Inovaţie pentru protecţia antipăsări a aeronavelor. „Cu cât greutatea păsării creşte, şi impactul asupra aripii va fi mai mare, iar avionul se poate prăbuşi“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Cătălin Pârvu Foto: arhiva personală
Cătălin Pârvu Foto: arhiva personală

Cătălin Pârvu, cercetător la Institutul Naţional de Cercetări Aerospaţiale „Elie Carafoli“ din Bucureşti, a efectuat mai multe simulări numerice pentru îmbunătăţirea aripilor la aeronave, astfel încât să fie protejate în cazul în care acestea ar fi lovite în zbor de stoluri de păsări, aşa cum se întâmplă destul de frecvent. Această cercetare ar reduce riscul producerii unor accidente aviatice.

Cătălin Pârvu (30 de ani), cercetător la Institutul Naţional de Cercetări Aerospaţiale „Elie Carafoli“ din Bucureşti şi doctor în inginerie mecanică, a activat o perioadă şi la Politehnica din Bucureşti. Cătălin a fost pasionat de balistică de mic copil, când a realizat că este atras de avioane, dar şi de impactul anumitor obiecte care sunt lansate, cum ar fi proiectilele.

„Am înţeles cât de mult îmi place când am tras prima dată cu arcul“, îşi aminteşte cercetătorul, care avea atunci în jur de 12 ani. A urmat Facultatea de Mecanică şi Mecatronică din Galaţi, una dintre cele mai grele specializări posibile pe un domeniu şi aşa foarte tehnic. 

Este cercetător ştiinţific la unul dintre cele mai importante institute de cercetări din ţară, are un master încheiat şi unul în curs de finalizare, susţinându-şi cu brio şi teza de doctorat, însă este doar începutul. Cătălin se va concentra în perioada următoare pe cercetarea materialelor compozite, în special a celor de blindaj, structuri şi rezistenţa materialelor, dar şi pe simulări numerice, toate vizând zona militară.

Este pasionat în special de balistica armelor de foc, un subiect pe care l-a atins şi în teza sa de doctorat. „Am tras cu arma în nişte panouri frontale ale unor veste antiglonţ. Se calculează rezistenţa la impact. Acesta este procesul. Să vedem dacă glonţul trece sau nu. Se face un calcul în funcţie de un standard pentru a putea compara acele materiale cu alte materiale din aceeaşi clasă“, ne detaliază Cătălin.

Când vine vorba de balistică, este greu să spui cu certitudine anumite lucruri, de pildă dacă o vestă antiglonţ este mai bună decât alta, punctează cercetătorul. În urma testelor, proiectilul lasă o urmă în plastilina balistică după ce a trecut prin materialul din care este confecţionată vesta antiglonţ, dar contează şi tipul de glonţ cu care se trage şi unghiul de impact. Recent, a creat o inovaţie sub forma unei simulări numerice, care reproduce practic un proces.

În acest caz este vorba de un proces de impact între o pasăre sau mai multe şi aripa unui avion. „Este o dragoste mai veche a mea, să spunem aşa. În teza de doctorat m-am axat tot pe impact. Impactul se împarte în mai multe ramuri. Impactul terminal, cu care mă ocup eu, are loc când un proiectil, poate fi glonţ sau păsăre, atinge ţinta şi o loveşte“, ne spune Cătălin.

Dacă o pasăre loveşte aripile din spate...

Cercetătorul s-a axat cu simulările sale pe ampenajul unei aeronave, fiind vorba de aripile din spate ale avionului, care nu au rol de portanţă, deci nu ajută la decolare, ci de stabilizarea acestuia. Şi asta pentru că, dacă o pasăre loveşte aceste aripi, piloţii pierd controlul avionului, iar acesta se prăbuşeşte cu siguranţă.

„Aceste simulări numerice se realizează pentru că testele reale costă foarte mult. De pildă, ca să faci un test real pe un ampenaj de elicopter Puma, ar costa mii sau zeci de mii de euro. În plus, testele reale se fac în nişte condiţii speciale şi ai nevoie şi de un certificat care garantează că testele se fac în condiţii de maximă siguranţă“, punctează Cătălin.

Impactul cu o pasăre este o ameninţare majoră atât pentru aeronavele cu aripi fixe, cât şi pentru sistemele rotative de propulsie şi implică o distrugere complexă a materialului la şoc. Simulările numerice efectuate de cercetător implică o serie de factori complecşi, ce iau în considerare viteza de deplasare a aeronavei şi a păsărilor, dar şi greutatea acestora şi materialul din care este confecţionată aripa de avion.

Ei bine, cercetarea a vizat trei tipuri de păsări –  porumbel, pescăruş şi lebădă – la impactul cu o aripă fixă. Inovaţia realizată astfel ajută la identificarea zonelor deteriorate ale aripii avionului şi este un punct de plecare pentru îmbunătăţirea proiectării structurii aeronavelor. Simularea numerică realizată de Cătălin are, practic, rolul de a recrea procesul de impact dintre o pasăre şi aripa unui avion la costuri reduse. „Dacă avem o pasăre cu o masă foarte mică şi vedem că ampenajul nu este afectat atât de mult încât aeronava să-şi piardă stabilitatea, nu vom mai testa acea pasăre cu tunul cu aer comprimat. Cu cât greutatea păsării creşte, cum ar fi cazul la lebede, şi impactul asupra aripii va fi mai mare, iar avionul se poate prăbuşi, mai ales dacă trece pe lângă un lac, de exemplu, de unde îşi ia zborul un stol de gâşte sălbatice. Ele, de regulă, se sperie de zgomotul rotoarelor, iar probabilitatea ca avionul să lovească una dintre ele este foarte mare şi se va prăbuşi“, ne detaliază cercetătorul factorii luaţi în considerare la o astfel de simulare.

Un nou proiect: materialele compozite pentru blindaje

Cert este că nu se poate afirma niciodată cu certitudine că o pasăre de o anumită greutate poate doborî o aeronavă dacă se va lovi de una dintre aripile acesteia, pentru că întotdeauna vor fi anumite variabile, anumiţi factori, care vor înclina balanţa într-o parte sau în alta. Din punct de vedere tehnic, cu cât deformarea este mai mare pe ampenajul orizontal al aripii, cu atât stabilitatea acesteia va fi mai scăzută, iar riscul pierderii controlului avionului va creşte considerabil. Ceea ce contează în cele din urmă este unde loveşte pasărea ampenajul aeronavei şi ce daune provoacă.

Simularea numerică realizată de Cătălin reprezintă, pe de altă parte, şi validarea informaţiilor obţinute în urma unui test real, ce a presupus realizarea unor distrugeri la o aripă de avion. Întotdeauna va exista o marjă de eroare a simulării faţă de modul cum se întâmplă în realitate lucrurile, pentru că simularea este izotermă, în sensul că nu ia în considerare căldura degajată în astfel de situaţii. În majoritatea cazurilor, aripile avioanelor sunt realizate dintr-un aliaj de aluminiu, care nu este foarte rezistent în general la impactul cu niciun fel de obiect, fie că vorbim de gloanţe sau de păsări.

„În astfel de situaţii, depinde mult şi de zona în care loveşte pasărea, iar ulterior, în funcţie de distrugerea provocată, pot conta mult şi experienţa şi dexteritatea pilotului în a aduce aeronava la sol“, precizează cercetătorul.  

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite