O profesoară pensionară, retrasă într-un sat de munte, îi scrie prefectului de Vrancea să iasă în judeţ să vadă viaţa grea a oamenilor din cătunele judeţului

Profesoara a ales o pagină de socializare pentru a-i scrie reprezentantului Guvernului în teritoriu despre viaţa grea a oamenilor din satele izolate din această comună.

Profesoara Marica Stoicovici, aflată acum la pensie şi care a ales să se retragă într-o căsuţă din satul Ursoaia, comuna Reghiu, i-a scris prefectului Cătălin Popescu, pe pagina de Facebook, o emoţionantă epistolă despre viaţa grea a oamenilor care locuiesc în acest cătun şi despre faptul că autorităţile din comună nu fac nimic pentru a le îmbunătăţi traiul.

„Stimate domnule prefect,am ales această cale de monolog pentru că nu voi reuşi niciodată să avem un dialog fata în faţă. Sunt o pensionară,fosta profesoară, retrasă şi izolată într-un cătun din munţii Vrancei-în URSOAIA,com.Reghiu.Bănuiesc că nu ştiţi prea multe despre această zonă,cum nici eu nu ştiam că există până nu mi-am luat aici o căsuţă. M-a atras liniştea, izolarea, dar cel mai mult frumuseţea de vis a naturii (eu sunt gălăţeancă). Născută şi crescută în oraş, nu am cunoscut decât frumuseţea muncii mele de dascăl într-un orăşel cum este Focşaniul. Acum, izolată şi pustnică, totuşi sunt nevoită să văd şi să mă implic în viaţa acestei mici comunităţi, din care cu voie fac şi eu parte. E dureros să asist la suferinţa acestor oameni uitaţi de ceilalţi semeni puşi să păstoreasca şi peste ei. Puţinii locuitori sunt bătrâni, bolnavi şi lipsiţi de cele necesare unui trai decent: nu au un magazin bine aprovizionat, nu au un punct farmaceutic, nu au un medic care să vină odată la 2 săptămâni, şi cel mai rău este că nu au un drum circulabil, să poată urca o maşină cu alimente, sau o salvare la un bolnav.În ce epocă trăim?, în ce ţară?!!!  Mai nou, dacă cei care au o maşină papuc îndrăznesc să strângă câţiva săteni şi contra cost pun benzină să-i ducă la târg pentru aprovizionare, poliţia vigilentă, alias domnul Tutoveanu, îi amendează pe aceşti ţărani şoferi, pentru că fac transport ilegal şi nu merg cu autobuzul, păgubindu-l astfel pe patronul din zonă cu licenţă de transport. Nimeni de la primărie nu urcă să stea de vorbă cu aceşti uitaţi de toţi. Şi...totuşi , o dată la nişte ani sunt şi ei băgaţi în seamă. Brusc le dispare unora amnezia şi sunt transportaţi cu IMS-uri sau tractoare,bătrâni şi tineri, la urnele de vot...şi... nici la taxe nu sunt uitaţi. Cel pe care l-au votat nu este niciodată prezent la primărie, spun oamenii care tot încearcă să stea de vorbă cu el. Nu mai are timp, are pădure, are maşini, are afaceri...spun oamenii cu glas înfundat, şi privire cruntă...în sufletul lor clocoteşte ceva...mocnit încă...Nu e nevoie să urmărească emisiuni la televizor ca să-şi dea seama că au fost minţiţi şi păcăliţi;realitatea e pe pielea lor. Domnule prefect! Ei fac parte din talpa ţării, nu-i dispreţuiţi...sunt muncitori, sunt creduli, sunt încă blânzi...ştiu la nevoie să devină şi martiri. Vă rog cu respect să ieşiţi din birou, să-i mai cotrolaţi pe primari, pe viceprimari, să vedeţi cum îşi fac treaba pentru care au fost aleşi. Cu vorbă dulce şi cu dragoste de oameni aceşti aleşi pot să sfinţească locul pe care îl ocupă;cu bani puţini şi multă muncă pot să facă minuni. Cel care deţine licenţa de transport pe toată zona să pună până sus la şcoală un minibus care să circule după un orar, drumul să fie făcut şi cu ajutorul oamenilor din sat care cunosc cel mai bine condiţiile ; primăria să-i oblige pe săteni să-şi igienizeze gospodăriile, să-şi repare gardurile şi podeţele, să întreţină uliţele; primarul şi toţi salariaţii primăriei să ştie ce nevoi are fiecare locuitor şi prin efort colectiv să ajute la îndreptarea necazurilor. Zona aceasta ar putea deveni o sursă de venituri dacă s-ar dori. Unde primaru-i gospodar şi oamenii sunt mulţumiţi (exemplu la Andreiaşu).Eu nu sunt decât o voce a unui observator, surprizele ,ei vi le fac. Când se îndreaptă vremea şi vom ieşi din izolare,urcaţi la Ursoaia să vedeţi cum se trăieşte numai din muncă, fără un salariu,sau alt venit”, îşi spune năduful profesoara Stoicovici.

Răspunsul prefectului sună a neputinţă.

" Am fost la Ursoaia la Valisereanu Ionut, fostul primar, dar acum cred 10 ani, inainte de a fi primar. Sunt multe sate izolate in Vrancea, dar, intradevar, zona aceea este deosebita.Stiu si problema drumurilor si a cimitirului, stiu ca e mai aproape Andreiasu. Bineinteles ca aveti dreptate, ca sunt conditii de viata deosebit de grele. Sunt foarte multe lucruri de facut si, din pacate, nu prea e cu ce.Comuna sta foarte prost cu banii si stiti ca se chinuie de ani buni sa repare un pod", îi răspunde Cătălin Popescu profesoarei pensionare.

Mai puteţi citi:

Soveja, cea mai ozonată staţiune din Europa a ajuns un cătun părăsit

FOTO Cătunul Dobrihat, la 20 de kilometri de Satu Mare, dar la zeci de ani de civilizaţie