Tradiţii de Paşte/ Iată cum încondeiau ouă străbunicile noastre din sudul Moldovei, în urmă cu 100 de ani (FOTO)
0Etnografii gălăţeni au cules informaţii din satele judeţului pentru a reconstitui acest obicei străvechi. Specialiştii susţin că dispariţia meşteşugului încondeierii ouălor, la începutul secolului trecut, a permis conservarea motivelor pictate
Deoarece femeile din localităţile rurale gălăţene nu mai încondeiază ouă de multă vreme, specialiştii secţiei Cercetare din cadrul Centrului Cultural "Dunărea de Jos" au fost nevoiţi să reconstituie tehnicile acestui meşteşug ajutaţi de documente găsite prin muzee.
"Ceea ce am aflat din documente este că acest meşteşug era practicat cu precădere de anumite femei, mai pricepute, şi acest aspect poate fi o explicaţie a faptului că această îndeletnicire s-a pierdut în timp", ne explică Anişoara Stegaru-Ştefănucă, şefa secţiei Cercetare din cadrul Centrului Cultural.
Ultima femeie-meşter care s-a stins din viaţa acum un secol, se pare că a luat cu ea în mormânt şi multe din tainele încondeiatului oălor.
Din start trebuie spus că nu s-a putut afla cu exactitate cum erau numite pe meleagurile noastre „pictarea ouălor" şi ustensila cu care se realizau migăloasele desene.
„Împistrit, încondeiat sau scris - nu se ştie exact cum se numea procedeul. Înclinăm să credem că se folosea mai des termenul de «scris», pentru că ne aflăm între două zone în care încă se mai încondeiază ouă şi care folosesc acest termen. La fel şi cu beţişorul cu care se încondeiază ouăle - nu ştim cum era denumit - condei, chişiţă sau beţigaş. Sperăm însă să aflăm mai multe după aprofundarea cercetării", povesteşte Anişoara Stegaru.
Ouăle erau atent alese după ce erau aduse din cuibar. Se spune că femeile se uitau la ele în lumina lumânării, iar cele care aveau «bănuţul» erau puse deoparte pentru cloşcă. Celelalte erau folosite la încondeiat.
Motivele folosite erau şi ele complexe, puţine fiind specifice zonei Galaţi. „Creasta cocoşului", „Steaua", „Laba gâştii", „Picior de rândunică" sau „Ochiul şarpelui", sunt doar câteva motive specifice etnografiei tecucene. Naiul este un motiv pe care Tudor Pamfile l-a redat în lucrările lui de la începutul secolului trecut drept unul specific zonei Covurluiului.
Adevărată artă!
Potrivit documentelor, oăule erau mai întâi pregătite pentru încondeiat. Erau fierte şi apoi degresate.
„Oul era împărţit în mai multe câmpuri cu linii din ceară caldă, cu ajutorul beţigaşului. Acest lucru le ajuta pe femei să-şi schiţeze mai uşor desenele", ne explică specialista secţiei Cercetare.
Pe oul astfel trasat se conturau motivele grafice, tot cu ceară. El era apoi scufundat de câteva ori în vopseaua roşie, obţinută din diverse ingrediente naturale. Liniile din ceară şi motivele erau apoi şterse, după ce oul era uşor încălzit în drepttul unei surse de căldură, de obicei la lumânare. Rămânea practic un ou roşu cu motive albe sau galbene, în funcţie de culoarea originală a oului.
Motive populare nealterate vreme de un secol
Oăule care se încondeiau pe vremuri aveau conţinutul păstrat, în timp ce în zilele noastre acestea se golesc pentru a rezista cât mai mult timp. Din documentele consultate de etnografi reiese dacă aceste femei talentate încondeiau ouă pentru tot satul.
„Nu am găsit încă informaţii în legătură cu întrebuinţarea acestor ouă încondeiate în zona noastră. Ceea ce ştim este că în Bucovina de pildă, era păcat să mănânci ouă încondeiate, sau „muncite" cum se mai numeau. Ele erau date de pomană, oferite sau puse lângă icoană şi păstrate ca model pentru anul viitor", mai spune Anişoara Stegaru.
În opinia etnografilor exista şi un avantaj legat de faptul că meşteşugul încondeiatului ouălor s-a pierdut undeva la începutul anilor 1900, acela că astfel motivele grafice au putut rămâne
Se încarcă comentariile...
