Exclusiv Vicepreședinte român al Parlamentului European: „Dacă România nu se schimbă, la putere va veni „tatăl” lui Georgescu”

Nicu Ștefănuță, vicepreședinte român al Parlamentului European, susține că România nu are o infrastructură industrială care să-i permită obținerea de fonduri europene masive pentru producția de armament, dar poate să se pregătească pentru război construindu-și o „infrastructură beton”.

NIcu Ștefănuță susține că situația PNRR-ului este dezastruoasă. FOTO: Eduard Enea

Independentul Nicu Ștefănuță, al doilea vicepreședinte român al Parlamentului European, a explicat pentru „Adevărul” că în situațiile de criză, cum a fost pandemia și cum este acum războiul din Ucraina, banii necesari pentru gestionarea problemelor sunt luați de la țările care nu au reușit să acceseze fondurile.

În acest context, România stă foarte prost, în condițiile în care timp de un an și jumătate politicienii s-au concentrat doar pe alegeri și nu pe atragerea și ducerea la finalizare a proiectelor finanțate din fonduri europene.

Ștefănuță avertizează că „dacă România nu se schimbă și mergem la fel ca până acum, peste patru ani nu va veni un Georgescu, ci va veni „tatăl” lui Georgescu”.

„Românii idn diaspora o duc bine”

Adevărul: Se rostologește în mass media din România sintagma „românii sclavii Europei” provenită din zone politice așa-zis suveraniste. Cum comentați această situație?

Nicu Ștefănuță: Nu sunt de acord cu această sintagmă, conform căreia românii ar fi sclavii Europei. Pe vremuri erau spaniolii, portughezii, cei care aderau cel mai recent, cei care făceau muncile așa-zise de jos, care ulterior au devenit clasă de mijloc. Același fenomen se întâmplă și cu românii. Dacă-ți amintești, acum 10 ani românii erau priviți așa de sus prin Germania, dar acum nu mai sunt. Sau nu mai sunt în mare parte. Au mai rămas locuri prin Austria, prin Italia, în care flagerine, adică femeile care întrețin o casă, sunt tratate ca niște sclave și atunci ar trebui să se adreseze autorităților naționale sau europene.

Sau exemplul celebru din pandemie, când oamenilor li se luau buletinele și stăteau 20 în cameră când se făcea izolarea de fapt și distanțarea. Nu mai suntem în acel moment și asta zic cu toată responsabilitatea.

De ce credeți că românii din diaspora au votat un candidat anti-european?

În același timp, și în mod ciudat, eu cred că românii din diaspora au votat un anti-european nu pentru că ei urăsc Europa, ei profită de Europa, ei urăsc ce văd la guvernarea de acasă.

Și cred că și românii de acasă au votat cam din același motiv. Dar aș vrea să mă uit mai mult la cifre și ca să înțeleg, pentru că mă îngrijorează și pe mine schimbarea asta la diaspora. Pentru că în mod paradoxal românii în diaspora o duc bine. Nu stau degeaba în diaspora. O duc bine.

Din constructori au devenit patroni de societăți de construcții. În Belgia peste tot unde mergi pe stradă este „Popa Renovation”, „Gicu, chassis de fenetre” și așa mai departe. Deci sunt firme, nu mai sunt de mult salahori, cum a zis Georgescu. Sunt patroni, sunt mici antreprenori și o duc bine. Asta e situația, de fapt.

Acum, de ce a capturat omul ăsta atâtea voturi, eu cred că are de a face cu dezastrul care se găsește în clasa politică și neîncrederea oamenilor în partide, care este sub 10%, era la 9% sau 8%, ceea ce este la un minim istoric. Și omul ăsta știu să speculeze cu ajutor extern, cu ce-o mai avut acolo, cu boți, cu armate de mercenari și a știut să speculeze acest moment.

„Problema pe care o văd politicienii, este că fondurile europene vin și cu controale”

Credeți că ar trebui și politicienii partidelor moderate, să le zicem, să explice mai bine alegătorilor ce se întâmplă în Europa, pentru că în 2023 programul electoral al PSD-ului avea în preamgul ideea că programul de reindustrializare a României le va permite românilor să se întoarcă acasă și să nu mai fie sclavii Europei?

Da, să ne aducem aminte că prin 2016 Victor Ponta avea deviza „mândri că suntem români”. Nu știu de ce abordează aceste teme. Cine știe ce date sociologice sunt? Poate sunt părinții care stau cu dorul de copiii plecați. Trebuie să aibă ei niște date care le indică faptul că asta este linia. Dar uite că nu mai funcționează linia asta. Și când am fost în pericol să avem un candidat care ne-ar fi dus spre Rusia, am văzut un sondaj de la Inscop de anul ăsta care zicea foarte clar că: „românii vor în Europa, vor și NATO în proporții foarte mari”.

Deci eu nu cred că vrea nimeni să fim în starea Belarusului, să facem comerț cu cine? Cu Kazahstan și cu Georgia? 80% din comerțul nostru depinde de Europa, adică tot ce producem noi se duce în Europa și mult din ce consumăm vine din Europa.

Am văzut o poză amuzantă, zilele trecute, cu „săptămâna dacică” la Lidl și erau rafturile aproape goale, pentru că n-ai cum să ai toate aceste alimente produsele autohton. Nu mai suntem în epoca aceea și nu am fost niciodată, de fapt. Și în epoca lui Ceaușescu, când a mers mai bine, a fost în anii 70, când se făcea comerț cu statele occidentale. Când nu s-a mai făcut, în anii 80, a fost praf.

Credeți că politicienii comunică bine alegătorilor ce înseamnă Europa?

Când sunt probleme, să dă vina pe Europa, iar când iese ceva este podul primarului, nici nu menționează că a fost făcut pe fonduri europen. Ajutoarele pentru cei mai săraci vin clar de la Uniunea Europeană, dar în multe localități se susține că domnul primar Burcică le-a dat. Și e păcat pentru că așa se pierde pas cu pas ideea europeană.

Hai să zicem niște fapte: împrumuturile astea pe care le face acum România de pe piețele internaționale vin cu dobânzi de aproape 8%. E o dobândă enormă. Uniunea Europeană ne împrumută cu 1%. Asta e diferența.

În plus, banii de la Uniunea Europeană vin gratuit, o mare parte ca granturi, adică bani pe care nu mai trebuie să-i dai înapoi și împrumuturile care vin sunt minimale ca dobândă.

Problema pe care o văd politicienii, este că fondurile europene vin și cu controale, cu responsabilități și atunci apar programe precum „Anghel Saligni”, proiecte fanteziste care îndatorează România pe generații și care nu sunt mai bune decât proiectele europene, în niciun caz.

„Investiții în țările care sunt cele mai pasibile să fie atacate”

În proiectul de apărare comună europeană se vorbește despre 150 de miliarde de euro care pot fi accesați de statele membre. Cum crezi că ar trebui să fie împărțiți banii ăștia și care ar trebui să fie perspectiva României?

România atrage deja niște fabrici, de exemplu Rheinmetall din Germania. Din păcate nu prea avem fabrici de armament sau care ar putea face chestia asta. Investiția în producția de armament este o principală modalitate de a atrage acești bani.

Noi nu prea avem o infrastructură industrială, dar atunci putem să ne gândim să investim în infrastructură, pentru că războiul se poartă și cu ajutorul infrastructurii. Să aduci un tren, un vagon în câteva ore în loc să-l duci în câteva zile face o diferență enormă din punct de vedere logistic. E enorm.

Și atunci noi ar trebui să folosim banii din PNRR ca lumea, pentru că acum se pierd, să folosim banii din programele operaționale ca lumea, pentru a construi o infrastructură beton a României. Şi aceasta ar fi o bună pregătirea de război, să ştiţi. Deci o infrastructură beton, inclusiv spitale, drumuri, trenuri, porturi.

Am discutat astăzi cu niște oficiali din țările baltice, care chiar îi știu cel mai bine pe ruși pentru că au fost sovietizați, au fost state sovietice. Ei au zis așa: ucrainenii au avut acordul de la Minsk după invazia din Crimeea, în 2014. Și n-au avut încredere în ruși. Și s-au înarmat de atunci până astăzi. Și de aceea au putut rezista Rusiei timp de trei ani de zile. Dacă aveau încredere în acordul semnat, astăzi erau terminați.

Așa că și iluziile astea că semnăm o hârtie și va fi bine, valorează fix cât litera de pe hârtia aceea.

În ceea ce privește programul ReArmn Europe, care credeți că ar trebuie să fie criteriile de alocare a banilor?

Eu cred că ar trebui să fie niște criterii care țin de loc de regiune și de apropierea de front. De ce? Pentru că statele în context de război tot egoiste sunt. Ajutorul, să zicem, care ar veni din Italia pentru flancul de est, italienii ar trimite în primul rând materiale. Tancuri și așa mai departe. Dar cine ar pierde sânge? Tot noi de pe linia de front. Așa se întâmplă și în Ucraina, vedeți. Cine pierde sânge? Ucrainenii. Ce le trimitem noi? Materiale și bani. Ce nu le trimitem? Soldați.

Viziunea ar trebui să cuprindă și investiții în țările care sunt cele mai pasibile să fie atacate. Rușii nu se vor speria că undeva în Marea Britanie este o bombă nucleară. Când ai un braț întreg de state în care ei au mai fost și în care pot intra ca prin brânză.

 „Cred că este o nerozie să ne gândim că Statele Unite ar renunța la NATO”

Care este viziunea cu privire la apărarea comună europeană în ceea ce privește armamentul? Ar trebui țările să se specializeze pe un anumit tip de armament?

Da, asta clar, pentru că nu toate țările au nevoie de portavioane, dacă nu au deschidere la mare, nu toate țările au nevoie de rachete Patriot, unele au avioane Mirage de producție franceză, altele au F-16, F-35 de producție texană din State. Trebuie o interconectare ca să te poți apăra ca lume. E ca la o echipă de fotbal, nu putem avea doar atacanți. Ne trebuie fondași, libero, centru, portar. Dacă punem într-o echipă doar atacanți precum Messi și Cristiano Ronaldo și toți atacanții din lume, vor pierde în fața unei echipe organizate, că sunt numai atacanți.

După ce am rezolvat, să zicem, problema armelor, cum facem cu coordonarea forțelor armate. Poate fi înlocuit NATO de o alianță europeană, având în vedere că și în Tratatele Europene există o clauză similară cu articolul 5 din Tratatul transatlantic, care prevede ajutor militar?

Da, este o clauză de solidaritate, care zice că trebuie să intervenim în ajutorul statelor atacate, fără să fie însă la fel de puternică precum este articolul 5 din tratatul NATO.

Știu că este o panică în ce privește toată NATO. Eu cred că este o nerozie să ne gândim că Statele Unite ar renunța la NATO. Dacă ar face asta, mi-aș pune mari semne de întrebare în privința administrației Trump, pentru că ar fi o nerozie și pentru ei. Cu toate oceanele care îi separă, nu vor face față singuri nici ei. Mai ales cu China ridicată, cu Rusia ridicată. Înțeleg oarecum strategia de acum că este un plan de business mai degrabă, de deschidere de piețe, în zona BRICS. Din tot ce înțeleg eu situația ar putea fi rezumată astfel: „de ce ne împiedicăm noi, întreg Aliotmanul, de un ciot?” Pentru ei ciotul este războiul din Ucraina.

Ei ar vrea să reia relațiile comerciale și cu rușii, sunt multe oportunități acolo. Pământuri rare, energie și așa mai departe.

În același timp, eu cred că ar greși și Doamne ferește să iasă Statele Unite din NATO, pentru că mereu când America a fost izolaționistă, a avut de suferit. Mai puțin în secolul XIX, pe care nu se mai pune în epoca de acum. Mă refer la doctrina Monroe, în care ziceau „nu ne băgăm în războaie europene, stăm aici în zona noastră”, dar acea doctrină este demult moartă și nu se mai aplică în secolul nostru.

Ce înseamnă mai multe crize

S-a vorbit mult despre proveniența acestor bani pentru apărarea comună europeană. S-a stabilit de unde se iau banii?

În ultimii ani s-a luat de la coeziune, în mare parte, și asta e o mare problemă, pentru că coeziunea înseamnă și proiecte de business, și de social, și sunt multe lucruri în coeziune. Ce să faci, în același timp, dacă noi nu suntem în stare să cheltuim banii europeni? Și dacă noi am pierdut un an și ceva de zile cu alegeri locale, parlamentare, prezidențiale, care efectiv ne-au mâncat ficații, scuzați că zic, și ne-au mâncat timpul pentru a avea proiecte și a avea fonduri europene.

Și mi se pare efectiv o crimă chestia asta, deci chiar o să declanșez un program care se numește Salvați Fondurile Europene pentru că acolo suntem. Și chiar am empatie față de ministru Boloș, care încearcă, dar trebuie ca toți să tragă la aceeași căruță și să tragă pentru fondurile acestea. Inclusiv firmele să zică, „unde sunt odată programele operaționale, unde sunt liniile de finanțare?” Toți trebuie să tragem. Uite, noi scriem scrisori la toate primăriile: „De ce nu cumpărați autobuze electrice? Că sunt bani gârlă pentru asta și renovați flota, renovați spitalele, că stau banii degeaba.

Unde se blochează, de fapt, PNRR-ul?

La tranșele alea mici lucrurile s-au rezolvat. Ce-a fost ușor de luat, s-a luat ușor. Părțile grele însă nu, pentru că alea sunt legate și de reforma pensiilor speciale, la care n-am mai făcut pași de vreo 2 ani de zile.

De ce sunt aceste jaloane ale PNRR? Sunt pentru ca Uniunea Europeană să-și păstreze acea bonitate financiară. Și Uniunea Europeană, ca să-și o păstreze, nu poate să aibă țări care au un deficit astronomic, care nu respectă nicio regulă, care dau bani și din ce n-au. Piețele financiare nu mai au încredere în tine și Uniunea Europeană nu-și pune obrazul pentru tine dacă tu ai deficit de 10%.

Revenind un pic la întrebarea „de unde luăm banii pentru apărare”, riscăm să pierdem din banii nefolosiți, inclusiv din PNR și inclusiv din fondurile de coeziune.

Și asta este foarte rău. Mereu se întâmplă asta și să dau exemple: tura trecută a venit pandemia neplanificată. Tot așa, mediul economic s-a dus în cap în pandemie și a trebuit salvat. S-au luat bani de peste tot de unde s-a găsit, inclusiv coeziune și asta ne costă. Întârzierile de atragere de fonduri europene ne costă în extrem de mult și cu cât se adună mai multe crize, cu atât ne costă și mai mult. Polonezii au știut să fie deștepți, au făcut proiecte. Dacă mergi la Varșovia zici că ești în Hong Kong. S-a dezvoltat masiv. Au fost cumpătați cu tot guvernul lor... care a încercat manevre de tip Dragnea, totuși, au fost atenți la fundurile europene.

Deci în contextul acestor fonduri pentru înarmare, vor pierde țările care nu au reușit să își cheltuie banii din proiecte?

Cert, pentru că țările care dau, contributorii, au început să zică „nu mai avem”, „avem și noi problemele noastre”, au început să zică: „dar și voi v-ați dezvoltat, nu mai aveți de recuperat atâta”, pe când noi știm realitatea că în România diferențele sociale sunt mari, unii s-au dezvoltat, s-au îmbogățit, alții au rămas pe loc, mai ales în mediul rural, unii trăiesc cu 1.000 de lei lunar, alții trăiesc cu 1.000 de euro pe zi. Și tot așa.

Ce crezi că se va întâmpla în contextul ăsta în care în România nu se schimbă și mergem tot, ca până acum?

Dacă România nu se schimbă și mergem la fel ca până acum, nu va veni un Georgescu, ci va veni „tatăl” lui Georgescu, va veni unul și mai rău. Asta este realitatea. Dacă nu se schimbă, politic va fi și mai rău. Sper că lumea politică a înțeles mesajul ăsta, dar tare mă îndoiesc că nu prea a înțeles mare lucru.

Europa nu are deocamdată un plan de intervenție în Ucraina

Care e acum viziunea europeană vis-a-vis de războiul din Ucraina și de modalitatea de a ajunge la o pace sustenabilă?

Viziunea europeană este în continuare de a încerca să ajutăm Ucraina să câștige sau măcar să blocheze, să împingă înapoi Rusia. Viziunea românească ar trebui să fie ca Rusia să n-ajungă la cheile Dunării pentru că de acolo suntem fiii ploii. A zis-o Woody Allen și mi-a plăcut foarte mult acea parabolă biblică, că mielul și leul vor dormi unul alături de altul. Dar Woody Allen zice: „dar mielul nu prea va avea somn”. Așa vom fi și noi lângă ruși. Vom fi unii lângă alții, dar nu prea vom avea somn.

Revenind, care-i viziunea europeană de a ajuta Ucraina? Sunt elemente concrete? Se vehiculează cifre, se vehiculează înlocuirea Starlink-ului?

Da, acestea sunt toate bune, sincer. Un pic de autonomie nu strică, inclusiv pe partea asta de control digital. Nu te poți milogi de un privat, că până la urmă, Elon Musk e un privat. Nu te poți milogi de un privat care ba îți taie Starlink-ul, ba nu, care este esențial în condiții de război. Oricum, viziunea asta a planului european, ReArm este și de a da din bani Ucrainei, pentru că, de fapt, ei ne cam apără în acest moment ei înșiși, cu sângele lor. Și Ucraina are una din cele mai puternice armate europene, pentru că au investit în ea de decenii. În 2015, după ce le-a luat rușii Crimeea, ce erau să facă?

Dacă mâine, SUA zice „stop joc” și oprește tot ajutorul pentru Ucraina. Are Europa un plan?

Deocamdată nu, dar văd că se construiește. Și planul ăsta de apărare și de reînarmare, nu stăm degeaba, asta e clar și partea bună este că noua administrație a unit Europa ca niciodată.

Se pot face pași hotărâtori în situații de criză, de exemplu cu Ungaria, care tot timpul nu este de acord cu planurile de ajutare a Ucrainei?

Da, sunt mecanisme. Ei mereu zic nu și până la urmă zic da, pentru că Europa îi poate strânge ușor și cu fondurile europene și cu multe lucruri. Partea proastă este că ei încep să primească bani de la chinezi, de la ruși și din alte părți ca să suplinească fondurile europene.