Hunedoara: PORTRET / Dan Mărculescu a autopsiat peste 6.000 de cadavre
0
Hunedoreanul practică de 30 de ani medicina legală. Cu toate acestea, simpla vizionare a sacrificării unei găini îi provoacă greaţă.
Profil
Născut - 26 mai 1952
Educaţie - Facultatea de Medicină Târgu Mureş
Experienţă - Practică medicina legală de 30 de ani
Familie - Căsătorit, doi copii
Jovial, extrem de deschis, este aproape imposibil să citeşti pe faţa legistului Dan Mărculescu urmele unei munci derulate de trei decenii în anticamera sălii catafalcului. Poate doar privirea sa dură, impersonală, poate fi descifrată ca efect al contactului permanent cu fructele neînsufleţite ale morţii omeneşti.
„Nu e o meserie pentru oricine. Mă consider norocos că am un psihic robust şi un fizic rezistent ca să pot lucra în medicină legală. Mărturisesc însă că fac parte din categoria celor care, toată viaţa lor, nu au lucrat niciodată cu plăcere”, spune Dan Mărculescu. Prin natura sa, munca legislului nu devine niciodată o rutină.
„Fiecare moarte este unică. Nu am întâlnit două cazuri la fel. Dar nu am reuşit să scap nici acum de efectul psihic negativ al unei autopsii. Nu mă mai înspăimântă vederea cadavrului. La asta sunt imun. Gândurile triste că am în faţă o fostă fiinţă vie, un destin frânt, le duc însă şi acum acasă indiferent că am pe masă un copil lovit de o maşină sau un boschetar găsit îngheţat. Nu am unde fugi nici de visurile morbide cu autopsii ce revin din când în când”, se confesează Dan Mărculescu.
Verdictul medicului legist este esenţial în cazurile de moarte cu violenţă, sau în decesele cauzate de o eroare medicală. „Am dat verdict de culpă medicală de mai multe ori. O dată a fost vorba de o culpă clară, în care un pacient cu edem glotic, adică cu obstrucţie mecanică a căilor respiratorii, a murit în spital pentru că timp de şase ore nimeni nu a ştiut să-i facă o incizie la trahee să poată respira. Niciunul dintre verdictele mele de malpraxis nu a avut vreo urmare”, spune legistul.
Autopsia albă
Ca în orice meserie şi legiştii au un „călcâi a lui Ahile”. În medicina legală acesta se numeşte „autopsia albă”. „Pur şi simplu nu poţi identifica cauza morţii. Am avut câteva cazuri de acest gen, în unele existând bănuiala unei crime făcută cu o substanţă necunoscută. Din păcate, nu am putut determina ce i-a ucis. Dacă a fost o otravă specială, atunci singurul loc unde se putea determina fără echivoc cauza morţii sunt nişte laboratoare speciale din Marea Britanie sau SUA”, precizează Dan Magheru.
Întrebări şi răspunsuri
Care a fost cel mai greu caz al dumneavoastră?
Am avut un accident colectiv de muncă cu 50 de morţi la Lupeni în 1982. Îmi aduc aminte că identificam victimele după forma lămpii minereşti. Atunci am făcut 11 autopsii într-o zi.
Aveţi vreun punct slab?
Am! Nu pot fi un bun gospodar pentru că nu pot sacrifica animale. Am încercat odată să tai o găină şi n-am putut. Altădată mi-a venit greaţă când un prieten a tăiat în faţa mea o gâscă. E o deformaţie profesională: pot tăia numai pe cadavre.
E normală fobia oamenilor faţă de morţi?
Cred că mai multă lume este atrasă de moarte şi cadavre. Uitaţi-vă câţi oameni se adună la un accident ca să vadă ce s-a întâmplat. E ca un reflex egocentric de tipul „bine că nu sunt eu acolo”. Sunt bătrâni atraşi de înmormântări tocmai pe acest considerent: că au supravieţuit defunctului.
Ce-i place
„Îmi plac pariurile sportive. Îmi plac câinii. Am doi ciobăneşti germani. De ceva timp, absolut neaşteptat, sunt atras de cultivarea plantelor. Experimentez acum acasă o cultură de ananas”, mărturiseşte Dan Mărculescu.
Ce nu-i place
„Nu suport şacalismul din politică. Ultimul carnet de partid avut a fost cu sigla PCR, unde am fost obligat să intru, în epocă, ca şef al serviciului de medicină legală din judeţ”, spune legistul.
Se încarcă comentariile...
