sa „Istoria românilor: cu o privire mai largă asupra culturii”.
„Primele cazuri de canibalism, semnalate de autorităţi în mai multe sate din judeţul Bălţi, datează de la începutul lunii iunie 1946, ceea ce este o dovad sigură că foametea se declanşase mult mai devreme. În anul următor, canibalismul se răspândise atât de mult încât se impusese ca o preocupare specială a organelor de partid şi de stat.De-a dreptul înfiorătoare sunt numeroasele cazuri de omoruri în scopuri canibalice sau de consum de cadavre umane”, menţiona Ion Ţurcanu, în lucrarea citată. Nu doar foametea, dar şi superstiţiile au dus la canibalism, în trecutul apropiat al României. „În comuna Cuşmir, din sudul judeţului Mehedinţi acuma câteva zeci de ani a murit un schilod, de altfel flăcău. L-au spintecat, i-au luat măsura, apoi i-au luat din inimă şi ficat, le-au ars şi cenuşa au dat-o de-au băut sora sa şi alte rude, care erau bolnave, şi s-au însănătoşit”, informa etnologul Tudor Pamfile.
Sclavia
Sclavia a fost răspândită în Antichitate, iar unele mărturii istorice oferă detalii despre târgurile cu sclavi şi sclave şi despre obiceiul achiziţiei de soţii, întâlnit şi la populaţiile de origine tracică de pe actualul teritoriu al ţării.
„Fiecare se căsătoreşte cu trei şi patru femei. Sunt unii care au şi 30 de soţii. Ei le folosesc ca pe nişte sclave. Au legături trupeşti cu numeroase femei şi se unesc cu ele pe rând. Femeia spală şi serveşte pe bărbatul cu care a trăit. Cele mai multe, după împreunare, se culcă pe pământ”, informa Heraclid din Pont, un filosof din secolul IV î. Hr. Sclavia, scoasă în afara legii, a rezistat trecerii timpului, până în zilele noastre. O dovedesc numeroasele reţele de prostituţie anchetate de procurori. Unul dintre cele mai actuale cazuri a fost al ciobanului din Galaţi, Nicu Tecuceanu (30 de ani), acuzat că până în 2016 pusese pe picioare o reţea care exploata persoane fără ocupaţie într-un regim asemănător sclaviei.
„Îi lega cu lanţ şi lacăt la mâini pentru a nu fugi, iar dimineaţa îi trimitea cu oile. Îi lovea cu bâtele, cu biciul şi curele de transmisie din cauciuc. Una dintre victime a fost legată de vagonul de dormit şi bătută până a făcut spume la gură”, a precizat procurorul de caz în rechizitoriu.
Sacrificiile umane
Istoricii antici au relatat despre sacrificiile umane făcute în scop ritualic de triburile care au ocupat în urmă cu peste 2.000 de ani teritorii din ţara noastră. Prin astfel de practici, geţii căutau să îşi mulţumească zeii.
„Câţiva dintre ei, aşezându-se la rând, ţin cu vârful în sus trei suliţe, iar alţii apucându-l de mâini şi de picioare pe cel trimis la Zamolxis, îl leagănă de câteva ori şi apoi, făcându-i vânt, îl aruncă în sus peste vârfurile suliţelor”, relata Herodot. Alţi autori antici menţionau obiceiul funebru întâlnit la traci, prin care soţiile celor decedaţi erau sacrificate pe rugul funerar, în care erau incineraţi foştii soţi. În comunităţi izolate din India şi Africa oamenii nu au renunţat nici până în prezent la crimele cu scop ritualuri. În România zilelor noastre, au fost cazuri în care asasinii şi-au motivat crimele în acelaşi scop.
Considerate barbare de istorici ai Antichităţii, execuţiile publice, infanticidul şi tortura în cele mai înfiorătoare forme se adaugă practicilor care au supravieţuit timpului până în zilele noastre.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Faptele "de ruşine" le-au adus faima unor domnitori din secolele trecute, potrivit cronicarilor vremii. Voievozi din Moldova, Muntenia şi principi din Transilvania au ajuns cunoscuţi în istorie pentru desfrurile de care au fost acuzaţi şi au fost daţi ca exemple negative.
Tracii îşi venerau zeii prin numeroase ritualuri care au stârnit uimirea autorilor antici. Unele implicau orgii sexuale, în timp ce altor zei li se ofereau sacrificii umane. A existat o mare diferenţă culturală între geţii din nordul Dunării şi celelalte triburi tracice, susţin istoricii.
Sultanul Ibrahim (1615 - 1648) al Imperiului Otoman a fost celebru în istorie datorită înclinaţiilor sale extravagante. Potrivit domnitorului moldovean Dimitrie Cantemir, sultanul a dat ordin să îi fie confecţionat, din aur, vaginul unei vaci, şi să fie căutată tânăra care se potriveşte măsurilor acestuia.
Se încarcă comentariile...
