Galaţi: Irina Panţiru, pictoriţa care visează să atingă perfecţiunea
0
La vârsta de doi ani realiza primele desene – copii după cele făcute de fratele ei mai mare. La 17 ani poate spune că are deja lucrări pentru o primă expoziţie.
Poate spune fără niciun fel de laudă că a intrat în lumea desenatorilor încă de la vârsta de doi ani. “Tatăl meu era pictor, tocmai de aceea cred că gena de la el s-a transmis”, spune Irina râzând. “Am şi un frate mai mare care face tot felul de desene. Când eram mică, eram responsabilă cu copiatul! Unele îmi ieşeau mai bine decât originalele, altele mai prost”, susţine tânăra artistă.
La vârsta de patru ani, părinţii au trimis-o la Palatul Copiilor pentru a învăţa să se exprime într-un mod mai profesionist. Şi-a petrecut – cu rost, crede ea - multe week-end-uri pe acolo, până aproape de vârsta şcolară.
Tablouri multe, premii la fel
A făcut ciclul primar la Şcoala 3 din Galaţi, după care a ales Liceul de Arte. “Profesorii din ciclul gimnazial au contat pe mine şi mi-au recomandat să merg mai departe, la Liceul de Artă. Au remarcat că am talent şi au spus că merită să rămân la . Mesajul lor m-a încurajat să trimit mai multe lucrări la diverse concursuri, interne sau internaţionale. Am luat o grămadă de premii I, II sau III, nici nu le mai ştiu numărul”, povesteşte artista.
A trimis o lucrare – un pastel detaliat, realizat în ulei – chiar şi în India, la un concurs şi acum aşteaptă verdictul. Este mai mult decât sigură că tabloul ei va câştiga concursul din îndepărtata ţară asiatică.
Irina tinde să atingă perfecţiunea
Când pictează îşi alege teme de profunzime, nu doar de suprafaţă. “Îmi place Ayvazovski (pictor rus, de origine armeană, n.r.), în special zbaterile lui. Multe dintre lucrările mele se leagă de opera lui. Cu toate acestea, îmi plac culorile vii pentru că sunt tânără”, spune Irina. Pictoriţa ne-a povestit că şi-a transformat camera într-un adevărat atelier de lucru. “Mai bine de jumătate din ea este ocupată cu el meu. Mi-a mai rămas un spaţiu şi pentru locuit, dar este destul de mic. Visez să fac o expoziţie cu toate lucrările mele la mine în cameră”, spune Irina.
Arta – un stil de viaţa
Pentru Irina, pictura nu este doar un hobby, ci este un stil de viaţă. “Artiştii văd altfel lucrurile, simt şi pătrund altfel. Eu zic că au dreptate cei care spun că artiştii sunt atinşi de Dumnezeu”, spune fata. Este convinsă că viitorul ei se leagă într-un fel de artă.
“De pe urma artei sunt convinsă că aş scoate bani, dar nu aici, în România. Chiar profesorii de la liceu ne încurajează şi ne spun că arta poate fi un mod de viaţă. Am un profesor care, mai în glumă, mai în serios, îmi spunea recent că s-ar putea ca pe viitor o planşă de-a mea să coste cât o jumătate din Cartierul Mazepa”, a mai spus tânăra artistă.
Profil:
Născută: 23 octombrie 1992
Studii: elevă, Liceul de Artă Dimitrie Cuclin Galaţi
Stare civilă: Necăsătorită
Ce-i place?
Să am un scop în viaţă. Îmi place, în plus, că sunt acceptată aşa cum sunt, chiar şi când sunt critică la adresa unora. În fine, îmi place să-i simt în siguranţă pe cei dragi, chiar dacă nu sunt întotdeauna fericită de pe urma acestui fapt.
Ce nu-i place?
Nu-mi plac prefăcătoria şi minciuna, şi am destui prin jurul meu care nu sunt deloc sinceri. Mulţi vor să pară ceea ce nu sunt, dar am darul de a simţi, fără prea mult stres, atunci când unii sau alţii mint. Le văd ochii şi îi simt imediat că mint, oamenii care mint sunt nesiguri.
Întrebări şi răspunsuri
Se spune că artişii sunt nişte “neînţeleşi”. Există un moment în care poţi ajunge să cunoşti în profunzime un artist?
Sinceră să fiu, niciodată! Nu poţi să cunoşti un artist pentru că acesta are o profunzime de nedescris. Noi între noi ne cunoaştem , ne acceptăm, gândim la fel, dar din afară este greu de pătruns.
Este arta viitorul tău?
Eu zic că acesta este drumul pe care trebuie să-l urmez. Mi s-au deschis căile, se ivesc tot felul de ocazii nebănuite care mă ajută să-mi îndeplinesc visul. Dar trebuie să şi trăiesc. Cred că voi fi apreciată, arta o să fie stilul meu de viaţă.
Se încarcă comentariile...
