Adela Popa, antrenoare pentru micile gimnaste

Adela Popa

Fostă gimnastă de performanţă, Adela antrenează Lotul de Junioare, grupa de performanţă şi vrea să trimită o sportivă pe prima treaptă a podiumului la Olimpiadă.

PROFIL
Născută: 17.06.1975, Hunedoara
Educaţie: Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport – Universitatea de Vest, Timişoara
Experienţă: a fost antrenor 15 ani
Familie: necăsătorită

Adela Popa era la grădiniţă şi avea doar cinci ani când a fost selectată de Béla Károlyi pentru a face gimnastică la Deva. Dacă priveşte în urmă, antrenoarea de astăzi spune că la vremea respectivă nu îşi dădea seama ce se întâmplă cu ea. I-a plăcut mult gimnastica şi s-a antrenat vreme de 12 ani, timp în care a câştigat şi câteva medalii, devenind campioană naţională, însă că asta era de fapt vocaţia ei avea să o afle mult mai târziu, după câţiva ani petrecuţi într-un domeniu pentru care nu avea nicio afinitate. „Sistemul era mult diferit faţă de ceea ce se face acum. Pe lângă faptul că regimul era mult mai strict, antrenorul nu se implica în viaţa copilului, nu intervenea psihologic şi pedagogic. Mai mult, nu aveam informaţie: era un singur telefon la poartă, dar mama nici nu avea telefon şi deşi mă aflam la numai 18 kilometri de Hunedoara, mergeam foarte rar acasă”, a povestit Adela.

Scurt ocol pe la electrotehnică
Când a terminat clasa a opta a vrut să renunţe pentru totdeauna la gimnastică, aşa că a mers la un liceu din Bucureşti, specializarea electrotehnică cinematografică. „Am vrut asta pentru că la acelaşi liceu învăţa şi sora mea, care e cu un an mai mare. Adevărul e că nu îmi plăcea. Se făcea fizică, trebuia să înveţi să remediezi tot felul de defecţiuni ale aparatelor, într-un cuvânt nu era pentru mine”, a adăugat Adela. Dacă la tehnică nu se pricepea prea bine, în scurt timp hunedoreanca a ajuns preferata tuturor. Din cauza staturii, i se spunea „Piticu’”, iar în sala de gimnastică îi lăsa pe toţi cu gura căscată. Spune că Bucureştiul a frapat-o printr-o libertate de care ea, crescută şi educată de la 5 ani într-un regim aproape cazon, nu avusese parte niciodată.

Şi-a redescoperit pasiunea
După finalizarea studiilor s-a întors acasă şi o vreme a fost şomeră. Era începutul anilor ’90, iar sportiva de odinioară se întreba încotro ar putea să se îndrepte, când o altă gimnastă, Maria Neculiţă, a chemat-o la Deva, unde a început ca suplinitoare. Au urmat încă doi ani de studii, la şcoala de antrenori din Bucureşti, apoi facultatea la Timişoara. În 2005, Adela a fost promovată ca antrenor al Lotului de Junioare de la Oneşti, iar din 2006 ocupă exact aceeaşi funcţie, însă la Deva. Acum antrenează, pe lângă fetele de la lot, alte 12 fetiţe de clasa a patra, grupa de performanţă a Clubului Sportiv Şcolar „Cetate” Deva, dar ajută ca voluntar şi la pregătirea gimnastelor din clasa a treia.

Întrebări şi răspunsuri

Cum arată programul antrenoarei Lotului de Junioare?
Muncesc de la 7.30, la 20.00. Încep cu lotul de Junioare, de la 10 la 12 antrenez la clasa a treia, de la 12 la 14 urmează gimnastele dintr-a patra, de la 14 la 17 am al doilea antrenament la Lot, iar de la 17 la 20, din nou, grupa de performanţă.

Cum se mai face selecţia acum?
Facem selecţie şapte zile din şapte. Testăm copiii, iar cei care au aptitudini motrice rămân. Totuşi, dintr-o generaţie, abia una sau două fetiţe ajung la seniorat.

De unde provin fetiţele de care vă ocupaţi?
Din Hunedoara, Alba, Sibiu, dar avem gimnaste şi din Medgidia sau din Elveţia.

Ce-i place
Adela Popa e aşa de pasionată de munca ei, încât consideră micile gimnaste propriile-i copile. Tocmai faptul că este atât de dedicată muncii ei e motivul pentru care nu are o familie.

Ce nu-i place
„Nu îmi place să mi se pună oprelişti în exprimare, sub pretextul că e nevoie de diplomaţie. Diplomaţia e până la urmă minciună, dacă una îi spui omului în faţă, iar după ce pleacă îl bârfeşti”.