Mit sau muşamalizare ca la carte? Ţepe de zeci de milioane de dolari cu navele construite la Galaţi, în „epoca de aur”

Imediat după Revoluţie, vestea dată de publicaţia „Que Vadis... Dunărea?” (revistă scoasă pe piaţă de Partidul Democrat Progresist) cădea ca o bombă în rândul opiniei publice din Galaţi şi nu numai. Era un adevărat scandal, deoarece oamenii nu erau obişnuiţi cu noţiuni cum ar fi „tunuri financiare” sau „furt din banul public”.

Ziarul cu pricina spunea că tunul cu pricina ar fi fost dat de fosta societate care se ocupa de vânzarea navelor construite în Romania - Navimpex Galaţi. 

Se vorbea atunci de furtul sau delapidarea unei sume de 20 de milioane de dolari din vistieria statului prin intermediul unor afaceri oneroase făcute de Navimpex cu Şantierul Naval din Norvegia. 

Publicaţia cu pricina a dat peste un inginer din şantier, pe numele lui Ion Vasilcan, care declara că în 1979, Navimpex a intrat în afaceri cu Perley Auguston, un evreu de naţionalitate norvegiană pentru construirea a opt nave Ro-Ro la Şantierul Naval Galaţi, pe baza unui credit românesc, cu o garanţie de doi ani, garantat prin ipotecă navală de rangul I. Perley Auguston a înşelat statul român pentru că nu a plătit primele trei nave care au ajuns la o firmă fantoma, care de fapt nici nu exista. 

Printr-o altă condiţie contractuală, Perley Auguston a impus ca navele să fie înzestrate cu motoare şi echipamente de provenienţă norvegiană aduse de el la Galaţi pe baza unui alt contract care prevedea importul a unui set de opt motoare, statul român plătind cash pentru acestea din linia de împrumut făcută. Iniţial, preţul acestor motoare a fost de 25 de milioane de dolari, dar până la urmă s-a aflat, chiar de la inginerul Marian Vasile, cel care semnase contractul în Norvegia, că ele au costat de fapt 40 de milioane.

Această afacere oneroasă a fost muşamalizată chiar de premierul de atunci, Constantin Dăscălescu, gălăţean şi el, pentru că pe lângă frauda în sine, Şantierul Naval ar fi plătit şi nişte dobânzi în valoare de 1,3 miliarde de lei. 

Marian Vasile: „Sunt pure speculaţii”

Şeful Navimpex de atunci, inginerul Marian Vasile, a negat cu vehemenţă această afacere oneroasă, iar după 25 de ani nu s-a mai aflat nimic.

„Afirmaţiile făcute în acel articol sunt pure invenţii ale autorului acestui articol, pornind de la câteva elemente reale. Contractele de export nave şi de import echipamente au existat, dar eu nu am participat la nicio negociere precontractuală şi nici la încheierea contractului de export nave. Nu am efectuat nicio deplasare în Norvegia pentru a încheia contractul de import echipamente şi nici nu am semnat acest contract. De asemenea, nu a existat nicio ofertă de 25 de milioane de dolari pentru importul echipamentelor. Contractul a fost semnat la Galaţi de directorul adjunct al Navimpex”, povestea pentru ziarul local Viaţa Liberă din 1990 Marian Vasile. Un lucru este cert: la 25 de ani de atunci, nimeni nu a aflat adevărul!