Un om de afaceri din Deva păstrează în casă urna funerară a mamei

Traian Braic a respectat dorința mamei sale de a fi incinerată

Un devean de 46 de ani, păstrează în casă, pe raftul bibliotecii, urna funerară cu rămăşiţele pământeşti ale femeii care i-a dat viaţă.Bărbatul a facut acest lucru pentru a respecta ultima dorință a mamei sale care nu și-a dorit să fie îngropată.

Traian Braic, un om de afaceri din Deva locuieşte în aceeaşi casă cu mama sa chiar dacă femeia nu mai este printre noi de mai bine de doi ani. Pentru că nu i-au plăcut niciodată cimitirele, femeia şi-a dorit să fie incinerată după moarte. Fiul i-a respectat dorinţa, iar acum îi păstrează cenuşa într-o urnă funerară, pe o etajeră din bibliotecă.
„Aşa am senzaţia că mama este încă lângă mine. Mi-e mult mai uşor s-o văd acolo, să vorbesc cu ea, s-o ating, decât s-o ştiu într-un cimitir. Mă ajută din punct de vedere psihic. Îmi dă un oarecare confort”, povesteşte Traian Braic, explicând că nici soţia şi nici fiica sa nu sunt deranjate de prezenţa în casă a urnei funerare. Doar cunoscuţii mai au câte o ezitare când o văd. Bărbatul povesteşte că toată familia a cunoscut dorinţa mamei sale de a fi incinerată.
„Mamei nu-i plăceau cimitirele. De multe ori îmi spunea să fac ce vreau cu ea după ce nu va mai fi, dar să nu o arunc într-o groapă şi să pun pământ peste ea. De-asta nici nu şi-a pus niciodată problema să-şi cumpere loc de veci, în ciuda celor 70 de ani pe care-i avea. Uneori, îmi spunea glumind: <Împăiază-mă dacă vrei, dar nu mă duce la cimitir>. Îmi amintesc că nu a rezistat să vadă nici înmormântarea tatălui ei. Nu s-a putut uita când sicriul i-a fost coborât în groapă”, povesteşte deveanul.
„Mama a murit subit. La 70 de ani. A fost o femeie activă. A muncit până în ultimul moment. De altfel, întotdeauna îi spuneam că, atunci când se va duce, o va face brusc. Aşa s-a și întâmplat”, povestește bărbatul.
După trei zile de priveghi şi o slujbă cu preot, după cum cere tradiţia, rămăşiţele pământeşti ale femeii au fost transportate la crematoriul din Szeged, însoţite de un paşaport funerar.
„Am fost lângă mama pe ultimul drum. Diferenţa este că nu am dus-o la groapă, să arunc pământ peste ea. Asta e o imagine pe care nici eu nu vreau s-o văd. Procedura incinerării a durat două ore. Înainte de aceasta, am putut să mai stăm câteva minute cu mama”, rememorează bărbatul, adăugând că la întoarcerea în ţară, a primit o urnă din plastic, sigilată, cu cenuşa mamei. A decis s-o păstreze acasă. În cimitirele din Deva nu există un loc anume pentru urnele funerare.
„O ţin pe un raft din bibliotecă. În living. Mulţi nici nu-şi dau seama că e o urnă funerară. În fiecare an, pe 18 martie, aprind o lumânare lângă ea. E ziua de naştere a mamei mele. La fel fac şi pe 1 noiembrie, şi de Crăciun. Aşa am senzaţia că nu s-a întâmplat nimic. Parcă mama este doar plecată undeva”, spune deveanul. Mai mult decât atât, toată familia omului preferă să părăsească la fel această lume, atunci când îi va veni rândul.